„În lumea de azi, Isus este amintit doar ca fiul lui Dumnezeu, dar nu asta era percepția generală în Antichitate. Doar adepții lui Isus l-au văzut altfel; pentru majoritatea celorlalți observatori antici, era un magician - sau, mai exact, pentru mulți era un șarlatan.”
Dacă studiezi istoria religiei predată în școlile românești, totul pare simplu, iar ortodoxia este singura religie dreaptă și care merită învățată în școli. Dar dacă studiezi istoria religiei în ansamblu, cu precădere a creștinismului, aplicat și susținut, nimic nu e simplu. Iar ereziile nu sunt neapărat pericolele pe care le-a considerat de-a lungul timpului și le consideră și acum creștinii, ci doar variante valabile ale unei religii proprii. De altfel, cuvântul „erezie” vine de la cuvântul grecesc haireo, care înseamnă „eu aleg”. Hairesis însemna doar „o alegere”, iar în lumea antică, erezia înseamna ceva pozitiv - a-ți folosi intelectul pentru a face alegeri proprii, cu mintea ta. Apoi, totul s-a stricat - orice e altfel decât doctrina oficială (care, atenție, nu provenea din Biblie sau de la Isus, ci din interpretarea unor scriitori, preoți, episcopi etc.) este erezie. Deci orice altă alegere devine erezie. Cartea semnată de Catherine Nixey ne dezvăluie cum a devenit o altfel de „alegere” erezie, istoria și evoluția ereziilor de toate felurile din perioada creștinismului timpuriu, mare parte din interpretări venind din evangheliile apocrife, care ne dezvăluie și multiplele fațele ale lui Isus sau ale Isușilor din acea perioadă (făcători de minuni, șarlatani, magi sau profeți), dar și persecuțiile care au venit din partea creștinilor spre alte religii (cum ar fi în zeii din mitologia greacă) sau chiar spre creștinii care mergeau spre alte „alegeri”, perfect acceptabile.
Chiar dacă nu este la același nivel cu „Epoca întunecării”, Erezie este un volum care ne dezvăluie lumi și realități despre religie și creștinism pe care nu le știam și pe care ar trebui să le cunoaștem.