După un volum cu titlu în greaca veche dedicat temelor ecologice, Mihók Tamás ne izbește cu acest titlu în latină, æs alienum, sugerând mize economice. Și nu numai: alien-ul poate fi exilatul, inadaptatul, „provincialul” care, într-o lectură biografistă, se relevă a fi Mihók însuși; dar în care se poate regăsi o generație întreagă de bucureșteni „în gazdă”. Toate tribulațiile de hidalgo transilvan, trăite în raport cu vampirica metropolă și infinitele ei fațete, sunt descrise cu un farmec irezistibil, în versuri care pot deveni refrene imnice ale flotanților din cartiere și corporații, cu formulări catchy și memorabile, reactualizând un filon goliardic (legat ombilical de o Oradie a chefurilor universitare). Mihók vorbește în numele celor mulți expunându-se pe sine, cu maximă sinceritate confesivă și grație autoironică; dar preluând, în plus, precum un receptacul empatic, varietatea destinelor conviețuitoare din toate biotopurile străbătute, ca într-un parcurs inițiatic, îmbogățitor. Nu radical diferită de biocharia, ci mai degrabă în continuarea ei, æs alienum este o lucrare de ecologie socială, o auto-etnografie poetică, deopotrivă panoramică și profundă.
Florin Dumitrescu
S-ar fi părut că anii 2000 au fost cei mai propice pentru critica socială, pentru un discurs deopotrivă poetic și narativ care să radiografieze complicata perioadă a tranziției de la comunism la capitalism. æs alienum readuce în prim-plan, savuros și senin, incomod și vivace, o periferie europeană deghizată în metropolă, trecută prin crize multiple, animată de conflictele ei interioare și de obsesii ancestrale. Această voce uneori obscură și robotizată, alteori emotivă și sedusă de propriul ritm, e șlagărul post-tranziției, al capitalului ce desfigurează, al versiunii tale anchilozate de epuizare extremă și revoltă în limita „stocului disponibil”. Un volum al sud-estului, al trăitului în cartier, traversat de „soarele balcanic”, repovestit de o instanță abisală și cinică ce încearcă să cuprindă cât mai mult, să nu lase pe nimeni și nimic deoparte.
Mihók Tamás (1991, Oradea) a publicat cinci volume de poezie (dintre care două autotraduse în maghiară) și un studiu de istorie literară (teza sa de doctorat). Este coordonatorul colecției de poezie /pocket a Editurii ART, redactor al Revistei de cultură „Familia” și cofondator al clubului de lectură mensual Pragul Vaida. A susținut lecturi și spectacole de performance poetic la majoritatea cluburilor de lectură & festivalurilor de literatură autohtone, precum și în țări precum Anglia, Germania, Belgia, Suedia, Polonia, Ungaria sau Republica Moldova. A tradus texte din peste șaptezeci de autori, publicându-le în reviste, antologii respectiv volume individuale. Laureat al mai multor premii, printre care cel mai recent e Premiul „Tânărul scriitor al anului 2024” (pentru volumul „æs alienum”).
Dacă tot a fost ziua de naștere a lui Mihók Tamás zilele astea m-am gândit că este ocazia perfectă să îi citesc și volumul pe care îl am în bibliotecă, "æs alienum" apărut la @casadeedituramaxblecher 📖 Nu m-am așteptat să dau peste o așa forță în cuvinte, pe de-o parte un manifest social spus în gura mare, pe de altă parte vulnerabilitate grăită în șoaptă. (Amintește-ți cât de ascuțiți au fost colții îmblânzirii.) Societatea în care trăim, asta defectă din zilele de azi, este luată la întrebări, cu toate că eul liric știe să nu aștepte răspuns, întorcându-și atenția tot asupra sa, măcar acolo să găsească o fărâmă de sinceritate. Lectura îți cere atenție maximă, te încarcă și îți cere răgaz de gândire, așa că o recomand când sunteți în starea necesară, nu neapărat când vreți să vă relaxați. Poezia lui Mihók Tamás nu te destinde, ci îți amintește sau îți scoate în față diferitele straturi de probleme cu care ne confruntăm, vizibile sau invizibile.
“dimineți în parcul kiseleff și ce surpriză să te-ntâlnesc chiar aici în mijlocul gândului meu nebunesc și-n mijlocul gândului meu nebunesc pe-o piatră din lac tăbăra un bâtlan m-ai învățat cât mi-am scăpat în levigat din roua în care m-ai scăldat mi-ai dezvăluit copilarii bine ferecate de copii de la țară m-ai adunat într-o masă compactă sedimentară cum ai fabrica săpun din potpourri mica mea dictatoare nu știi tu că dictatura doare când stau și mă frământ de seară până-n amiaza mare să conving natura să-mi fii următoarea reîncarnare mica mea dictatoare ce-ai mai confecționat din inima mea din dotare o cămașă și-un nădrag in timp ce eu am rămas aici înțepenit în negur trântind ratinguri negative pe emag ce surpriză să te-ntâlnesc chiar acum când din vârful urcușului rostogolesc trădând stupul când voi redeveni vegan îți făgăduiesc că am să-ți confisc timpul și trupul”
Am citit un poem din aes alienum într-un reading vlog, vi-l las aici, în loc de versurile tradiționale din carte. Volumul cel nou al lui Mihok Tamas ia la bani mărunți corporația, existența ei, existența în ea, munca, relațiile, umilința, încercările, capul scos la liman, capul înfundat în pământ, toate în jurul biroului sau în afara lui, într-un oraș zgomotos, extrem de poluat, distractiv poate, în parte sufocant (București, desigur). Nu știu dacă este o prelungire a Biocharia. Ritual ecolatru, dar eu nu le-am citit în același registru. https://www.tiktok.com/@ramonaaboldiz...