Respiră!

by Mihai Radu

„Un thriller greu de uitat, scos din apele întunecate ale celui mai banal cotidian. De la prima imagine din roman, în care un om își dă foc în fața casei de pariuri, până la finalul , Mihai Radu pune în acțiune cel mai angoasant personaj din literatura recentă: umilirea sistemică.” (Ștefan Baghiu)

„Am citit Respiră! în concediul de paternitate, cu un copil în marsupiu și cu celălalt pus la joacă în fața unui puzzle din două sute de piese. Asta pentru că Mihai Radu are un cec în alb de la mine încă de la Repetiție pentru o lume mai bună, datorită naturaleței lui de a povesti orice. L-aș citi cu plăcere și dacă ar rescrie instrucțiunile de montaj și utilizare ale unei mașini de tuns iarba. Cu atât mai mult când face observații microscopice și taie cu briciul în hățișul de relații, isterii și (dez)iluzii ale oamenilor din zilele noastre.” (Florin Lăzărescu)

Genres: Romanian Literature, Fiction

160 pages, Paperback

Published March 1, 2024

About the author

Mihai Radu (n. 1977) a absolvit Facultatea de Filosofie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Este jurnalist la săptămânalul Cațavencii și scrie pentru emisiunea Starea Nației. După volumul de proză scurtă Hobby și alte povestiri, apărut în 2009, a publicat, împreună cu Simona Tache, Femeile vin de pe Venus, bărbații de la băut (2013) și Bărbații vin de pe Marte, femeile de la coafor (2015). De același autor, la Editura Polirom au mai apărut romanele Sebastian, ceilalți și-un câine (2014), Extraconjugal (2017, 2018) și Contaminare (2019).

Reviews

[Dragoș · Rating 5 out of 5]

Un thriller în tușe de gri, Respiră! trece peste clișeistica genului și construiește din fragmente delirante două personaje centrale complexe. Nu, serios, am fost surprins de cât de bine sut construite fragmentar personajele, mai ales că la precedenta mea carte favorită ( din cele scrise de Mihai), Extraconjugal, personajele feminine erau cam plate. E ceva foarte cinematic, de film la Respiră! și ceva foarte Croenenbergian la frazare, fiecare secvență împunge și lovește dar te și indispune (în sensul bun) de parcă e ceva off la ea. Mi se pare pân acuma vârful stilistic al lui Mihai Radu. Plake.

All in all, Respiră! curge, are o proză scurtă, concisă terce cum zice americanul, foarte plastică și care te pocnește în moalele capului. Se citește repede, bine și rămâne cu tine.

[Alex Donţu · Rating 4 out of 5]

Pe Mihai Radu l-am descoperit anul trecut cu „Repetiție pentru o lume mai bună” pentru a merge pregătit la piesa afrimiană. Mi-a plăcut scriitura încă de atunci, iar când am văzut „Respiră!” în Cărturești, am zis că trebuie să o încerc, mai ales că apreciez umorul și ironia lui Mihai în emisiunea „Ce ne enervează” a celor de la Recorder.

„Respiră!” se citește ușor (într-adevăr, cum zice Florin Lăzărescu - prin naturalețea autorului de a povesti orice), te ține acolo și vrei să știi ce se întâmplă cu Geo și Adina, în tot penibilul și absurdul situației, care îți va fura niște zâmbete, dar te va pune și pe gânduri.

„Probabil că în viață e vorba doar de corpuri, și-a zis Adina, corpuri care ți se iau, corpuri care ți se dau și altele care ți se refuză pur și simplu, după care alergi, pentru care te rogi.”
„Dacă citești comentariile de pe internet, la orice, la produse de spălat vase, la ce vrei tu, îți dai seama că omenirea nu are nici o șansă.”

[Alina · Rating 4 out of 5]

„Sufletele pereche nu sunt egale, apoi descoperă că nu sunt nici pereche.”

[Andrei Mocuţa · Rating 4 out of 5]

Am citit cartea asta între 2 capitole din Frații Karamazov - da, într-atât e de scurtă, până și apelativul roman e exagerat, hai să-i zicem nuvelă, e mai onest. Nu mă pot hotărî între 3 și 4 stele, așa că-i dau 3,5. E bine scrisă? Da. Te ține în suspans? Da. Are personaje credibile? Are. Spre deosebire de multe cărți de proză românească, firul poveștii e dus destul de bine la capăt, nu se pierde pe parcurs, dar și fiindcă are avantajul că e foarte scurtă. O voi ține minte peste câțiva ani? Greu de spus. Voi mai căuta alte cărți de Mihai Radu? Cu siguranță.

[Monica Tarta · Rating 5 out of 5]

Radu Jude would love this 🥺 I am rooting for the movie 🙋🏻‍♀️

[Horațiu · Rating 4 out of 5]

M-a surprins intr-un mod plăcut!

[Doinea Madalina · Rating 4 out of 5]

Sad one. Read it on my way to the office, don’t recommend starting your morning like this :))
But a good one, I like Mihai Radu’s writing style.

[Platon Cristina · Rating 2 out of 5]

Ce bine că e scurtă! Mi-aș fi dorit să-mi placă, dar nu a rămas cu mine nici istoria, nici scriitura. Nici măcar coperta.

[Dragos Dutulescu · Rating 4 out of 5]

Micro romanul ăsta a fost ca un espresso bine făcut. Scurt, concentrat și fără zahăr, ca să poți fi atent la toate aromele. Mă bucur că l-am descoperit pe Mihai Radu și îmi place foarte mult cum scrie. Curajos, fără balast.
Două personaje (eroi sau antieroi, depinde din ce unghi îi privești), din spectre sociale diferite, care se intersectează pentru a deschide o cutie a pandorei din care ies la suprafață tot felul de neajunsuri, foarte reale, foarte din zilele noastre.
L-am citit în notă de roman noir. Mi-a plăcut felul în care autorul a reușit, în puține pagini, să contureze fricile, stările și motivațiile celor două personaje.
Adina, jurnalista de succes, cu un nivel de trai peste medie, căreia îi este frică să nu piardă beneficiile pe care i le-a adus succesul profesional. Este în stare să-și pună și viața în pericol, să se înjosească, să sufere extrem pentru a-și apăra reputația.
Geo, ratatul social care încă trăiește cu mama lui, de care trebuie să aibă grijă. I-ar plăcea să iasă din tot acest context mizerabil, dar, când are ocazia să guste din ce ar însemna „cealaltă viață”, adică una fără lipsuri, pare că nu știe cum să-i facă față. Se reîntoarce în zona care îi este familiară, la ratații cu care s-a înconjurat.

[Gritcan Elena · Rating 2 out of 5]

„Respiră!” de Mihai Radu e vândută ca un thriller, dar în realitate e mai degrabă o dramă urbană haotică. De la coperta cu ketchupul care curge peste oraș, până la stilul fragmentat și searbăd, totul pare făcut să te încurce. Se sare de la un gând la altul, personajele sunt goale de sens, iar povestea, deși vrea să arate lumea modernă sufocată, ajunge doar să te obosească. Titlul „Respiră!” e ironic — nimeni nu respiră aici, nici măcar cititorul. Marketingul o numește thriller, dar e mai degrabă o criză de nervi literară. Pentru mine: bleah total, nota 2.


Din seria cărților care nu-și merită timpul

[Ruxandra Jurcut · Rating 2 out of 5]

Puternica dar intr-un fel prea straniu si nebunesc, fara miza.

[Rares Dinu · Rating 4 out of 5]

Nu găsești des personaje atât de insuportabile (ultimii oameni cu care ți-ai dori să ai de-a face) scrise cu atâta empatie. Nu pot să pun în cuvinte câtă greață mi-a provocat protagonistul acestei cărți, dar am dus-o la capăt, curios să-i văd finalul, ceea ce spune ceva (atât despre carte și scriitură, cât și despre mine).

Uneori am simțit că părți din carte au fost tăiate cu toporul, lucru care nu cred că e musai negativ, dar nu a fost tocmai pe gustul meu de astăzi. Iar introducerea personajului Relu (care mi s-a părut de departe cel mai interesant element al romanului și pe care doream să-l întâlnesc mai mult) nu am prea înțeles-o. Am tot așteptat să se întâmple ceva important și spectaculos cu el și am rămas cu așteptarea.

Altfel, o carte faină, ușoară, cu suspans de la un capăt la ce celălalt. Merge de-o vacanță în care vrei să te enervezi recreativ pe niște personaje fictive.

[Ana Mardare · Rating 5 out of 5]

Mihai Radu are un stil aparte de a scrie și de a portretiza personaje greu de tolerat, însă cu care poți empatiza macar putin. Am observat și după "Repetiție pentru o lume mai bună", și după "Respiră!" că sentimentul lăsat de lectura acestora este o apăsare ciudata, un cinism teribil, de parcă retina rămâne patata de imaginile create de autor. Abia aștept să citesc și celelalte cărți ale lui.

[mări roșca · Rating 4 out of 5]

mihai radu reușește din nou să construiască un personaj de a dreptul insuportabil pe care vrei totuși să l descoperi pentru ca absurdul cu care e cusut este fascinant. dintr o singură respirație, romanul ăsta spune o poveste cu multă ironie, chiar umor în unele locuri. se vede ca mihai radu trăiește în prezentul apropiat și din ele are puterea de a scoate întocmai personajele defecte. imaginile sunt puternice și rămân cu tine (un om își dă foc în fața casei de pariuri; gunoierii strâng resturile vieților oamenilor; inima vomitată; oameni cu răni în loc de chipuri)

mi era dor încă de la repetiție pentru o lume mai bună


“Probabil că in viata e vorba doar de corpuri, si-a zis Adina, corpuri care ti se iau, corpuri care ti se dau si altele care ti se refuzã pur si simplu, după care alergi, pentru care te rogi.”

“Sufletele pereche nu sunt egale, apoi descoperă ca nu sunt nici pereche”

[Geo Moisi · Rating 4 out of 5]

3.5, to be fair.
“Respiră”, la modul sincer, nu poate fi de 5 stele, iar asta e o ironie, pentru ca Mihai Radu l-a scris foarte bine. Fără cuvinte mari, ci doar din imagini și metafore care te fac să fii acolo, pe șoseaua aia, în casa aia, în supermarketul ăla, la chioșcul de tablă, scriitorul a redat un microunivers ficțional complet și care e ficțiune numai pentru cine n-a văzut sau trăit pe pielea lui un asemenea microunivers.
Și ziceam că nu poate fi de cinci stele pentru că e prea scurtă povestea, pe de o parte, iar pe de alta pentru final. Și aici e o șmecherie, pentru că scriitorul îți dă până la ultimele pagini toate informațiile de care ai nevoie ca să completezi spațiul dintre [ ] pe care le pune la final. Și, totuși, cred că microuniversului ăstuia trebuia să-i fie povestită încheierea mai amplu și doar prin vocea scriitorului. Mă gândesc că n-a vrut s-o lungească, ceea ce nici nu s-ar fi întâmplat, căci să mai fi scris încă vreo 5-10 pagini ar fi fost beton!

[Dudu Bianca · Rating 4 out of 5]

4.5 steluțe

Prima mea carte de Mihai Radu. Mi-a plăcut faptul că lectura curge, uneori stilul prea alambicat și detaliat îmi pune piedici în a mă bucura cu adevărat de o carte. Totuși asta nu înseamnă că el e lipsit de profunzime.

Voiam să îmi consemnez acest thriller, după ce am găsit notate într-un caiet pasaje, dar uitasem cum se numește cartea. Însă pe Adina n-o uitasem, și așa am făcut legătura. Personajele deci cred eu că sunt memorabile.

,,Probabil că în viață e vorba despre corpuri și-a zis Adina, corpuri care ți se iau, corpuri care ți se dau și altele care ți se refuză pur și simplu, după care alergi; pentru care te rogi."

[Adrian Manea · Rating 5 out of 5]

Excelent romanul! Este al doilea pe care îl citesc de la Mihai Radu (după Repetiție...) și mi-a plăcut cel puțin la fel de mult. Personajele (atîtea cîte sînt) au viață și complexitate (atîta cît se poate prezenta într-un roman, totuși, destul de scurt).

Îmi place mult de scriitorul Mihai Radu, prin aceea că nu este pretențios cu subiectele, însă personajele și, în general, scriitura, conțin mici perle care fac romanele lui să se citească drept literatură, nu știri sau reportaje, cum ne-a obișnuit jurnalistul Mihai Radu.

[Ady ZYN · Rating 4 out of 5]

Povestea lui Mihai Radu este despre relația unor persoane disfuncționale care trăiesc într-o lume pe măsura lor și îi produce pe bandă rulantă. Este o poveste alertă a ciocnirii fulgerătoare dintre oameni traumatizați. O prezentatoare TV de succes frustrată de viață se ciocnește de un amic din copilărie frustrat de ratare. Personajele care gravitează în jurul lor trăiesc aceeași involuție drept pentru care universul din poveste este imund.

[Alexandru I. · Rating 3 out of 5]

Da, o nuvelă cinstită. Parcă merita mai mult cartea asta și poate avea ceva mai mult de transmis dacă nu se limita la 15 mii de cuvinte, dar e o poveste cu cap și coadă, iar printre rânduri găsești niște fraze faine, amuzante și reusește să creeze niște imagini bune. Câteodată are niște tușe foarte grosoloane de alb și negru, deși multă lume le găsește gri. Poate e vina mea aici, dar pentru o oră și un sfert de citit, face o treabă bună.

[Adina · Rating 3 out of 5]

3.5* ”Respiră!„ e ca un scenariu de indie noir film. În 160 de pagini Mihai Radu reușește să prezinte și chiar să dezvolte două personaje cum nu reușesc alți autori să o facă în 600 de pagini. Geo și Adina, două personaje antipatice, cinice, ratate în mod diferit, frustrate din motive diferite. Și o poveste care se rostogolește amețitor și care te ține în priză până la ultima pagină.

[Mirela Petre · Rating 2 out of 5]

O povestire (în sensul de short story) în care, ocazional, câteva vârfuri de observații sensibile și inteligente sparg însăilarea de platitudini și nevroze contemporane. Mă așteptam la un fir narativ mai cărnos. M-a mai pierdut și cu scriitura plină de comparații, gerunziile limbii de lemn și virgule în loc de punct.

[Susanna Maria · Rating 3 out of 5]

Firul narativ destul de slăbuț, comparativ cu Repetiție pentru o lume mai buna. Surprinde intr-un mod aparte absurdul vieții si senzaționalul unui trai banal, acaparat de frustrări, neajunsuri si psihoze.

[Ana-Maria]

"Despre asta e vorba: ce intră în tine și ce iese din tine, viața e digestie."
"El ştia ce dorea, nu ştia însă ce avea viața în depozit."

O scriere intensă, personaje bine conturate, imagini cu impact, se citeşte uşor.

[andreea ✶ · Rating 4 out of 5]

,,[...] durerea ei ar putea alimenta instalația electrică de Crăciun în toată Capitala''

,,Ar avea nevoie de o rugăciune, însă din cuvinte noi, nefolosite''

[Aurel Fleancu · Rating 4 out of 5]

Genul de carte care poate fi parcursa intr-o singura zi si nu pentru numarul redus de pagini. Are si mister si povestire. Finalul poate fi surprinzator, sau nu. Oricum, merita citita.

[Dana · Rating 3 out of 5]

Cartea asta e un fel de echivalent literar al cinematografiei "noului val" romanesc: sordida, violenta, deprimanta. Bine facuta, dar not my cup of tea

[Cristiana Todiresei · Rating 3 out of 5]

3,5

[Noemi · Rating 3 out of 5]

Se citește repede, că are scrisul mare și pagini puține.
Un thriller cam sângeros și cinic, cu mult sarcasm.

[Ralu · Rating 3 out of 5]

Dezgust și tristețe, nici măcar nu e deplasat scenariul.

[Daniel]

Citita 2024