What do you think?
Rate this book
Le verger de Damas
Syrie, 1995. Aïssa, sept ans, se rend tous les matins à l’école, écœuré par la propagande dont les élèves sont abreuvés. Mais le soir, il rejoint un groupe de jeunes instruits par un cheikh avant-gardiste, qui lui apprend clandestinement les notions de liberté, de droits de l’Homme et de démocratie. Seize ans plus tard, Aïssa orchestre avec ce même groupe le soulèvement qui conduit à la révolution syrienne. En danger de mort et contraint de fuir son pays, il se réfugie en France, emportant un lourd fardeau.
Liban, aujourd’hui. Exilée de l’autre côté de la frontièrede sa Syrie natale, Nermine, douze ans, n’a qu’un faire la lumière sur le mystère de sa naissance. Lorsqu’elle découvre un énigmatique message sur le portable de sa mère, Nermine se montre prête à tout pour percer le secret qui ronge sa famille depuis des années…
Liban, aujourd’hui. Exilée de l’autre côté de la frontièrede sa Syrie natale, Nermine, douze ans, n’a qu’un faire la lumière sur le mystère de sa naissance. Lorsqu’elle découvre un énigmatique message sur le portable de sa mère, Nermine se montre prête à tout pour percer le secret qui ronge sa famille depuis des années…
360 pages, Kindle Edition
Published April 3, 2024
11 people are currently reading
181 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 21 of 21 reviews
October 1, 2025
Mi-am dorit să citesc Livada din Damasc de Camille Neveux încă de când era la precomandă. Este despre lumea arabă și istoria recentă a Siriei, care nu îmi este străină prin prisma unor prietene care au trăit chiar în Daryaa, spațiu în care petrece în mare acțiunea acestui roman. Nu este o lectură ușoară deloc, să nu te aștepți la asta dacă ajungi la cartea asta. Este dură, dar extrem de bună și de bine documentată. Se simte că autoarea a fost jurnalistă specializată pe lumea arabă.
Livada din Damasc este o lectură cu un mare impact emoțional. Este o saga de familie presărată cu multe drame și suferință, dar, dincolo de aceasta, este o pagină de istorie a Siriei, una încărcată de durere, de moarte, de nedreptate, de opresiune, de înghițire a cuvintelor, așa cum cere orice sistem politic opresiv. Nu îmi este străin, însă este extrem de dureros să citești despre acesta, despre străzile din Daryaa pline de revoluționari care scandează pentru o Siria liberă, pentru o Sirie democrată, despre masacrul din localitate care a condus la moartea a peste 700 de oameni, despre torturile din închisorile de unde cei mai mulți nu mai ieșeau sau despre viețile despre a căror soartă nu știe nimeni.
Camille Neveux scrie cu o forță pe care nu i-o bănuiești inițial, creând o poveste extrem de profundă, de sensibilă, de emoționantă și de impact. Scrie cu sufletul, iar ca cititor ajungi să faci parte din poveste, atât de puternică este scriitura. Este o poveste despre visul de a fi liber, despre visul de a avea o țară pe măsura locuitorilor săi bravi, care luptă pentru ca drepturile să le fie respectate. Și, în egală măsură, este o poveste despre visuri spulberate, despre migare, despre lăsat oamenii dragi în spate, despre oameni fără patrie, drespre revolte exterioare, dar mai ales interioare, despre posibilitatea de a ieși din tipare, indiferent de ceea ce dorește regimul închistator, care ucide în fașă visuri, speranțe, idealuri, transformând până și educația sau spiritualitatea într-un act de propagandă pentru regimul lui Hafez Al-Asad inițial, apoi al lui Bashar Al-Asad.
Livada din Damasc este genul acela de carte care te face să te înfiori, să te revolți, să te facă să îți dorești să lovești cu putere în cei care permit astfel de realități pline de suferință, să ieși pe stradă pentru a lupta pentru libertate. Apoi, realizezi cât de norocos ești că nu ai parte de așa ceva, că poți să te exprimi liber, fără să te temi că, la colț, te așteaptă oamenii sistemului, acei chabibs pregătiți să te salte de pe stradă și să te arunce în carceră, unde să îți smulgă unghiile una câte una, să te lovească pentru a avorta dacă ești însărcinată, pentru a ține copiii închiși sub pământ, ca animalele. Și poate că noi, ca foști locuitori sub sistemul comunist, putem înțelege un pic mai mult o astfel de realitate, care devine cu atât mai dureroasă cât știm o părticică a acestei suferințe la nivel colectiv.
Îmi este tare greu să vorbesc despre cartea asta, pentru că, pe cât de mult o iubesc, pe atât de greu îmi este să o las să iasă la lumină în lume. Am simțit-o până adânc în ființa mea, a atins corzi sufletești la care cu greu ajunge vreodată o carte. Și, odată încheiată lectura ei, simt o revoltă fără margini, una care mă face să înțeleg acțiunile lui Aissa sau ale mai tinerei Nermine, personaje importante în roman, cu o istorie de viață teribilă. Poate că nu ar strica să luăm cu toții pozele lui Bashar Al-Assad, acum fugit din țară ca un laș ce este, și să le lipim de vasul de toaletă, asemeni lui Nermine, filmându-ne cum tragem apa mai apoi, ca să vadă întreaga lume cum anume trebuie să te porți cu dictatorii.
Însă, dincolo de a fi o pagină de istorie a Siriei recente, cartea asta este istoria familiei lui Mustafa, patriarhul familiei, fermierul care are o livadă prosperă în apropiere de Damasc, în orășelul de la periferie numit Daryaa. Își duce viața liniștit alături de soția și copiii săi, dintre care cei mai mari, Fulla și Aissa, înțeleg mult mai bine realitatea din jur, pentru că până și la școală regimul le vinde propagandă. Aissa mai cu seamă este dezgustat profund de ceea ce se petrece în țara sa, iar asocierea cu imamul Abdullah, cel care formează grupul de rezistență al shabiblor din Daryaa, îl conduce la a face acte de revoltă din dorința de a avea o Sirie liberă. Și face multe, organizând oamenii pentru a lupta pentru idealurile în care crede cu adevărat. Poate tocmai de aceea ajunge să trăiască în clandestinitate, temându-se la orice pas, fapt care nu este străin niciunui sirian, iar mai apoi să guste exilul în Franța, ca un proscris.
Dincolo de povestea lui Aissa, avem povestea lui Nermine, din Bar Elias, Liban, ani mai târziu, când nepoata lui, fiica Fullei, născută în adâncurile regimului, încearcă să afle adevărul despre familia sa, despre mama ei, care acum este o femeie liberă, ce conduce o școală pentru copiii sirieni uitați de lume din Liban, dar care a fost măritată cu prietenul ei din copilărie, Majed, tatăl lui Nermine, recent eliberat din închisorile regimului Assad, despre care se crezuse că a murit.
Livada din Damasc este o lectură copleșitoare, dureroasă, despre o lume care nu este complet ieșită de sub egida lui Assad, dar care încă se leagănă pe nisipuri mișcătoare. Este povestea celor rămași fără patrie și casă, a celor care și-au dorit mai mult, dar au trebuit să fugă din calea sistemului, a celor cu visuri mărețe de libertate, care pendulează între libertate și vină, vina celui rămas în viață, a celui care are posibilitatea de a o lua de la capăt când cei mai mulți nu au această șansă. Este un roman cu perspective narative multiple, emoționant, dureros, de impact, dar tare, tare frumos. Îl recomand cu căldură pentru toți cei care vor să afle realitatea lumii în care trăim.
Livada din Damasc este o lectură cu un mare impact emoțional. Este o saga de familie presărată cu multe drame și suferință, dar, dincolo de aceasta, este o pagină de istorie a Siriei, una încărcată de durere, de moarte, de nedreptate, de opresiune, de înghițire a cuvintelor, așa cum cere orice sistem politic opresiv. Nu îmi este străin, însă este extrem de dureros să citești despre acesta, despre străzile din Daryaa pline de revoluționari care scandează pentru o Siria liberă, pentru o Sirie democrată, despre masacrul din localitate care a condus la moartea a peste 700 de oameni, despre torturile din închisorile de unde cei mai mulți nu mai ieșeau sau despre viețile despre a căror soartă nu știe nimeni.
Camille Neveux scrie cu o forță pe care nu i-o bănuiești inițial, creând o poveste extrem de profundă, de sensibilă, de emoționantă și de impact. Scrie cu sufletul, iar ca cititor ajungi să faci parte din poveste, atât de puternică este scriitura. Este o poveste despre visul de a fi liber, despre visul de a avea o țară pe măsura locuitorilor săi bravi, care luptă pentru ca drepturile să le fie respectate. Și, în egală măsură, este o poveste despre visuri spulberate, despre migare, despre lăsat oamenii dragi în spate, despre oameni fără patrie, drespre revolte exterioare, dar mai ales interioare, despre posibilitatea de a ieși din tipare, indiferent de ceea ce dorește regimul închistator, care ucide în fașă visuri, speranțe, idealuri, transformând până și educația sau spiritualitatea într-un act de propagandă pentru regimul lui Hafez Al-Asad inițial, apoi al lui Bashar Al-Asad.
Livada din Damasc este genul acela de carte care te face să te înfiori, să te revolți, să te facă să îți dorești să lovești cu putere în cei care permit astfel de realități pline de suferință, să ieși pe stradă pentru a lupta pentru libertate. Apoi, realizezi cât de norocos ești că nu ai parte de așa ceva, că poți să te exprimi liber, fără să te temi că, la colț, te așteaptă oamenii sistemului, acei chabibs pregătiți să te salte de pe stradă și să te arunce în carceră, unde să îți smulgă unghiile una câte una, să te lovească pentru a avorta dacă ești însărcinată, pentru a ține copiii închiși sub pământ, ca animalele. Și poate că noi, ca foști locuitori sub sistemul comunist, putem înțelege un pic mai mult o astfel de realitate, care devine cu atât mai dureroasă cât știm o părticică a acestei suferințe la nivel colectiv.
Îmi este tare greu să vorbesc despre cartea asta, pentru că, pe cât de mult o iubesc, pe atât de greu îmi este să o las să iasă la lumină în lume. Am simțit-o până adânc în ființa mea, a atins corzi sufletești la care cu greu ajunge vreodată o carte. Și, odată încheiată lectura ei, simt o revoltă fără margini, una care mă face să înțeleg acțiunile lui Aissa sau ale mai tinerei Nermine, personaje importante în roman, cu o istorie de viață teribilă. Poate că nu ar strica să luăm cu toții pozele lui Bashar Al-Assad, acum fugit din țară ca un laș ce este, și să le lipim de vasul de toaletă, asemeni lui Nermine, filmându-ne cum tragem apa mai apoi, ca să vadă întreaga lume cum anume trebuie să te porți cu dictatorii.
Însă, dincolo de a fi o pagină de istorie a Siriei recente, cartea asta este istoria familiei lui Mustafa, patriarhul familiei, fermierul care are o livadă prosperă în apropiere de Damasc, în orășelul de la periferie numit Daryaa. Își duce viața liniștit alături de soția și copiii săi, dintre care cei mai mari, Fulla și Aissa, înțeleg mult mai bine realitatea din jur, pentru că până și la școală regimul le vinde propagandă. Aissa mai cu seamă este dezgustat profund de ceea ce se petrece în țara sa, iar asocierea cu imamul Abdullah, cel care formează grupul de rezistență al shabiblor din Daryaa, îl conduce la a face acte de revoltă din dorința de a avea o Sirie liberă. Și face multe, organizând oamenii pentru a lupta pentru idealurile în care crede cu adevărat. Poate tocmai de aceea ajunge să trăiască în clandestinitate, temându-se la orice pas, fapt care nu este străin niciunui sirian, iar mai apoi să guste exilul în Franța, ca un proscris.
Dincolo de povestea lui Aissa, avem povestea lui Nermine, din Bar Elias, Liban, ani mai târziu, când nepoata lui, fiica Fullei, născută în adâncurile regimului, încearcă să afle adevărul despre familia sa, despre mama ei, care acum este o femeie liberă, ce conduce o școală pentru copiii sirieni uitați de lume din Liban, dar care a fost măritată cu prietenul ei din copilărie, Majed, tatăl lui Nermine, recent eliberat din închisorile regimului Assad, despre care se crezuse că a murit.
Livada din Damasc este o lectură copleșitoare, dureroasă, despre o lume care nu este complet ieșită de sub egida lui Assad, dar care încă se leagănă pe nisipuri mișcătoare. Este povestea celor rămași fără patrie și casă, a celor care și-au dorit mai mult, dar au trebuit să fugă din calea sistemului, a celor cu visuri mărețe de libertate, care pendulează între libertate și vină, vina celui rămas în viață, a celui care are posibilitatea de a o lua de la capăt când cei mai mulți nu au această șansă. Este un roman cu perspective narative multiple, emoționant, dureros, de impact, dar tare, tare frumos. Îl recomand cu căldură pentru toți cei care vor să afle realitatea lumii în care trăim.
February 8, 2026
Acțiunea este plasată în Siria anului 1995 unde Aïssa merge la școală dezgustat de propaganda cu care sunt îndoctrinați. Treptat se înconjoară de tineri care își doresc, la fel ca el, libertate, democrație și va ajunge să se revolte pentru drepturile omului, revoltă ce va duce la revoluția siriană. Pentru a scăpa viu, se vede obligat să fugă în Franța cu inima grea.
Pe de altă parte, în Libanul din prezent, Nermine în vârstă de doisprezece ani este exilată cu familia. O adolescentă rebelă, fără griji, are un singur gând: să spargă barierele pe care i le impune mama ei.
Cele două povești sunt legate între ele, dar vă las pe voi să descoperiți lucrul acesta.
Deși este ficțiune, a fost inspirat din istoria plină de cruzime, durere, moarte și nedreptate a Siriei.
Livada din Damasc este o lectură dureroasă, dar necesară, despre realitatea lumii în care trăim.
Pe de altă parte, în Libanul din prezent, Nermine în vârstă de doisprezece ani este exilată cu familia. O adolescentă rebelă, fără griji, are un singur gând: să spargă barierele pe care i le impune mama ei.
Cele două povești sunt legate între ele, dar vă las pe voi să descoperiți lucrul acesta.
Deși este ficțiune, a fost inspirat din istoria plină de cruzime, durere, moarte și nedreptate a Siriei.
Livada din Damasc este o lectură dureroasă, dar necesară, despre realitatea lumii în care trăim.
January 6, 2026
Livada din Damasc este unul dintre acele romane care nu te iau pe sus, ci te prind încet, aproape pe nesimțite. Nu mizează pe dramatism ostentativ și nici pe emoție livrată „la comandă”, ci pe construcție, pe acumulare și pe o atenție reală față de oameni. Este o poveste despre o familie siriană, spusă pe parcursul mai multor ani, în care istoria mare intră treptat în viața de zi cu zi, până când devine imposibil de ignorat.
Subiectul cărții urmărește formarea unor copii și adolescenți într-un context politic și social rigid, unde educația, gândirea liberă și curiozitatea nu sunt încurajate, dar continuă să existe, discret, în spații intime: acasă, între prieteni, în gesturi mici. Romanul nu vorbește despre un moment exploziv, ci despre drumul lung care duce spre ruptură. Despre cum tăcerile se adună, cum frica se instalează, cum speranța persistă chiar și atunci când devine periculoasă. Exilul, atunci când apare, nu este o soluție miraculoasă, ci o continuare dificilă a vieții, cu alte pierderi și alte forme de singurătate.
Personajele sunt poate cel mai puternic atu al romanului. Părinții sunt oameni care încearcă să-și protejeze copiii, chiar dacă asta înseamnă adaptare, compromis sau renunțare. Nu sunt eroi, dar nici lași; sunt prinși într-o realitate care le lasă puține opțiuni. Copiii, în schimb, cresc cu un amestec de curiozitate, revoltă și fragilitate. Îi vezi cum se formează, cum pun întrebări, cum învață ce pot spune și ce trebuie să păstreze pentru ei. Nimic nu este forțat, nimic nu pare scris „cu mesaj”. Totul curge firesc, iar tocmai această naturalețe face ca personajele să fie ușor de recunoscut și de ținut minte.
„Livada” din titlu funcționează ca un simbol discret, dar constant. Nu este explicată excesiv și nu este transformată într-o metaforă apăsată, ci rămâne un loc al rădăcinilor, al memoriei și al identității. Este ceea ce personajele poartă cu ele chiar și atunci când sunt obligate să plece, acel spațiu interior care nu poate fi confiscat de istorie sau de granițe.
Stilul Camillei Neveux este sobru, limpede și atent controlat. Se simte documentarea solidă, dar și grija de a nu transforma romanul într-o lecție sau într-un reportaj mascat. Contextul este prezent, dar nu sufocă povestea. Totul este filtrat prin experiența personajelor, ceea ce face lectura fluentă și credibilă. Este genul de carte care te respectă ca cititor și nu simte nevoia să-ți explice ce ar trebui să simți.
Camille Neveux vine din jurnalism și este specializată pe spațiul Orientului Mijlociu, iar acest lucru se vede în siguranța cu care construiește lumea romanului. Nu există exotism artificial și nici dramatizare inutilă; doar o realitate spusă cu rigoare și empatie.
„Livada din Damasc” nu este o lectură ușoară, dar este una necesară. Nu șochează, nu caută să impresioneze rapid, ci rămâne cu tine prin coerență, umanitate și onestitate. Este o carte care te face să înțelegi, nu doar să afli, și care dovedește că uneori literatura poate spune adevăruri profunde fără să ridice vocea.
Subiectul cărții urmărește formarea unor copii și adolescenți într-un context politic și social rigid, unde educația, gândirea liberă și curiozitatea nu sunt încurajate, dar continuă să existe, discret, în spații intime: acasă, între prieteni, în gesturi mici. Romanul nu vorbește despre un moment exploziv, ci despre drumul lung care duce spre ruptură. Despre cum tăcerile se adună, cum frica se instalează, cum speranța persistă chiar și atunci când devine periculoasă. Exilul, atunci când apare, nu este o soluție miraculoasă, ci o continuare dificilă a vieții, cu alte pierderi și alte forme de singurătate.
Personajele sunt poate cel mai puternic atu al romanului. Părinții sunt oameni care încearcă să-și protejeze copiii, chiar dacă asta înseamnă adaptare, compromis sau renunțare. Nu sunt eroi, dar nici lași; sunt prinși într-o realitate care le lasă puține opțiuni. Copiii, în schimb, cresc cu un amestec de curiozitate, revoltă și fragilitate. Îi vezi cum se formează, cum pun întrebări, cum învață ce pot spune și ce trebuie să păstreze pentru ei. Nimic nu este forțat, nimic nu pare scris „cu mesaj”. Totul curge firesc, iar tocmai această naturalețe face ca personajele să fie ușor de recunoscut și de ținut minte.
„Livada” din titlu funcționează ca un simbol discret, dar constant. Nu este explicată excesiv și nu este transformată într-o metaforă apăsată, ci rămâne un loc al rădăcinilor, al memoriei și al identității. Este ceea ce personajele poartă cu ele chiar și atunci când sunt obligate să plece, acel spațiu interior care nu poate fi confiscat de istorie sau de granițe.
Stilul Camillei Neveux este sobru, limpede și atent controlat. Se simte documentarea solidă, dar și grija de a nu transforma romanul într-o lecție sau într-un reportaj mascat. Contextul este prezent, dar nu sufocă povestea. Totul este filtrat prin experiența personajelor, ceea ce face lectura fluentă și credibilă. Este genul de carte care te respectă ca cititor și nu simte nevoia să-ți explice ce ar trebui să simți.
Camille Neveux vine din jurnalism și este specializată pe spațiul Orientului Mijlociu, iar acest lucru se vede în siguranța cu care construiește lumea romanului. Nu există exotism artificial și nici dramatizare inutilă; doar o realitate spusă cu rigoare și empatie.
„Livada din Damasc” nu este o lectură ușoară, dar este una necesară. Nu șochează, nu caută să impresioneze rapid, ci rămâne cu tine prin coerență, umanitate și onestitate. Este o carte care te face să înțelegi, nu doar să afli, și care dovedește că uneori literatura poate spune adevăruri profunde fără să ridice vocea.
January 16, 2026
RO: Aceasta carte m-a prins mai tare decat ma asteptam. E genul de carte care nu doar ca te tine in poveste, dar te face sa te gandesti mult dupa ce ai inchis-o.
In contextul lumii de azi, cu prostestele, conflicte si tensiuni in diferite tari, cartea m-a dus direct cu gandul la ce s-a intampla in Siria in 2011. Desi e fictiune, se simte clar ca e inspirata din realitatea istorica, unde au fost si inca sunt oameni care suferta.
Mi-a placut mult felul in care arata viata oamenilor simpli, prinsi intre familie, iubire, frica si schimbari pe care nu le pot controla. Nu e o poveste siropoasa, dar una sincera.
Cartea m-a emotionat, m-a enervat pe alocuri si m-a facut sa prives altfel stirile pe care le vedem zilnic.
EN: This book caught me more than I expected. It’s the kind of book that doesn’t just keep you in the story, but makes you think long after you close it.
In today’s world, with protests, conflicts and tension in different countries, the book immediately made me think about what happened in Syria in 2011. Even though it’s fiction, you can clearly feel that it’s inspired by historical reality, where there were and still are people who suffer.
I really liked the way it shows the lives of ordinary people, caught between family, love, fear and changes they cannot control. It’s not a sweet or romantic story, but an honest one.
The book moved me, annoyed me at times, and made me look differently at the news we see every day.
In contextul lumii de azi, cu prostestele, conflicte si tensiuni in diferite tari, cartea m-a dus direct cu gandul la ce s-a intampla in Siria in 2011. Desi e fictiune, se simte clar ca e inspirata din realitatea istorica, unde au fost si inca sunt oameni care suferta.
Mi-a placut mult felul in care arata viata oamenilor simpli, prinsi intre familie, iubire, frica si schimbari pe care nu le pot controla. Nu e o poveste siropoasa, dar una sincera.
Cartea m-a emotionat, m-a enervat pe alocuri si m-a facut sa prives altfel stirile pe care le vedem zilnic.
EN: This book caught me more than I expected. It’s the kind of book that doesn’t just keep you in the story, but makes you think long after you close it.
In today’s world, with protests, conflicts and tension in different countries, the book immediately made me think about what happened in Syria in 2011. Even though it’s fiction, you can clearly feel that it’s inspired by historical reality, where there were and still are people who suffer.
I really liked the way it shows the lives of ordinary people, caught between family, love, fear and changes they cannot control. It’s not a sweet or romantic story, but an honest one.
The book moved me, annoyed me at times, and made me look differently at the news we see every day.
December 11, 2025
Evenimente din istoria recentă a Siriei spusă prin vocile unor oameni care, chiar dacă fictivi, sunt cu siguranță inspirați din persoane reale. Suferință multă, dictatură, teroare, o revoluție furată și drepturi umane încălcate. La o aruncătură de băț de noi, în secolul XXI.
Înfricoșător.
Înfricoșător.
October 16, 2025
Magnifique de lire l'histoire de cette famille Syrienne et d'en apprendre plus sur la révolution syrienne. Tellement admiratif en lisant de courage de celles et ceux qui se sont soulevés face au régime. Alors que c'était interdit et dangereux, ils manifestent et imaginent un nouveau monde.
Ça donne tellement envie de profiter de notre liberté à nous de pouvoir manifester et nous révolter !!
Je recommande en tout cas
Ça donne tellement envie de profiter de notre liberté à nous de pouvoir manifester et nous révolter !!
Je recommande en tout cas
June 15, 2024
Un livre qui transporte et qui fait réfléchir sur la cruauté humaine. Très bouleversant, mais une histoire pleine d'espoir!
October 7, 2024
Un magnifique conte révolutionnaire et poétique. Pour une Syrie libre et démocratique.
February 28, 2025
Camille Neveux racconta, in questa storia, la Siria degli anni '90 e il Libano attuale, del 2023, attraverso la vita di Aissa e Fulla, due fratelli, molto legati tra loro.
I ragazzi crescono in una famiglia moderna, non legata strettamente alle tradizioni, dove la parità tra i figli e l'importanza dello studio sono ritenuti importanti dai loro genitori, Mustafa e Wafaa.
Aissa, crescendo in un ambiente liberale, diventa un attivista che, spinto dal desiderio di libertà e di uguaglianza, si oppone al regime di Hafiz Al-Assad prima e a quello del figlio Bashar dopo. Coinvolge nelle proteste anche la sorella Fulla e il marito Majed ma in una delle manifestazioni più violente i due vengono arrestati. Inizierà per entrambi un lungo periodo di detenzioni, maltrattamenti, torture di ogni genere. In questo periodo Fulla darà alla luce la figlia Nermine che conoscerà il padre solo nella sua adolescenza, scatenando in lei diversi sentimenti e un contrasto con la madre che, nel mentre, le aveva raccontato una storia diversa. Anche per Fulla, ormai residente in Libano, sposata con un militare libanese e che ha ripreso la sua vita in mano, riprendendo ad insegnare, la notizia sconvolgerà la vita perché ormai credeva Majed morto da tempo.
La storia alterna i diversi periodi, così tornando indietro nel tempo, ritroviamo Aissa che durante una protesta pacifica, che viene brutalmente repressa, vede molti dei suoi amici arrestati o uccisi e a cui lui sfugge all'arresto per miracolo. Questo evento segna l’inizio del suo impegno come attivista clandestino, un ruolo che lo costringe a vivere nell’ombra, tra riunioni segrete e la costante paura di essere tradito.
Con l'intensificarsi delle proteste e lo scoppio della rivoluzione siriana del 2011 lui diviene il simbolo delle rivolte di Daraja, la sua città natale, e un bersaglio del regime. Sarà così costretto a lasciare clandestinamente il paese e, dopo una prima sosta in Libano che gli permetterà di far fuggire la sorella, di recarsi in Francia, proprio per sfuggire alla cattura e alla morte. Ma questo gesto lo segnerà profondamente, facendolo vivere con un senso di colpa per aver abbandonato la famiglia, il suo miglior amico Majed e la causa del suo stesso popolo, lasciandoli a combattere da soli.
Le figure dei protagonisti sono tante e variegate, si va dal giovane e moderno Aissa che vuole vivere in un paese moderno e aperto, a Fulla, forte e coraggiosa nell'affrontare i duri anni del carcere e la giovane Nermine che vuole sapere tutto ciò che le hanno nascosto fino a quel momento, che stenta a vedere in quell'uomo emaciato e distrutto, il padre che pensava di non avere e di non poter riabbracciare mai. E infine, non meno importante, Mustafa il padre amorevole che fa di tutto per salvare la sua famiglia, attaccato alla sua terra che vuole vedere libera, custode della memoria del suo paese e della storia della sua famiglia, attaccato al passato comunque felice, ai luoghi che lo hanno reso felice. Un uomo e un padre che non ti aspetti di trovare in un paese del genere, dove quasi tutti accettano un regime che li priva di ogni libertà come ad esempio la semplice lettura di un libro ritenuto "inutile".
Lo stile dell'autrice è scorrevole e le descrizioni di eventi e sentimenti coinvolgono il lettore, facendogli scoprire la storia di questo paese martoriato da anni che, proprio pochi mesi prima che io lo leggessi, ha visto "continuare" inconsapevolmente questa storia con la caduta del regime di Bashar Al-Assad.
I ragazzi crescono in una famiglia moderna, non legata strettamente alle tradizioni, dove la parità tra i figli e l'importanza dello studio sono ritenuti importanti dai loro genitori, Mustafa e Wafaa.
Aissa, crescendo in un ambiente liberale, diventa un attivista che, spinto dal desiderio di libertà e di uguaglianza, si oppone al regime di Hafiz Al-Assad prima e a quello del figlio Bashar dopo. Coinvolge nelle proteste anche la sorella Fulla e il marito Majed ma in una delle manifestazioni più violente i due vengono arrestati. Inizierà per entrambi un lungo periodo di detenzioni, maltrattamenti, torture di ogni genere. In questo periodo Fulla darà alla luce la figlia Nermine che conoscerà il padre solo nella sua adolescenza, scatenando in lei diversi sentimenti e un contrasto con la madre che, nel mentre, le aveva raccontato una storia diversa. Anche per Fulla, ormai residente in Libano, sposata con un militare libanese e che ha ripreso la sua vita in mano, riprendendo ad insegnare, la notizia sconvolgerà la vita perché ormai credeva Majed morto da tempo.
La storia alterna i diversi periodi, così tornando indietro nel tempo, ritroviamo Aissa che durante una protesta pacifica, che viene brutalmente repressa, vede molti dei suoi amici arrestati o uccisi e a cui lui sfugge all'arresto per miracolo. Questo evento segna l’inizio del suo impegno come attivista clandestino, un ruolo che lo costringe a vivere nell’ombra, tra riunioni segrete e la costante paura di essere tradito.
Con l'intensificarsi delle proteste e lo scoppio della rivoluzione siriana del 2011 lui diviene il simbolo delle rivolte di Daraja, la sua città natale, e un bersaglio del regime. Sarà così costretto a lasciare clandestinamente il paese e, dopo una prima sosta in Libano che gli permetterà di far fuggire la sorella, di recarsi in Francia, proprio per sfuggire alla cattura e alla morte. Ma questo gesto lo segnerà profondamente, facendolo vivere con un senso di colpa per aver abbandonato la famiglia, il suo miglior amico Majed e la causa del suo stesso popolo, lasciandoli a combattere da soli.
Le figure dei protagonisti sono tante e variegate, si va dal giovane e moderno Aissa che vuole vivere in un paese moderno e aperto, a Fulla, forte e coraggiosa nell'affrontare i duri anni del carcere e la giovane Nermine che vuole sapere tutto ciò che le hanno nascosto fino a quel momento, che stenta a vedere in quell'uomo emaciato e distrutto, il padre che pensava di non avere e di non poter riabbracciare mai. E infine, non meno importante, Mustafa il padre amorevole che fa di tutto per salvare la sua famiglia, attaccato alla sua terra che vuole vedere libera, custode della memoria del suo paese e della storia della sua famiglia, attaccato al passato comunque felice, ai luoghi che lo hanno reso felice. Un uomo e un padre che non ti aspetti di trovare in un paese del genere, dove quasi tutti accettano un regime che li priva di ogni libertà come ad esempio la semplice lettura di un libro ritenuto "inutile".
Lo stile dell'autrice è scorrevole e le descrizioni di eventi e sentimenti coinvolgono il lettore, facendogli scoprire la storia di questo paese martoriato da anni che, proprio pochi mesi prima che io lo leggessi, ha visto "continuare" inconsapevolmente questa storia con la caduta del regime di Bashar Al-Assad.
February 9, 2026
Livada din Damasc e un roman care te face sa te cutremuri. De cat de ușor pot degenera lucrurile. De cat de mult rău se poate face din furie și emoții neprocesate corect. De cat de greu se poate obține libertatea în unele situații și cât de ușor se poate pierde atunci când nu apreciezi ca o ai. De câtă reziliență pot da dovadă oamenii. De cât de lipsiți de umanitate sunt oamenii. Un roman despre istorii recente, frământări și alegeri. Despre secrete și familii distruse. Despre reziliență și speranță. Merită citit.
August 7, 2025
Amo i libri legati alle vicende del medio oriente perché, seppur narrativi, aprono una finestra su vicende reali, su situazioni verosimili.
E sono ricchi di cultura: tra le righe della storia principale ho conosciuto la storia di una Siria, distrutta, che ha l’acquolina in bocca all’idea di assaporare la libertà.
Consiglio vivamente. E voglio leggere altro sulla Siria, per cui già questo è un epilogo vincente.
E sono ricchi di cultura: tra le righe della storia principale ho conosciuto la storia di una Siria, distrutta, che ha l’acquolina in bocca all’idea di assaporare la libertà.
Consiglio vivamente. E voglio leggere altro sulla Siria, per cui già questo è un epilogo vincente.
March 12, 2025
Un romanzo che mi ha catturato fin dalle prime righe con la sua composizione scorrevole e personaggi ben strutturati. La storia di una famiglia attraverso gli anni della guerra e le discordie fra popoli che tutt'ora non sono scomparse, amori e amicizie che conoscono felicità, dolore e perdono. Mi è piaciuto tanto.
November 8, 2025
O carte cutremurătoare. Atât de profundă și intensă…
Am simțit fiecare cuvânt, fiecare poveste, fiecare durere.
M-am regăsit în furia și lupta personajelor.
O poveste despre reziliență, curaj și, mai presus de toate, speranță. Speranță pentru o Sirie liberă, pentru vieți care merită trăite în pace.
Am simțit fiecare cuvânt, fiecare poveste, fiecare durere.
M-am regăsit în furia și lupta personajelor.
O poveste despre reziliență, curaj și, mai presus de toate, speranță. Speranță pentru o Sirie liberă, pentru vieți care merită trăite în pace.
March 7, 2025
Molto bello, scorrevole, drammatico, dona emozioni contrastanti, a tratti di rabbia altri di tristezza e frustrazione. Una finestra sulla recente storia siriana della quale abbiamo seguito gli eventi attraverso i notiziari.
January 12, 2026
Imposibil de imaginat o asemena lume a ororilor. Libertatea femeii, a drepturilor elementare sunt idealuri pentru care mulți oameni și-au dat viața de-a lungul istoriei. O profundă invitație la reflecție după care nu poți fi decât recunoscător.
April 9, 2025
Libro stupendo!!!!
Lasciate che i bambini siano bambini
Che le donne urlano la Loro voglia di libertà, di parlare studiare uscire,
Che la guerra cessi di esistere nelle città, nei cuori della gente
Lasciate che i bambini siano bambini
Che le donne urlano la Loro voglia di libertà, di parlare studiare uscire,
Che la guerra cessi di esistere nelle città, nei cuori della gente
December 4, 2025
Super book 👌
December 9, 2025
Un regal de emotie. Recomand din tot sufletul aceasta carte!
January 11, 2026
Wow, toccante
February 10, 2026
A sad, but beautiful book. I would have like to see how the love story ended, but it good this way too. I can think of my ending 😊
Displaying 1 - 21 of 21 reviews