Cele mai bune pagini ale acestei cărți, care trebuie văzută ca o Cîntare a cîntărilor modernă, ca un poem nupțial, sînt de ordin liric. Putem semnala tentația de a surprinde universul în aspectele sale fundamentale de întocmire și dezagregare, diafanul și decrepitudinea, iuvenețea și senilitatea. În contrast cu Jim și Vera, apar bătrînul maniac Silvestru și colecția de fosile din „casa cu molii“ , văzută cu sarcasm brueghelian și îngăduință baudelairiană. (Al. Piru)
George Călinescu (Romanian pronunciation: [ˈd͡ʒe̯ord͡ʒe kəliˈnesku]) was a Romanian literary critic, historian, novelist, academician and journalist, and a writer of classicist and humanist tendencies.
He is currently considered one of the most important Romanian literary critics of all time, alongside Titu Maiorescu and Eugen Lovinescu, and is one of the outstanding figures of Romanian literature in the 20th century.
Nu înțeleg cum cartea asta poate să placă cuiva. În orice carte există două aspecte: ideea și execuția. În cartea nunții ambele sunt groaznice.
Ideea e proastă. Nici nu știu sigur despre ce e romanul. Evoluția lui Jim? E inexistentă. Dragoste? Nu e nimic romantic în poveste, doar un tânăr ce caută să găsească o fată care să îl venereze pentru a se căsători cu ea. Familie? Clar nu. Căsătorie? Da, una lipsită de substanță, de sentimente reale.
Ce am citit a fost o carte despre un băiat ce joacă pe degete niște fete și o alege în cele din urmă pe singura care nu se prinde că este tratată fără niciun pic de respect. Jim crede că este inteligent, un om al societății înalte, dar este un simplu exemplar de băiat îngâmfat, ce crede că totul i se cuvine. Aș putea să discut ore întregi despre câte idei din această carte mă înfurie, dar momentan am să spun doar că majoritatea sunt misogine și am să las un citat minunat care m-a făcut să vreau să rup cartea în două: Vera îi împărtășește lui Jim idee interesante despre stele, univers și existența umană Jim: "Să nu te mai gândești la stele, nici la moarte, că nu e bine! Oamenii cuminți nu se gîndesc la nimic și trăiesc doar cu evenimentele mărunte ale orei. (...)" Vera: "Jim, tu ai dreptate, tu nu poți să ai decât dreptate! Sunt o proastă și trebuie să mă ierți!"
Execuția e și ea la fel de proastă. Paragrafele lungi de descriere nu aduc nimic de valoare poveștii, personajele sunt unilaterale, acțiunea e plictisitoare, iar la final nu rămâi cu nimic. Niciun mesaj, nicio idee, nimic. Nu e amuzantă, nu e profundă, nu e drăguță și, în afară de un sentiment puternic de furie și dezgust nu a reușit să îmi transmită nimic.
Per total, nu îmi vine să cred că se studiază așa ceva în școli. Pur și simplu nu îmi vine să cred.
Din nou, o carte din literatura română care m-a surprins plăcut. De la personaje, până la povestea în sine și acțiunea. Nu-mi place literatura română...prea mult. Am, desigur, mai multe excepții. Nu mă dau în vânt nici după romantism. Cărți romantice, filme romantice...etc. Dar pot să zic că mi-a plăcut cartea asta. Nu m-a plictisit ca alte cărți de dragoste sau ca alte cărți române. La început, singurul discomfort a fost lunga descriere care părea foarte la nelocul ei, care pe mine nu mă fascinează. Nu vreau să citesc într-o carte, în orice carte, lungi descrieri siropoase despre nimicuri. Vreau să văd acțiune, întâmplări, evenimente și suspans. Iar până la final Cartea nunții m-a convins și mi-a îndeplinit dorința.
Călinescu are un stil aparte de a scrie, dar nu mă așteptam ca povestea în sine să fie atât de pe placul meu. Probabil că în momentul în care nu te aștepți, o carte poate fascina. Review-ul complet pe blog.
- personajele - cum a arătat societatea - că nu a fost plină de pasaje descriptive plictisitoare tipic Călinescu
ce nu mi-a plăcut:
- nu mi s-a părut că a avut vreun anume plot, ci doar a urmărit personajele - de multe ori scriitura mi s-a părut destul de cringe și am avut momente când mă întrebam dacă nu cumva citesc vreo versiune editată
Lucruri pe care le-am făcut până am terminat cartea asta: 1. Am probat limitele limbajului și, implicit, ale propriei lumi 2. Mi-am făcut moodboard 2025 3. Am fost la filmul secolului (Babygirl) și am stat lângă Andreea Esca 4. Am învățat la ILR 5. Am privit prin lunetă spre vidul existențial
Și tot nu aș fi crezut că Mr. "Istoria literaturii române de la origini până în prezent" ar fi capabil să scrie un roman (pseudo)smut, à la manière de fetiță-de-12-ani-de-pe-Wattpad-care-descoperă-ce-este-sexul. Mi s-a întors carnea pe mine de la cât de cringe a fost.
mi-am zis ca un maraton e ocazia perfectă să o dau gata pentru că o am începută de aproape două luni și abia am citit 100 de pagini în această perioadă.
Jim mi-a displăcut din primele pagini cu tot cu lista lui de "pretendente" și ideile lui despre sine și lumea din jurul său. naivitatea Verei și toată supunerea ei au reprezentat, cum s-ar zice, ultima picătură. iar ultimele fraze... mi-a dat rateuri creierul. 😐
descrierile unor lucruri nesemnificative pe pagini întregi au fost un minus foarte mare iar povestea în sine mi-a displăcut pur și simplu. nu m-am atașat de personaje în niciun fel. nebunia lor și a cărții în general (deși reflectă realitatea de atunci și în unele măsuri de acum) m-a dat gata.
deși înțeleg perioada desfășurării acțiunii din roman și pot să-mi dau seama de ce, de exemplu femeia era privită cum era, pur și simplu nu m-am înțeles cu aceste tipologii de oameni. unele idei pot fi văzute și acum, în prezent, dar totuși s-au schimbat destul de multe, mai ales în ceea ce privește femeia, și nu-mi dau seama de ce încă suntem obligați să citim aceste cărți. romanele de aceste fel ar trebui lecturate din pură curiozitate dacă vrei sa faci o comparație de genul "ieri și azi" nu să fii tras de urechi pentru că "nu te interesează trecutul și cărțile bune". ei, să-mi trag palme. 🙄
Sincer, ma asteptam la ceva mult mai bun poate de aceea am si dat o stea. Asteptariile au fost mult prea ridicate; din pacate cartea aceasta nu a fost nici pe departe satisfacatoare. Atat Jim cat si restul barbatiilor au dat dovada de imaturitate, lipsa de sentimente cat si de misoginism. Ce mi s-a parut si mai trist a fost naivitatea Verei care a creat o imagine foarte prosta asupra femeilor. Lola, totusi, a ridicat stacheta, nelasandu-l pe Jim sa-i invarta mintiile de aceea a si fost singurul personaj care mi-a placut. Casa cu molii, desi era un exemplu menit sa critice, mi s-a parut de multe ori rupt de subiect. Pertotal, o carte foarte greau de citit, care sincer m-a indignat foarte tare si pe care nu as recomanda-o. Totusi, pot vedea motiv pentru care acesta carte este studiata in liceu avand in vedere ca misoginismul continua sa fie o problema reala in unele parti ale lumii, dupa atatea secole.
Aș vrea să îi pun nota de -5.. dar nu avem așa opțiune aci. Poate e prima carte a lui Călinescu, asta nu ar trebui să fie un motiv de eschivare oricum, însă această carte a avut prea multe stiluri abrupte ale scrisului de-ți dă fiori de enervare maximă în unele fragmente. Personajele au tipaj, însă el se pierde până la sfârșit și pare că doamnele celibatare au o singură voce, Silvestru și Jim au un stil de gândire la fel (nu vorbesc despre acțiuni, vorbesc despre modalitatea de a-și expune gândurile). Prea multe cuvinte bombastice, momente în care nu-ți vine să crezi - mici minciunele într-o piesă ce redă realitatea intr-o formă mai mult sau mai puțin comică. Am citit-o până la capăt, căci prima dată dau de o carte ce-mi displace atât de mult. Concentrația lexemului "viscere" la cm2 este bulversantă.
Singurele emotii pe care le-am simtit citind aceasta carte au fost: furie si confuzie, nici pe departe iubire, dupa cum ar sugera titlul.
Dupa mine, Jim este un personaj superficial, misogin care are un respect fata de sine mult prea mare tinand cont caracterul sau. El se joaca cu sentimentele mai multor fete, marturisindu-i fiecaruia ca o iubeste, cand defapt el sufera de singuratate si de dorninta unui partener care sa-l venereze.
Caracterul Lolei mi-a placut, spre deosebire de cel al Verei, pe care o gasesc naiva, copilaroasa si chiar prostuta. Singurele capitole care mi-au placut sunt acelea cu”Casa moliilor”.
Per total, pot spune ca sunt foarte dezamagita de aceasta carte si nu pot intelege cum cineva o poate gasi captivanta si placuta.
Am citit cartea chiar cu mai multă plăcere decât prima data. Scena priveghiului la căpătâiul lui Silivestru este memorabilă, cu note de umor savuros. "Moliile" sunt atotștiutoare, comice și au un optimism sănătos care le conservă stilul de viață ca pe un borcan de dulceață zaharisit și inutilizabil dintr-o cămară veche și prăfuită.
M-a impresionat muult modul de scriere a lui Călinescu, e absolut fascinant în ciuda descrierilor interminabile.Abia acum mi-am dat seama cât de verosimile sunt romanele acestuia și cât de bine sunt construite tipologiile personajelor. Mă așteptam totuși la un alt final din care să denote o altă concluzie. Nu prea mi-a plăcut cum este văzută femeia în acest roman mai ales tipologia Verei si relație pe care o are cu Jim. Înțeleg cumva și de ce, deoarece, vorbind de perioada interbelica, unde femeia nu este văzută egala mai ales din punct de vedere intelectual cu bărbatul.Ce e și mai trist este că în continuare avem aceasta preconcepție. Cu toate astea, stilul de scriere m-a fascinat și datorită acestuia pot sa zic ca recomand cartea❤️
Inceputul este unul nepromitator, plin de descriere si plictisitor. Dupa primele 4 capitole acțiunea incepe sa fie mai îmbârligata si din punctul meu de vedere interesantă.De asemenea transmite sentimente de dragoste din alte persepective decat cele cu care ne întâlnim in majoritatea cartilor. Nu pot sa zic ca mi a placut la nebunie aceasta carte,de aceea am dat doar 3 stele dar nici nu mi a displăcut.
Nu pot spune că mi- a plăcut foarte mult Cartea Nuntii. Primul capitol a fost teribil, descrierile locurilor pe care Jim le vede din tren au fost mult prea dese și extrem de detaliate. Acțiunea este foarte lentă și unele personaje sunt lăsate pe dinafară, de exemplu Lola care nu mai este menționată deloc după ce Jim se logodește cu Vera. Capitolul cu moartea lui Silivestru nu are niciun rost, cel puțin în opinia mea. Singurele pagini care pot sa zic că m-au distrat au fost cu 'batranele' din casa cu molii. Jim este are un caracter de arogant cu o viziune asupra vieții foarte conservativa, deși a studiat în afara. Vera este mai originala, un copil nerăbdător să schimbe ceva la viața ei monotonă și dispusă să facă orice pentru a fi plăcută. Pentru mine este un roman mediocru.
This entire review has been hidden because of spoilers.
Ma dor ochii. Urasc toate personajele in afara de Dora care mi se parea draguta. Cand Jim a intrebat o pe vera daca stie cum se fac copiii si ea o zis "stiu...ne sarutam mult!" am murit. Toata cartea e despre Jim si cum umbla el dupa fete, sa nu mai zic ca de multe ori ni se spune ca Jim o vede pe Vera ca "proprietatea lui" sau prostii din astea. Vera are 18 ani, el 25 si e descrisa de multe ori ca fiind "inocenta", "ca un copil", "mica" si ca avand nevoie de protectia lui Jim. Urasc cartea asta.
Cum sa va explic. Nu mi-a plăcut. Deci in primul rand Jim săruta o fata random fără sa o întrebe cum o cheamă, se vede cu prietenele ei Dora, Lola și Medy iar crede ca ele sunt îndrăgostite de el. După când afla ca Vera e tipa sărutată și de care este îndrăgostit incearca sa se cunoască DAR in același timp e îndrăgostit de Dora care zice ca e logodita. Ca pffff doamne Dora eu te voiam și tu logodita,, femeile nu mai sunt ce au fost”. După e îndrăgostit de Lola dar in fiecare noapte se vede cu Vera.So unloyal Jim. Asta îl respinge,Lola, și asta uita intr-o seara sa se mai vadă cu Vera ca oricum era târziu și ningea A LĂSAT-O SA STEA ACOLO PE VERA FMM. Asa mare dragoste pe ei încât o cere de logodna ?? Casatorie??? După marea alegere impulsiva de a lua trenul la Brașov după nunta. Silivestru cumva e profesor și scria scrisori de dragoste unei colegele a lui Jim-? 😃 după își găsește pe una de 20 ani cu dansurile ei din buric Shik Shak Shok. “Nopțile lor de dragoste “. Silivestru pedofilul bătrân după ce a fost supt de energii de una de 20 ani vrea sa se sinucidă și vede îngerii și moare.💀 prin magie toate casele din curtea aluia sunt ale lor CE MAGIE. Niciun personaj nu a avut vreo developare, ba chiar personaje stereotipicale care o singura însușire le era toată personalitatea. Bobby acel prieten, personaj secundar care își găsește femeia târziu. Jim playboy ul care nu știe ce înseamnă a se îndrăgosti și nu face diferenta dintre sentimente platonice și de iubire. He’s one of the boys. Vera care personalitatea ei este cea de femeie care e îndrăgostită Lulea și singurul ei scop este Jim, “iubirea”. Silivestru băgat un personaj dubios ca altcumva cum sa nu fie o opera Literară românească fără aceste lucruri foarte “normale”. Și nu ma luați ca pe atunci era normal. Cam misoginisma atmosfera din carte not gonna lie.
This entire review has been hidden because of spoilers.
E evidentă influența clasicistă asupra operei călinesciene, ca în cazul Enigmei Otiliei, textul e presărat cu referințe mitologice și culturale specifice Greciei, respectiv Romei Antice.
Faptul că acest roman s-a inspirat din Dafnis și Chloe m-a determinat să-l citesc, sinceră să fiu. Însă citindu-le nu văd nicio asemănare între cele două opere. Ceea ce la Daphnis și Chloe mi se părea tandru și amuzant, anume naivitatea asupra inițierii în iubire, la Vera și Jim mi se pare grotesc și misogin.
Vera e un personaj plat, există doar pentru a-l satisface pe Jim, nu are păreri și nu respiră dacă nu-i permite el. Cât despre Jim, e un misogin desăvârșit, pentru el Vera e un obiect căruia îi dictează cum să se îmbrace, cum să se poarte etc.
Își bate joc de ea, pentru el Vera a fost o roată de rezervă până când și-a dat seama că n-o să-i meargă cu Lola, așa că a cerut-o pe prima în căsătorie. Pentru Jim Vera a fost o portiță de scăpare din casa aceea cu molii și din neamul care la fiecare generație are câțiva veșnici celibatari.
La fel ca în Enigma tema paternității o dedublează pe cea a iubirii, ambii protagoniști fiind orfani de tată. Aș îndrăzni să spun că fix asta caută Vera în Jim: figura paternă de care nu a avut parte. (Ca Otilia și Pascalopol)
Din păcate, Silivestru, personajul meu preferat, n-a reușit să se realizeze pe plan sentimental, acesta preferând să se sinucidă decât să aștepte să-l ia moartea pe nepregătite. În cazul lui cred că moartea poate simboliza mireasa pe care nu și-a găsit-o în timpul vieții. (smth smth miorița)
Casa plină de bătrâne mi s-a părut interesantă și aș mai fi citit vreo 10 volume despre ea dacă se putea.
Efectiv cartea asta m-a lăsat fără cuvinte (nu în sensul bun 🙂). Pentru fiecare personaj existau o mulțime de motive pentru care să îl urăști și "acțiunea" a fost bazată pur și simplu pe descriere și nu exista tensiune deloc .... Despre Jim, nici măcar nu trebuie să deschid subiect, este genul de bărbat care își ține femeia închisă în casă și nu are voie să facă pur și simplu nimic fără știrea lui, să ne oprim aici, chiar dacă mai sunt multe se zis!😊 NU recomand!🥱
Such a lively book! Although it is more than obvious that the novel is written as an exercise or as a manifesto in a very technical way, the subject is very dear to me. The story is very cute, fun but filled with life lessons at the same time. The characters lack depth, but maybe this was a conscious choice of the author. Still, I'm glad that I have discovered a good piece of Romanian literature.
Modul in care Călinescu scrie, pur și simplu nu cred că este pentru mine. Mi se pare că dorește să se întreacă pe sine și sa demonstreze cât de cult este. Cartea o să-mi rămână in minte doar pentru ultimele 50 de pagini, cel mai probabil, când sunt descrise perspectiva lui Jim si Silivestru, când s-a intrat un pic in filosofie. Este o carte interesantă? Relativ, dar la care probabil nu mă voi mai întoarce și a cărui impact nu a fost mai deloc.
Se citeste usor si starneste amuzamentul pe alocuri :) Nu credeam ca imi va placea, fiind ceva recomandat la scoala. Iubirea celor 2 personaje principale este sincera. intensa. Descrierile fac lectura si mai frumoasa. :)
"Vera se prefăcuse în madonă lividă boticelliană și cădea în contemplațiuni somnolente și febrile sub intoxicația a mii de tuberoze cu cărnuri de sidef."
"Poate că în ninsoarea siderală a haosului fiecare suflet își are planeta sa, închegată din limfa genunilor în noaptea dintâi a ivirii sale pe lume, și care își îndeplinește ursita ascunsă în criptograma fulgilor căzători și în țârâitul mărunt al greierilor cerești."
"Numai cine nu poate să iubească îmbătrânește și moare!"
"Soarta e latentă și facultativă, și dacă fără colaborarea ei nu se poate nimic în viață, e cu putință totuși să nu te folosești de semnele ei."
"Atunci purta în el moartea unei rase, putreziciunea, și uciderea, odată cu el, crăcile mari și posibile ale generațiilor viitoare. Zadarnic consulta așadar "soarta". El era o cracă uscată dintr-un copac bătrân, în care înverzea acum numai lăstarul lui Jim."
Părerea mea sinceră este ca mi-a placut, o poveste simplă, unde dragostea plutește în aer și că femeile pot refuza bărbați. Insa ce nu mi-a placut a fost că descrierea a dominat prea mult, 5 pagini de descriere incontinuu si fara un pic de dialog sau pauze.... Ii ofer 3,5⭐ deoarece nu am înțeles unele momente din carte, insa mi-a placut cum au evoluat personajele si cum au reușit să ajungă la acel final🙈. O carte pentru școală, dar care, surprinzător, mi-a placut