Evreul improbabil: Mihail Sebastian: o monografie ideologica

by Mihai Iovănel

Cartea pleaca de la premisa ca Mihail Sebastian este un autor-turnesol care, prin datele ce pot fi gasite laolalta in biografia lui (membru al Tinerei Generatii si al gruparii „Criterion”; redactor si colaborator la publicatii foarte diferite din punct de vedere ideologic: Cuvintul, Revista Fundatiilor Regale, Rampa, Reporter, Viata Romaneasca etc.; discipol al lui Nae Ionescu si prieten cu Mircea Eliade, amindoi reprezentanti ai dreptei radicale; tinta, in calitate de evreu, a nationalistilor din tabara iorghista si legionara, dar si a legislatiei antisemite introduse de Statul roman incepind cu anii ‘30; atacat de nationalistii evrei, care vad in el un „asimilist” sau chiar un tradator; apropiat al Partidului Comunist in preajma momentului 23 August 1944; victima a unui accident neelucidat, in 1945, care da nastere la numeroase legende bazate pe teorii ale conspiratiei), permite unificarea, compararea si intelegerea unor contexte altfel eterogene.

„Critica lui Mihai Iovanel e metodica, intensiv analitica, abraziva, lipsita de sentimentalism si retorica, de o mare vioiciune argumentativa, perfect adecvata mobilului ideologic si caracterologic pe care-l urmareste. Autorul opereaza prin reducerea conceptuala a discursului lui Sebastian si al comentatorilor lui, astfel incit expunerea capata caracterul demonstrativ al unui joc logic. Procesul abstractizarii se bazeaza insa pe o excelenta cunoastere a operei lui Sebastian si a bibliografiei subsecvente (cu veleitati exhaustive). Lucrarea lui Iovanel va stirni controverse si dezbateri aprinse, as zice, pe masura valorii si a contributiilor innoitoare pe care le aduce. Ea releva un talent critic de prima mina.” (Paul Cornea)

328 pages, Paperback

First published October 1, 2012

Reviews

[Socrate · Rating 3 out of 5]

Mihail Sebastian este un autor canonic într‑un canon care nu mai este cel estetic : acest fapt a născut până în prezent numeroase controverse şi, pe cât se poate prevedea, va continua să o facă pentru o vreme. Într‑adevăr, distanţa de la literatura de raftul al doilea a lui Sebastian până la locul central pe care autorul îl ocupă în discursul cultural al ultimului deceniu şi jumătate pare explicabilă doar prin factori exteriori valorii estetice ; şi, de fapt, aşa şi este. Ultimele decenii au văzut ascensiunea memoriei ca fenomen atât politic (vezi cultivarea memoriei prin politici instituţionale coerente şi ample), cât şi cultural‑literar (în momentul de faţă, în Statele Unite nu sunt deloc rare cazurile de scriitori care până la 40 de ani au publicat măcar un volum de memorii, specie lăsată cândva pe seama senectuţii ; pentru a nu mai aminti de Franţa înghiţită de „autoficţiuni”). În România anilor ’90, boom ‑ul literaturii subiective a fost interpretat, corect, drept contraofensiva unei îndelungi reprimări a informaţiilor. Dar cauze diferite au condus la efecte similare. Insatisfacţia faţă de ficţiuni se poate observa la nivel global. Sunt aici două cauze.În primul rând, creşterea exponenţială a posibilităţii de publicare şi arhivare a informaţiilor personale, prin internet, au dus la explodarea în termeni cantitativi a premisei „Viaţa mea este un roman”. În al doilea rând, în ultimele decenii, principiile raţionaliste privind posibilitatea unui adevăr universal au cunoscut o continuă decădere. Cel mai puternic conector global a rămas etica, în calitate nu atât de disciplină filozofică aridă, cât în calitate de principiu politic prin care poate fi reclamată poziţia de victimă în trecut şi revendicată poziţia centrală în prezent. E un fenomen care a putut fi observat şi în Statele Unite (unde minorităţile etnice, culturale, sexuale etc. au fost reconsiderate prin politicile oficiale ale corectitudinii politice), şi în ţările postcomuniste (unde noile elite şi‑au croit capitalul simbolic din materialul unui „anticomunism” structurat a posteriori )

[laurentiu]

0