De peste 30 de ani, vocea părintelui Pimen Vlad este însăşi vocea miilor de pelerini care se opresc anual pe Sfântul Munte, oameni încercați de patimi şi suferințe, dar cu speranță nezdruncinată. Deşi departe de țară, starețul a rămas întotdeauna aproape de comunitatea ortodoxă română, cuvintele sale trecând lesne marea învolburată pentru a ajunge direct la inimile credincioşilor. Învăţăturile sale, asemenea unor candele aprinse în negura depărtării de Dumnezeu, formează un îndrumar pentru viața modernă, care ne ajută să ne depăşim problemele şi să aducem liniştea de pe Muntele Athos în sufletele noastre.
Fiecare pagină a acestei cărți este un îndemn la pace, echilibru şi smerenie adresat copiilor, părinților şi cuplurilor. Totodată, cartea este o mărturie a minunilor pe care Dumnezeu le-a înfăptuit pe Sfântul Munte și în viața părintelui Pimen. Citind-o, putem regăsi acele daruri pe care le-am pierdut în călătoria noastră şi ne putem încredinţa sufletele Mântuitorului, cu deplină încredere în puterea Sa de a ne lumina şi vindeca.
Părintele Pimen povestește despre copilăria și tinerețea lui, despre părinți, cum a ajuns în mănăstire apoi a plecat la muntele Athos și cum și-a început lucrarea.
Pe lângă acestea, carte cuprinde mai multe povestioare, pilde moralizatoare și îndemnuri pentru mireni. Darul părintelui Pimen de a povesti nici nu mai trebuie pomenit. Cu toate că l-am ascultat adesea vorbind în clipuri video, a fost o plăcere să îl și citesc.
Omul acesta e o încântare. E o binecuvântare să îl asculți și să te lași pătrunsă de harul lui. Pe părintele Pimen l-am descoperit datorită podcasturile la care a participat iar modul simplu de a vorbi, cu accent moldovenesc și haz m-au făcut să îl îndrăgesc instantaneu. Cartea lui este o aprofundare a ceea ce eu deja știam despre el. Despre nevoințele lui, luptele interioare și statornicia și încăpățânarea de care a dat dovadă de a reuși în muntele Athos, acolo unde el a auzit chemarea. E o întoarcere la simplitate, la uman și la credință. E povestea vieții lui din copilăria în Neamț, călugăria în Sihăstria, pelerinajul de a ajunge fără bani spre Grecia, truda de a clădi chilii și schituri unde astăzi peste 100 de oameni își găsesc zilnic adăpost în pelerinajul lor. O carte stufoasă, exact ca personalitatea părintelui ce oferă povețe, întâmplări și exemple de credința celui ce caută.
“Dumnezeu nu rămâne dator niciodată. Dacă tu ai dat o bucățică de pâine unui om, Dumnezeu îți răsplătește însutit sau înmiit. Dumnezeu e bogat, El poate să-ți dăruiască orice, chiar și din piatră seacă. Dar ne dă ce știe că ne e de folos, de asta trebuie să facem întotdeauna cu drag tot ce facem. Când ajutăm pe cineva, împrumutăm pe Dumnezeu, care întotdeauna ne răsplătește sub alte forme, mult mai mult.”
“Încă din timpurile vechi, imemoriale, de pe când românul era frate cu codrul. Sau codul era frate cu românul, dacă stau să mă gândesc mai bine. Noi avem nevoie de codru, nu codrul de noi.”
“Unii dintre românii noștri întorși în țară după ani la rândul petrecuți peste hotare, îi privesc de sus, de multe ori, pe cei rămași aici. Ar trebui să aibă tot respectul pentru ei, deoarece au stat și au răbdat aici. Datorită lor, românii de peste hotare au acum unde să se întoarcă! Dacă plecau toți, unde s-ar mai fi întors?”
“Mă copleșesc bunătatea, mila și dragostea Maicii Domnului. Mă ajută tot timpul, dar cel mai mult mă ajută când o supăr cel mai tare, când știu că fac ceva ce nu trebuie și mi-e rușine să mă uit la Ea. Spun: “Maica Domnului, nu merit nimic, pentru că te-am supărat!” În momentul acela îmi face cele mai mari daruri, în loc să primesc două palme pentru că am supărat-o, pentru că nu am ascultat-o. Atunci vine cu daruri de mă copleșește, se “răzbună” cu dragostea și bunătatea Ei. Aceasta e lecția cea mai mare pe care o primesc mereu de la Maica Domnului.”
“S-a îngrijit de toate acestea și de 30 de ani mă rabdă în Sfântul Munte. Ce minune mai mare decât asta? Mă ține în brațele Ei, cu bune și cu rele, ca pe un copil. Oare copilul e doar cuminte, nu mai face câte-o obrăznicie, n-o m-ai supărat pe mama? Dar mama îl iubește la fel de mult și de fiecare dată când vine la Ea, îl ia în brațe. La fel face Maica Domnului! Ce minune mai mare să plasez deasupra minunii ăsteia? Maica Domnului, după atâta timp de răbdare cu mine, în care m-a ajutat, încă mă îngădui, mă primește și mă ține în grădina ei.”
“Sfântul Nectarie spunea că nu-L putem cunoaște pe Dumnezeu dacă nu ne cunoaștem pe noi înșine mai întâi. Dar noi, oamenii, nu reușim niciodată să ne cunoaștem fără Dumnezeu.”
“Când spun singur că eu mă cunosc pe mine însumi, rostesc ceva neadevărat. NU, doar ți se pare că te știi, dar nu ai cum să te cunoști singur fără ajutorul lui Dumnezeu! Pentru că așa suntem: slabi, foarte slabi. Fără harul lui Dumnezeu nu putem face nici măcar doi pași. Dai să te ridici, dar s-a înțepenit coloană și s-a terminat. Fără harul lui Dumnezeu nu putem face nimic pe pământ, suntem doar o mână de țărână.”
“Spunea chiar Socrate că cel care știe că le știe pe toate, acela nu știe nimic. Iar despre cel care știe că nu știe nimic, Socrate spune că abia acela a aflat calea.”
“Mi-a plăcut ce spunea un sfânt, bătrânul Epifanie: Eu am făcut o înțelegere cu Dumnezeu. “Doamne, eu o să-mi golesc tot timpul buzunarele la săraci, iar Tu să ai grijă să mi le umpli!” Dumnezeu, întotdeauna S-a ținut de cuvânt, chiar dacă bătrânul nu își golea cu totul buzunarele și mai păstrat câte ceva și pentru el. “Eu poate am mai trișa, dar Dumnezeu, niciodată. Întotdeauna a avut grijă să se țină de cuvânt.”
“Este exact așa cum spunea un părinte: “Eu neîncetat mă rog!” Cineva din mulțime întreabă: “Cum adică neîncetat? Dar noaptea ce faci?” “Păi ziua lucrez. Din ce câștig, o parte țin pentru mine, să am ce mânca, iar restul dau la săraci și pe la câte o biserică. În timp ce dorm, aceia se roagă pentru mine! Așa, mă rog neîncetat!”
“A face bine nu are margini! Fă bine orișiunde, că întotdeauna, fără excepție, binele făcut se va întoarce la tine. Iar ce nu se întoarce în lumea aceasta găsești dincolo și atunci nu m-ai folosit aveți!”
“La Corinteni 13: 13 stă scris: Și acum rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.”
“Iar Dragostea este mai presus decât toate. Dragostea îndelung rabdă, dragostea nu ține minte răul, nu pizmuiește, nu urăște, nu caută ale sale, nu cade niciodată, așa cum spune Sfântul Pavel. De multe ori, noi confundăm egoismul cu dragostea: “Dacă mă iubești, faci ce îți cer!”Dragostea nu caută ale sale, dragostea nu cere niciodată, dragostea doar ofera! Mântuitorul este numit Dragoste pentru că, pentru a ne mântui pe noi, fără să ceară nimic, S-a dus și Și-a întins mâinile pe cruce, ca într-o îmbrățișare. Noi Îl răstigneam, iar El ne îmbrățișa.”
“Sfânta scriptura ne spune: priviți la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu secere, nici nu adună în jigniță și Tatăl vostru e Cel care le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai presus decât ele? (Matei: 6,26)”
“Asta a făcut și Mântuitorul răstignit pe cruce, ne-a îmbrățișat pe toți și a zis: Iartă-le, Doamne, că nu știu ce fac!”
Carte pe care am cumpărat o după ce am ascultat mai multe podcasturi cu Părintele Pimen și nu mi a părut rău o secundă de achiziționarea acesteia. Părintele Pimen exprimă iubire și har, a fost o adevărată plăcere să îi citesc povestea.
Cliseic, si nu neaparat foarte intelept. Se foloseste de numele Athos ca sa vanda cartea. Nu zic ca nu ar exista intelepciune pe Athos, sau ca autorul nu ar fi poate intelept, dar cartea in sine e o colectie de cliseuri, care se adreseaza unei anumite audiente, din care nu fac parte. Sa fiu sincer, nu cred ca s-ar vinde asa bine daca nu ar avea titlul ala. Pacat de ocazie, irosita. Si de timpul meu.
Nu pot sa spun decat ca odata ce te apuci de citit aceasta carte despre Parinte, ajungi sa traiesti odata cu el toate aventurile ca sa ajunga pe Muntele Athos. Mangaiere pentru suflet. Doamne ajuta
Se spune că valoarea unei cărți rezidă în schimbarea pe care o aduce în viața celui căruia i se adresează. Această carte oferă pace, îndrumare, mustrare, iubire, nădejde și credință. O carte frumoasă prin simplitatea ei, din suflet, pentru suflet. Recomand!
Am luat cartea impulsionat de reclamele obsesive care apăreau pe Facebook. În fapt, ordinea ar fi cam așa: am văzut reclame, am văzut reclame, am văzut reclame, mi-a apărut reclamă cu podcastul cu părintele Pimen, am ignorat, m-am uitat a doua zi la tot clipul de două ore și cam pe la un sfert am simțit că omul acesta este prea minunat, iar poveștile sale sunt atât de interesante și folositoare, încât trebuie să iau cartea, oricare ar fi continuarea podcast-ului. Am simțit, așa cum a spus și părintele, acel „FOC”, nu am mai văzut nimic altceva decât dorința de a lua cartea. Am citit-o cam în două zile. În principal, cartea reia istorisirile ascultate în podcast, fapt care m-a determinat să trec mai repede peste anumite fragmente pentru că le cunoșteam.
Pe de altă parte, istorisirile care privesc felul cum a ajuns părintele la Athos sunt de-a dreptul fascinante și este imposibil ca cineva să nu-și tragă măcar o pildă dintre filele cărții care, cel puțin în impresia mea, miros divin!
Acord cinci stele în principal omului, pentru că m-a impresionat.
5 pentru omul Pimen Vlad, chiar daca nu e cartea chiar de 5. Insa citind mi-am reamintit ce zicea si Blaise Pascal: Exista un vid creat de Dumnezeu in inima fiecarui om, ce nu poate fi umplut de niciun lucru creat, ci doar de Creatorul insusi, care s-a facut prin Iisus Hristos. Cartea este umana, simpla, ca si cand l-ai vizualiza in fata ta pe calugarul Pimen vorbindu-ti si indrumandu-te in cautarea linistii si a sensului.
Mi-a placut tare. Usoara, fluida, se aimte bunatatea parintelui din scriitura. Alifie pentru suflet. "Rugaciunea e cel mai bun medicament"! M-a lasat cu intrebari si teme de reflectie!
O carte de excepție. Cuvintele Părintelui Pimen Vlad mi-au încălzit sufletul pe tot parcursul lecturii. O recomand tuturor, dacă toți am aplica ce este scris acolo, cu siguranta am fi mai buni.
Pace, liniște și actualitate, asta reprezintă această carte, această oportunitate prin care putem “păși” și noi în Muntele Athos alături de părintele Pimen Vlad.
Această carte este ca o îndrumare a omului de astăzi, iar Părintele este o binecuvântare pentru fiecare din noi. Am găsit răspuns la multe dintre întrebările mele și o doză de pozitivism și pace.