Părintele Zosim şi alte povestiri

by Radu Rosetti

„Părintele Zosim era un povestitor neîntrecut, având un repetoriu nesfârşit de poveşti minunate de tot felul. Poveşti despre sfinţi ucişi de păgâni în chinuri, poveşti despre Ştefan cel Mare... poveşti despre părinţi, surori, mirese şi fraţi robiţi, pe care fii, miri şi chiar viteji neînrudiţi cu acei nenorociţi îi scăpau din robie prin sabie, prin meşteşug, prin bani; poveşti despre prunci duşi de turci departe în ţara lor spre a face din ei ieniceri, care prin înţelepciune, sânge rece şi îndrăzneală izbuteau să se-ntoarcă acasă, venind pe jos tocmai de la Bagdat şi de la Misir, poveşti despre şiretlicuri de ale grecilor... poveşti din vremea răscoalei lui Pasvantoglu, paşa de la Vidin, împotriva sultanului, apoi poveşti despre nemţi cu coadă, despre Prozorovski şi despre Camenski, despre isprăvile volintirilor, despre prăzile lor şi ale turcilor în ţară, poveşti despre chipul cum s-o aruncat în aer viteazul căpitan Iordache, la Secu şi despre câte altele, nenumarate şi toate frumoase. Şi povestea curgea din gura moşneagului fără întrerupere, lin şi limpede, într-un grai frumos şi nemeşteşugit...“

De la ultimii martori ai vremurilor fanariote, ai ocupaţiilor şi războaielor ruseşti şi turceşti, de la oamenii care au trăit zorii schimbărilor şi ai ideii naţionale, de la cei care au făcut Unirea Principatelor şi ne-au aşezat între naţiunile Europei sub domniile lui Cuza şi Carol I, Radu Rosetti a adunat chipuri şi întâmplări alcătuind o lume care nu vrea să treacă în uitare. Sub pana sa, ştiinţa istoricului cercetător al arhivelor se împleteşte cum nu se poate mai fericit cu harul de povestitor moştenit de la părinţi şi bunici. Împreună cu Amintirile, povestirile sale alcătuiesc opera ultimului mare cronicar moldovean.

Genres: Romanian Literature

240 pages, Paperback

First published February 1, 2014

About the author

Părinții săi au fost Logofătul Răducanu Rosetti și domnița Aglae Ghica, fiica domnitorului Moldovei, Grigore Alexandru Ghica. Copilăria și tinerețea și le-a petrecut la Căiuți și Pralea (lângă Onești), la moșia părinților săi. Studiile și le-a făcut în Elveția și Franța, a obținut bacalaureatul în științe în 1873. Întors în țară după moartea tatălui său, Radu Rosetti va prelua moșia de la Căiuți. În 1888 este nevoit să înstrăineze moșia și se mută la Târgu Ocna, în fosta casă a lui Costache Negri, apoi la Bacău. S-a căsătorit la 9 iulie 1876 cu Smaranda (Emma) Bogdan. Împreună au avut 4 copii: Radu (istoric, general), Henri (licențiat în drept), Eugeniu (ziarist, călător pasionat) și Magdalena (căsătorită Beldiman). A avut o carieră politică scurtă, fiind prefect de Roman (1889) și Brăila (1892), deputat în mai multe legislaturi, director general al închisorilor (1895), director al departamentului „Lucrări speciale și istorice” în Ministerul de Externe, membru în delegația pentru stabilirea frontierelor cu Ungaria. Bun povestitor, fin, ironic și cu umor a publicat studii de istorie, genealogie, istorie socială, comentarii politice și pagini de literatură în volume și în prestigioase publicații ale vremii. „Cu paloșul”, romanul său de debut, s-a bucurat de un mare succes de public, fiind premiat în 1906 de către Academia Română

Reviews

[Mirela Vasile (Dinny) · Rating 5 out of 5]

Carticica asta a fost o placere nevinovata, o incantare, o gura de aer proaspat. Mi-a placut foarte mult inca de la primele pagini si pe masura ce citeam imi placea din ce in ce mai mult. Cu toate astea pana aproape de final ma gandeam ca-i voi da doar 4 stele, pe considerentul ca e totusi o carte de povestiti care oricat de bine ar fi scrisa nu-ti poate trezi vreo revelatie. Cele 5 stele finale sunt insa binemeritate pentru ca daca nu raspunde la vreo intrebare existentiala (nici nu-si propune) iti aduce in schimb ceva poate chiar mai important: o stare de liniste profunda, de impacare cu ordinea lumii, de intelegere a rosturilor ei cu toate durerile si bucuriile aferente. Citind-o ai sentimentul ca lumea, desi imperfecta, nu-i un loc infricosator si ca toate sunt asa cum trebuie sa fie pentru ca orice vietate sa-si gaseasca in final rostul, poate intr-un fel paradoxal. Nu e optimism de parada (sunt unele povestiri chiar tragice-Lepadarea de lege, Tigancusa de la ietac), dar cartea nu cade nici in cinism, e o carte pur si simplu autentica, atat din punctul de vedere al modului cum e scrisa, cat si al intamplarilor.
Cred ca un mare merit ii revine autorului pentru ca nu incearca, nici indirect, sa traga vreo concluzie sau vreo morala din cele povestite, desi toate sunt intamplari dramatice din viata.
Impresia pe care o mai lasa este si ca "toate-s vechi si noua-s toate", e o lectura care te lecuieste de fumuri de genul "numai mie mi se intampla", "de ce mi se intampla asta acum" etc :))
Pe parcursul celor cateva zile cat am citit-o am savurat-o ca pe o prajitura la cafea si tare mi-a parut rau cand s-a terminat.
O reusita a seriei Vintage (ca tot am scris despre Bucurestii de altadata). Sa nu uit prezentarea (forma) care intregeste in mod fericit fondul, coperta mai reusita nu se putea gasi. Din fericire am scapat de notele de subsol (sunt doar cateva) si pe cuvantul meu ca nu ma intereseaza ce atributii avea vornicul sau logofatul sau cu ce se ocupa :))
Voi transcrie si un citat, din finalul ultimei povestiri "Un vis istoric"
"Tu (...) fii de-acum inainte mai cu bagare de seama in judecatile ce le asterni pe hartie asupra oamenilor si asupra lucrurilor din trecut. Mai ales nu-ti inchipui ca-i poti cu dreptate judeca dupa imprejurarile de astazi. Pentru a nu fi nedrept cu ei ar trebui sa te muti cu totul in vremurile in care traiau. Pacate au multe, dar pacatosi suntem cu totii, s-apoi pentru multe din acele pacate ale lor sunt vinovate imprejurarile, si nu ei."

[Stefan Badescu · Rating 5 out of 5]

O carte excelentă, care pe lângă o radiografie extraordinară a Moldovei, cu boierii și cu robii ei (țiganii sclavi), are o încărcătură de spirit și de viață care se împletesc minunat.
Este o carte de nuvele vii, cu multă acțiune, fără umpluturi fără rost.
Citirea ei se face lesne, iar arhaisemele nu abundă la fel de mult ca la autorii care se studiază în școli.
Radu Rosetti este un autor cu multă cultură aleasă, spiță de neam domnesc.
Îmi pare că are cea mai iscusită scriere dintre toți autorii români, dar nici profunzimea sufletului nu este mai prejos.
Este acel gen de carte pe care nu vrei să o termini, din care iei cu porția, și care te lasă mut.
Ultima dintre nuvele are o construcție ce nu mi-a fost dat să citesc la autorii români.
Păcat să astfel de valori extraordinare nu sunt studiate la școală. Păcat că la școală se studiază autori români din aceeași epocă, mult mai slab pricepuți atât în arta scrierii, cât și în analiza sufletului omenesc.

[ichangedmyname · Rating 5 out of 5]

Părintele Zosim- ☆☆☆☆
Dărmăneasca-☆☆☆☆☆
Haiduc și talhar-☆☆☆☆☆
Un suflet marinimos-☆☆☆☆☆
Lepadarea de lege-☆☆☆☆☆
Spovădania başbulubaşei-☆☆☆☆
Țigăncușa de la ietac-☀️☀️☀️☀️☀️
Pațania cucoanei ilenuței-☀️☀️☀️🌞
A doua căsătorie a vornicului Nicu Mogâldea- ☀️☀️☀️☀️☀️
Pentru ce Costică Tomşa a ramas burlac-🌞🌞🌞🌞🌞
Drâmbă-🌞🌞🌞
Un vis istoric-☀️☀️☀️☀️☀️

[Diana Marinescu · Rating 5 out of 5]

Dacă vreți să vă delectați cu ceva frumos ca lectură de seară, vă recomand cu căldură acest volum al lui Radu Rosetti pe drept cuvânt socotit ultimul mare cronicar moldovean. Am citit-o de vreo trei ori până acum...
Cu un talent înnăscut de povestitor și într-un frumos grai moldovenesc, plin de cuvinte alese ce dau povestirii un farmec aparte și culoarea gălbuie a filelor de letopiseț, Radu Rosetti ne pune în față amintirile sale despre societatea moldovenească din ultimii ani ai vremurilor fanariote și din zorii modernității: moravuri ale boierimii vechi și noi, ciocniri între boierii în caftan și ișlic și fiii lor „bonjuriști” de la Paris, picanterii, povești de iubire ale unor boieroaice iubărețe cu haiduci vânjoși între două focuri de armă puse la cale de soții „cornorați”, povestiri despre roabele „de la ietac”, crime pasionale și sinucideri, vendette, probleme de conștiință, amintiri de război sau de vânătoare, acte de eroism, chipuri de sfinți - nimic nu este trecut sub tăcere de pana cronicarului, totul în cea mai curgătoare și caldă limbă română cu putință.

[Liviu Costea · Rating 5 out of 5]

A book that carries you in the 1800s in Moldova, where the boyars had everything, slavery was normal and the fights between the russians and greeks on one side and the turks on another brought even more suffering to the common folks. But there are rays of light and many of the stories are funny and are about love. So do read it and you will not feel sorry.

[Vladut · Rating 5 out of 5]

5⭐

Termin această carte a lui Radu Rosetti, la o zi după ce "l-am văzut" pe bunicul său matern, Grigore Alexandru Ghica, repatriat cu onor' militar ca șef de stat, le teu a fi reînhumat acasă, la "Ieși", la peste 160 de ani de la decesul său. Mama autorului, Aglae, provine din a doua căsătorie a domnitorului, cu Ana Catargi.

Finalizarea cărții întregește astfel sentimentul de recunoștință pentru a putea corela aceste evenimente și personalități.

Am fost astfel martorul a douăsprezece povestiri, publicate împreună sub umbrela Humanitas, ce prezintă o imagine simplă și nealterată a momentului crucial - finalitatea epocii fanariote și începutul timid dar abrupt al modernității românești.

Autorul, martor sau prin amintiri, aduce laolaltă fire narative diverse: preoți cu "miros" de sfințenie, boieroaice curajoase, mustrări de conștiință și destine tragice ce dăinuie de generații, crime și sinucideri din dragoste, sau povesti de haiducie. Toate vin la pachet cu metehnele vremii, beizadele bune și "(ne)bune" școlite prin Vest, sclavi țigani (martori și victime ale nesfârșitelor abuzuri), țărani exploatați și nerespectați, și bineînțeles, boieri cu caftan și averi incomensurabile.

Abia am așteptat să termin fiecare capitol, să-l încep pe următorul și să aflu deznodământul. O secundă nu m-am așteptat să decurgă așa citirea acestei cărți.

Recomand "ficțiunea de sfârșit de epocă fanariotă" ce uneori te mai forțează să consulți și un dicționar de arhaisme folosite cu cap, dar și pentru realitatea plină de picanterii și tragedii a secolelor 18 și 19.

Pentru mine, volumul deschide calea spre operele autorului și mă forțează să adaug "Amintiri" pe listă de dorințe.

[Cristian Martin · Rating 5 out of 5]

Părintele Zosim și celelalte povestiri ale lui Radu Rosetti prezintă viața și moravurile boierimii moldovenești din prima jumătate a secolului XIX. Nepot al ultimului domnitor moldovean și politician activ în ultimele decenii ale secolului XIX, Radu Rosetti a avut privilegiul de a cunoaște în detaliu amănunte picante din viața marilor familii boierești. Un bun povestitor, el publică în 1920-1921 două volume de ”povestiri moldovenești”, care acoperă intervalul de timp de la sfârșitul secolului XVIII până la unirea principatelor. Aceste povestiri captivante cu boieri, tâlhari și robi țigani, sunt ordonate cronologic în cartea de față. În ultima povestire, ”Un vis istoric”, Rosetti prezintă genealogia familiei sale, sub forma unui vis în care el, politician și scriitor reformist, este judecat de către bătrânii boieri ai clanului Rosetti, sub învinuirea de a fi criticat pe nedrept vechea orânduire socială. În vis este salvat în ultimul moment de bunicul din partea mamei, domnitorul Grigore Alexandru Ghica, el însuși un politician reformist și protector al artelor. Morala visului este că nu e drept să-i judeci pe cei care au trăit în trecut după regulile și împrejurările de astăzi.

[laurentiu]

0

[Iulia C · Rating 5 out of 5]

Povești vechi din Moldova istorică, dramatice sau amuzante, prin care putem surprinde crâmpeie din viața românilor de demult. E o plăcere să o citești!

[Natasa · Rating 5 out of 5]

I loved this book. Reading this book I return for a brief period of time in the XIXth century Romania. I learned about those people's habits and values, as well as the roots and the meaning of some of the words I am still using. It bought to life a Romanian language that I am no longer speaking, but that I miss so much. It revived memories and it brought knowledge with every page I read. :)