Dincolo de porțile rușinii

by Marian Tudor

De la fereastra biroului său, Marian Tudor vede mulțimea de reporteri care așteaptă ore întregi să prindă cadre cu cei încătușați, filmați în direct din dreptul Porților Rușinii.

Dincolo de Porțile Rușinii descrie cu fapte și date ce se întâmplă în celebrul arest al Poliției Capitalei, ale cărui porți le vedem așa des la televizor. Cum se prăbușesc oameni puternici ai zilei odată închiși, ce cred ei despre dosarele lor penale, cum gândesc celebrități ale momentului când trebuie să dea socoteală, ce relații se stabilesc între cei ajunși acolo. Dar, mai ales, descoperi modul în care funcționează instituțiile statului român – greu, temător, viciat – și cum se bazează ele pe o mână de oameni care-și fac treaba. O carte pe care nu o mai pui jos și care-ți arată limpede o atmosferă tulbure. Pentru cei care urmăresc actualitatea românească, este o lectură obligatorie.

Cătălin Striblea

448 pages, Paperback

Published March 1, 2024

Reviews

[Aura · Rating 5 out of 5]

Este o carte pe care ar trebui sa o citeasca orice penalist care activeaza in sistemul judiciar. Arestul, redat si povestit de catre fostul Sef al Serviciului Retinere si Arestare Preventiva al Politiei Capitalei. Totul este povestit atat de bine, incat te simti prins in carte, ca si cum esti si tu in una dintre acele celule stramte si deprimante, in care vara te coci la gramada fara aer conditionat si in care respiri groaza si disperare. Pe langa asta, cartea e desteapta si are si umor, pentru ca evident nici la arest nu lipsesc situatiile si problemele tipic romanesti, care exista in toate institutiile (politia probabil campioana). Nu pot da destule stele pentru cat de mult recomand cartea aceasta.

[Mianna Mihaela · Rating 4 out of 5]

Se pare ca-s prima care evalueaza aceasta carte. Stilul un pic de compunere, dar afli lucruri inedite - si mai ales faptul ca exista si oameni, nu doar organe. Insa se pare ca nu rezista pana la sfarsit in sistem.

[Ioana Hodor · Rating 5 out of 5]

Cred că am citit cartea asta pe nerăsuflate. Dincolo de stilul accesibil, plăcut și prietenos, Marian Tudor dezvăluie cu multă modestie și corectitudine o lume despre care se inventează multe în presă, dar se știu puține, la nivel real. Construcția a fost echilibrată, centrată strict pe relația profesională a personajului-narator. N-am citit despre lamentări, sugestii de îmbunătățire a sistemului, critici dure (așa cum te-ai aștepta, fiind vorba despre sistemul românesc). Ce am avut în fața ochilor pe parcursul acestei cărți a fost, în schimb, experiența unui om care a pus decența, umanitatea, răbdarea și corectitudinea la locul lor, ca baze a tratamentului și comportamentelor organelor de poliție față de arestați.

O lectură și amuzantă, și serioasă, și tensionată pe alocuri. Chapeau!