What do you think?
Poveşti. Povestiri. Amintiri
Povestitorul neîntrecut Ion Creangă a lăsat posterității o valoroasă opera care se constituie din povești, povestiri și inegalabilul volum închinat celei mai fericite vârste, „Amintiri din copilărie“. Ion Creangă este scriitorul care a prezentat „copilăria copilului universal“ (G. Călinescu) într-un mod inegalabil. Universul frumoasei vârste este caracterizat printr-o mare voioșie și poftă de viață în opera de maturitate artistică „Amintiri din copilărie“. Întâmplările prezintă copilul în procesul devenirii sale. Ele se împletesc armonios într-un întreg, însă se pot constitui și în mici texte narative, cărora li se poate da un nume.
256 pages, Paperback
First published January 1, 1967
About the author
Ion Creangă
130 books121 followersIon Creangă was a Moldavian-born Romanian writer, raconteur and schoolteacher. A main figure in 19th century Romanian literature, he is best known for his Childhood Memories volume, his novellas and short stories, and his many anecdotes.
Creangă's main contribution to fantasy and children's literature includes narratives structured around eponymous protagonists (Povestea lui Harap Alb, Ivan Turbincă, Dănilă Prepeleac), as well as fairy tales indebted to conventional forms (Povestea porcului, Capra cu trei iezi, Soacra cu trei nurori).
Like Swift or Mark Twain, Creangă is more than a story-teller for children or simply a humorist. His work is a human and social document of the ways of thinking and the life of a Romanian village in the nineteenth century. It may seem of restricted interest, owing to the local peasant setting, as well as to the language in which it was written; it carries nevertheless all the joy and pathos of a book of universal significance. Creangă's Memories symbolically picture the destiny of every child walking the path toward maturity and experience. The work inaugurates an original formula in the art of memoir writing, and represents a monument of high spirits and verbal abundance. A jovial verbal torrent, a kind of lexical spree, generously flushes this rhapsody of perennial childhood.
Creangă's main contribution to fantasy and children's literature includes narratives structured around eponymous protagonists (Povestea lui Harap Alb, Ivan Turbincă, Dănilă Prepeleac), as well as fairy tales indebted to conventional forms (Povestea porcului, Capra cu trei iezi, Soacra cu trei nurori).
Like Swift or Mark Twain, Creangă is more than a story-teller for children or simply a humorist. His work is a human and social document of the ways of thinking and the life of a Romanian village in the nineteenth century. It may seem of restricted interest, owing to the local peasant setting, as well as to the language in which it was written; it carries nevertheless all the joy and pathos of a book of universal significance. Creangă's Memories symbolically picture the destiny of every child walking the path toward maturity and experience. The work inaugurates an original formula in the art of memoir writing, and represents a monument of high spirits and verbal abundance. A jovial verbal torrent, a kind of lexical spree, generously flushes this rhapsody of perennial childhood.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 36 reviews
December 15, 2023
Evident, una dintre lecturile preferate ale tinereții, și aceasta poate în ciuda faptului că pe atunci cartea respectivă figura pe mult-hulita listă a lecturilor suplimentare.
Căci nu știu acuma cum o fi, (de fapt, încerc să mă prefac...) dar pe atunci toți băieții demni de-un anumit respect n-ar fi stat în casă o secundă mai mult decât ar fi fost necesar, când afară te așteptau jocurile copilăriei. Iar, în afară de fotbalul nostru de toate zilele, multe dintre ele se regăseau și pe vremea lui Creangă.
Așadar, aș spune că Amintiri este o carte de neocolit, de parcurs măcar o dată în viață, indiferent de vârsta prezumptivului cititor...
Căci nu știu acuma cum o fi, (de fapt, încerc să mă prefac...) dar pe atunci toți băieții demni de-un anumit respect n-ar fi stat în casă o secundă mai mult decât ar fi fost necesar, când afară te așteptau jocurile copilăriei. Iar, în afară de fotbalul nostru de toate zilele, multe dintre ele se regăseau și pe vremea lui Creangă.
Așadar, aș spune că Amintiri este o carte de neocolit, de parcurs măcar o dată în viață, indiferent de vârsta prezumptivului cititor...
February 12, 2023
#2024 #30
“Hai mai bine despre copilărie să povestim, căci ea singură este veselă și nevinovată.”
Recent am citit romanul Georgianei Vâju “Doamna Eminescu” și datorită graiului din carte mi-am adus aminte cu nostalgie de Creangă și lecturile copilăriei. Iată de ce am hotărât să lecturez “Amintiri din copilărie”.
L-am reîntâlnit pe Nică cu ale sale năzdrăvănii: la cireșe, la scăldat, la învățat, cu uratul, cu pupăza din tei și alte peripeții hazlii. Am revizitat Humuleștiul lui iubit care este atât de frumos precum fiecare sat al copilăriei. Mi-am adus aminte cu melancolie de propria copilărie.
Desigur că este o carte pentru copii. Însă, mă întreb dacă copiii din ziua de azi ar fi în stare să vadă farmecul și frumusețea acestei scrieri.
“Amintiri din copilărie” de Ion Creangă
“Hai mai bine despre copilărie să povestim, căci ea singură este veselă și nevinovată.”
Recent am citit romanul Georgianei Vâju “Doamna Eminescu” și datorită graiului din carte mi-am adus aminte cu nostalgie de Creangă și lecturile copilăriei. Iată de ce am hotărât să lecturez “Amintiri din copilărie”.
L-am reîntâlnit pe Nică cu ale sale năzdrăvănii: la cireșe, la scăldat, la învățat, cu uratul, cu pupăza din tei și alte peripeții hazlii. Am revizitat Humuleștiul lui iubit care este atât de frumos precum fiecare sat al copilăriei. Mi-am adus aminte cu melancolie de propria copilărie.
Desigur că este o carte pentru copii. Însă, mă întreb dacă copiii din ziua de azi ar fi în stare să vadă farmecul și frumusețea acestei scrieri.
“Amintiri din copilărie” de Ion Creangă
November 29, 2008
Excellent book. The naughty stories reminds me of my childhood. Fascinating popular wisdom. Funny characters. It really makes you want to be a child again.
November 6, 2025
Povesti. Amintiri by Ion Creanga
Povestea Porcului aka The Pig’s Tale
Having goals is extremely important for your happiness. Studies have proved that those who have consistent, meaningful goals are a few times more likely to be happy and succeed than those who have no set objectives to pursue.
Take the pig in the Pig’s Tale. He had a goal to marry the emperor’s daughter, build a bridge and eventually give a heart attack to his parents, as he started to speak.
The simple moral from this story is you can set any goal you want, as long as you persevere and have magic behind you, you are set and can marry in the imperial family.
From there, you have to be careful with your skin, for the wife sets the pig skin on fire and all sorts of trouble come up from there.
But this being a magic story, they come out all right. I guess, since I did not have the patience to finish it all.
This was first a confusion- when I found the tale, I took it for Povestea P****I and I thought I would finally read the dirty story I know of, but did not read.
I have started it and saw that a peasant was sowing…penises, and not only that, but he told Jesus and Saint Peter about it.
Ion Creanga was a compulsory reading in my childhood and was one of the best writers that Romania had. His stories are addressed to children, which narrows the scope of reading him.
Like this Pig’s Tale, one reads a little and finds a familiar atmosphere, with reminiscences from childhood, but after a while, the story line lacks excitement and falls a little flat for an adult.
At least it did so for me.
It is also the role of mindset- when reading Creanga I know what to expect-not food for thought, but just some very light, kids ‘entertainment. So I am set to abandon it shortly.
Although it could help- in the Ellen Langer experiment, older men were placed in a precinct were they were primed to travel back, twenty years back in time. One way to do that was by reading printed material from 1959, as the experiment took place in 1979.
Reading the stories of childhood might be interesting, from a psychological standpoint. But it will not bring in Flow.
Flow is a psychology classic and describes the state of maximum happiness, which is achieved not when we are just sitting around as could have been expected, but when we meet the tough challenges. In situations where our skills meet the level of the challenges, our senses are acutely sharpened and we experience Flow. We forget all around, time travels with lightening speed and hors pass like minutes. It can be vice versa, a dancer or an actor on stage can feel that the minutes of her performance passed like hours.
But the key is to be challenged.
Or these stories challenge the teenagers, not me…not anymore.
But you may still enjoy them. In my case the subject is familiar and worth several re-reads
Povestea Porcului aka The Pig’s Tale
Having goals is extremely important for your happiness. Studies have proved that those who have consistent, meaningful goals are a few times more likely to be happy and succeed than those who have no set objectives to pursue.
Take the pig in the Pig’s Tale. He had a goal to marry the emperor’s daughter, build a bridge and eventually give a heart attack to his parents, as he started to speak.
The simple moral from this story is you can set any goal you want, as long as you persevere and have magic behind you, you are set and can marry in the imperial family.
From there, you have to be careful with your skin, for the wife sets the pig skin on fire and all sorts of trouble come up from there.
But this being a magic story, they come out all right. I guess, since I did not have the patience to finish it all.
This was first a confusion- when I found the tale, I took it for Povestea P****I and I thought I would finally read the dirty story I know of, but did not read.
I have started it and saw that a peasant was sowing…penises, and not only that, but he told Jesus and Saint Peter about it.
Ion Creanga was a compulsory reading in my childhood and was one of the best writers that Romania had. His stories are addressed to children, which narrows the scope of reading him.
Like this Pig’s Tale, one reads a little and finds a familiar atmosphere, with reminiscences from childhood, but after a while, the story line lacks excitement and falls a little flat for an adult.
At least it did so for me.
It is also the role of mindset- when reading Creanga I know what to expect-not food for thought, but just some very light, kids ‘entertainment. So I am set to abandon it shortly.
Although it could help- in the Ellen Langer experiment, older men were placed in a precinct were they were primed to travel back, twenty years back in time. One way to do that was by reading printed material from 1959, as the experiment took place in 1979.
Reading the stories of childhood might be interesting, from a psychological standpoint. But it will not bring in Flow.
Flow is a psychology classic and describes the state of maximum happiness, which is achieved not when we are just sitting around as could have been expected, but when we meet the tough challenges. In situations where our skills meet the level of the challenges, our senses are acutely sharpened and we experience Flow. We forget all around, time travels with lightening speed and hors pass like minutes. It can be vice versa, a dancer or an actor on stage can feel that the minutes of her performance passed like hours.
But the key is to be challenged.
Or these stories challenge the teenagers, not me…not anymore.
But you may still enjoy them. In my case the subject is familiar and worth several re-reads
March 10, 2017
Amintiri din copilărie merită citită după ce trecem prin liceu, sau oricum într-un moment în care frumusețea povestirii nu ne răpește întru totul iar momentul de cugetare asupra lecturii ne permite să considerăm și alte aspecte: calitatea prozei, ironia (autoironie, în cazul de față), plasarea într-un spațiu real descris la perfecție, căci autorul aparține pe deplin lumii pe care o descrie și nu poate (nici nu dorește) să dramatizeze. O face doar în măsura de care are nevoie să își transforme propria operă într-o scriere dinamică și atractivă. Și îi reușește de minune!
April 15, 2020
Bine te-am regăsit, copilărie...
August 2, 2023
Nu ma intereseaza de copilaria ta, Ioane
September 20, 2022
Am citit doar Amintiri din Copilărie din aceasta carte.
September 27, 2024
luego q cómo he salido así de trastornada
November 21, 2025
,,Mai trăiesc ei oamenii și fără popie.”
October 25, 2023
a rupt baiatu meu🥰
July 12, 2018
Stilul scriitoricesc al lui I.Creanga este unul aparte, reuseste prin intermediul povestilor sale sa transmita adevarate lectii folosind ironia si umorul; personajele fie oameni sau animale ascund in spatele lor caractere umane care se regasesc si in ziua de azi, dovada fiind tematica de actualitate care se regaseste in operele sale. Multumesc lui Creanga pentru copilaria plina de farmec pe care mi-a creat-o povestirile sale, creatile sale urmarindu-ma toata viata. :)
Read
October 6, 2022Strategii de lectură a textului unui clasic român – Amintiri din copilărie (fragment) de Ion Creangă
Un text literar ne dă posibilitatea de a regândi realitatea și de a o transmite altora, prin propriile filtre de aprofundare.
Cu un farmec aparte, un episod din Amintiri din copilărie îmi atrage atenția prin referirea la arhetipul Tatăl, în fața căruia ne oprim pentru a încerca noi strategii de comprehensiune a unui sens actual, revitalizând comoara unui text clasic, prăfuit de timp, dar nu epuizat de semnificații vii.
Pe acest deal, Smărandă, am fugit în vremea zaverei cu mă-ta, cu tine și cu frate-tău Ioan de frica unei cete de turci, care se bătuse chiar atunci cu volintirii la Secu și apoi se îndreptară spre Pipirig după jăfuit, iar pe soră-ta Măriuca, de grăbiți ce-am fost, o uitasem acasă pe prispă în albiuță. Și mă-ta, când a dat de copilă că nu-i, a început a-și smulge părul din cap și a o boci înădușit, zicând:
„Vai de mine și de mine, copila mea au străpuns-o turcii!”
Eu însă m-am suit în vârful unui brad și cum am văzut că apucă turcii spre Plotunul, m-am azvârlit fără sine pe părul unui cal, am alergat acasă și, când colo, am găsit copila teafără, însă răsturnată cu albiuța de niște porci care grohăiau împrejurul ei, cât pe ce s-o rupă. Iar pe la capătul albiuței am găsit câteva rubiele puse de turci, se vede, la capul copilei. Atunci am luat copila și de bucurie nici nu știu când am ajuns cu dânsa la mă-ta, în Dealul Omului. Și după ce mi-am venit puțin în sine, am zis și eu în amărăciune, ca mulți înainte de mine, cei care n-au copii nu știu ce-i năcazul. Bună minte mai au unia de felul acesta de nu se însoară. Și unul dintr-aceștia a fost și Ciubuc mocanul care, neavând femeie nici copii, ce i-a venit mai târziu, de evlavia cea multă ce avea sau din alte împrejurări, a închinat toată averea sa Mănăstirii Neamțului și el s-a călugărit mai cu toți hăidăii lui, făcând multe pomeniri cât a fost în viață. Iar astăzi petrece în liniște lângă zidurile mănăstirii, Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească întru împărăția cerească! Căci și noi ca mâne avem a ne duce acolo! Așă-i că voi habar n-aveți de toate aceste, de nu v-aș fi spus eu? zise bunicul oftând.
Fragmentul relatează obiceiul bunicului Creangă de a poposi la casa fiicei acestuia, Smaranda, acum și ea căsătorită cu Ștefan Apetrei, în Humulești.
Pentru mai tânăra familie, Tatăl este o parte a ființei lor lăuntrice, eul profund, educat spre o trăire responsabilă a vieții. Aceștia primesc învățături prin viu grai de la tatăl încărcat de înțelepciunea vieții despre ce înseamnă a fi părinte în vremuri ca acelea; turcii vin peste ei, iar țăranii români fug să se ascundă departe de sat. În haosul momentului, părinții Smarandei uită pe prispa casei din Pipirig fata cea mică în albiuță. Familia este răvășită de lipsa Măriucăi, dar tatăl stăpân pe sine fuge în sat și o găsește în viață; mai mult de atât, la capul copilului sunt găsite câteva monede de aur turcești, spre surprinderea tuturor; turcii invadatori nu doar că nu au omorât copilul, ci i-au dăruit, conform propriei cutume un dar neprețuit: aurul – simbol al vieții veșnice, duse mai departe prin povestea de excepție despre gestul care este menit să schimbe percepția despre invazia turcă din acele timpuri.
Bunicul David Creangă trăiește și acum emoția puternică de odinioară când rememorează pierderea și apoi, recuperarea copilului uitat pe prispa casei. Gândirea arhaică îi atribuie acestuia responsabilitatea familiei, chiar și după căsătoria fetei, care acum, la rândul ei, priveghează cu mare putere de convingere purtările copiilor. Auzim în altă parte a operei replica fiicei lui David, mamă a lui Nică cel năstrușnic, rostită ca o reconfirmare a unui statut incontestabil al casei tărănești ca la persoana a III-a (/.../ nu crezi că doarme Smaranda!), semn al lucidității atotputernice, o preluare a forței reprezentative a arhetipului Tatăl, cu darul omniscienței și al omnipotenței.
Bunicul încă le oferă urmașilor lecții de viață, un testament moral fabulos, cu mare greutate: îndatoririle de părinte nu sunt ușoare și, deci, nici pentru toată lumea. Acesta crede că cine a apucat a deveni părinte are de dus o misiune sacră, plină de greutăți, de pericole și de decizii cruciale, așa cum a fost și întâmplarea când turcii le-au traversat istoria familei și le-au răsturnat o prejudecată populară. Atunci, în mod excepțional, turcii s-au dovedit omenoși cu copilul, cruțându-i viața, dăruindu-i rubielele, ocrotindu-le astfel tuturor existența și demonstrându-le că și ei cunosc experiența de părinte și că le respectă îndatoririle față de propriul copilul, uitat pe prispă din neșansa la o istorie care să le dea o viață așezată și previzibilă.
Fără a minimiza rolul cotropitor al invaziei lor, fragmentul din opera lui Creangă ne demonstrează și puterea unor prejudecăți cu care întâmpinăm în istorie alte popoare.
Ca un far călăuzitor, bunicul vine în casa fiicei și le oferă generațiilor de după el care îl ascultă motivația de a fi buni părinți, prin cunoașterea responsabilităților care îi privesc în viitorul apropiat.
Ca un bun creștin, bunicul Creangă trăiește cu sentimentul sfârșitului iminent (Căci și noi ca mâne avem a ne duce acolo!) și își pregătește ieșirea de pe scena vieții cu demnitatea celui care caută calea spre mântuire.
Un text literar ne dă posibilitatea de a regândi realitatea și de a o transmite altora, prin propriile filtre de aprofundare.
Cu un farmec aparte, un episod din Amintiri din copilărie îmi atrage atenția prin referirea la arhetipul Tatăl, în fața căruia ne oprim pentru a încerca noi strategii de comprehensiune a unui sens actual, revitalizând comoara unui text clasic, prăfuit de timp, dar nu epuizat de semnificații vii.
Pe acest deal, Smărandă, am fugit în vremea zaverei cu mă-ta, cu tine și cu frate-tău Ioan de frica unei cete de turci, care se bătuse chiar atunci cu volintirii la Secu și apoi se îndreptară spre Pipirig după jăfuit, iar pe soră-ta Măriuca, de grăbiți ce-am fost, o uitasem acasă pe prispă în albiuță. Și mă-ta, când a dat de copilă că nu-i, a început a-și smulge părul din cap și a o boci înădușit, zicând:
„Vai de mine și de mine, copila mea au străpuns-o turcii!”
Eu însă m-am suit în vârful unui brad și cum am văzut că apucă turcii spre Plotunul, m-am azvârlit fără sine pe părul unui cal, am alergat acasă și, când colo, am găsit copila teafără, însă răsturnată cu albiuța de niște porci care grohăiau împrejurul ei, cât pe ce s-o rupă. Iar pe la capătul albiuței am găsit câteva rubiele puse de turci, se vede, la capul copilei. Atunci am luat copila și de bucurie nici nu știu când am ajuns cu dânsa la mă-ta, în Dealul Omului. Și după ce mi-am venit puțin în sine, am zis și eu în amărăciune, ca mulți înainte de mine, cei care n-au copii nu știu ce-i năcazul. Bună minte mai au unia de felul acesta de nu se însoară. Și unul dintr-aceștia a fost și Ciubuc mocanul care, neavând femeie nici copii, ce i-a venit mai târziu, de evlavia cea multă ce avea sau din alte împrejurări, a închinat toată averea sa Mănăstirii Neamțului și el s-a călugărit mai cu toți hăidăii lui, făcând multe pomeniri cât a fost în viață. Iar astăzi petrece în liniște lângă zidurile mănăstirii, Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească întru împărăția cerească! Căci și noi ca mâne avem a ne duce acolo! Așă-i că voi habar n-aveți de toate aceste, de nu v-aș fi spus eu? zise bunicul oftând.
Fragmentul relatează obiceiul bunicului Creangă de a poposi la casa fiicei acestuia, Smaranda, acum și ea căsătorită cu Ștefan Apetrei, în Humulești.
Pentru mai tânăra familie, Tatăl este o parte a ființei lor lăuntrice, eul profund, educat spre o trăire responsabilă a vieții. Aceștia primesc învățături prin viu grai de la tatăl încărcat de înțelepciunea vieții despre ce înseamnă a fi părinte în vremuri ca acelea; turcii vin peste ei, iar țăranii români fug să se ascundă departe de sat. În haosul momentului, părinții Smarandei uită pe prispa casei din Pipirig fata cea mică în albiuță. Familia este răvășită de lipsa Măriucăi, dar tatăl stăpân pe sine fuge în sat și o găsește în viață; mai mult de atât, la capul copilului sunt găsite câteva monede de aur turcești, spre surprinderea tuturor; turcii invadatori nu doar că nu au omorât copilul, ci i-au dăruit, conform propriei cutume un dar neprețuit: aurul – simbol al vieții veșnice, duse mai departe prin povestea de excepție despre gestul care este menit să schimbe percepția despre invazia turcă din acele timpuri.
Bunicul David Creangă trăiește și acum emoția puternică de odinioară când rememorează pierderea și apoi, recuperarea copilului uitat pe prispa casei. Gândirea arhaică îi atribuie acestuia responsabilitatea familiei, chiar și după căsătoria fetei, care acum, la rândul ei, priveghează cu mare putere de convingere purtările copiilor. Auzim în altă parte a operei replica fiicei lui David, mamă a lui Nică cel năstrușnic, rostită ca o reconfirmare a unui statut incontestabil al casei tărănești ca la persoana a III-a (/.../ nu crezi că doarme Smaranda!), semn al lucidității atotputernice, o preluare a forței reprezentative a arhetipului Tatăl, cu darul omniscienței și al omnipotenței.
Bunicul încă le oferă urmașilor lecții de viață, un testament moral fabulos, cu mare greutate: îndatoririle de părinte nu sunt ușoare și, deci, nici pentru toată lumea. Acesta crede că cine a apucat a deveni părinte are de dus o misiune sacră, plină de greutăți, de pericole și de decizii cruciale, așa cum a fost și întâmplarea când turcii le-au traversat istoria familei și le-au răsturnat o prejudecată populară. Atunci, în mod excepțional, turcii s-au dovedit omenoși cu copilul, cruțându-i viața, dăruindu-i rubielele, ocrotindu-le astfel tuturor existența și demonstrându-le că și ei cunosc experiența de părinte și că le respectă îndatoririle față de propriul copilul, uitat pe prispă din neșansa la o istorie care să le dea o viață așezată și previzibilă.
Fără a minimiza rolul cotropitor al invaziei lor, fragmentul din opera lui Creangă ne demonstrează și puterea unor prejudecăți cu care întâmpinăm în istorie alte popoare.
Ca un far călăuzitor, bunicul vine în casa fiicei și le oferă generațiilor de după el care îl ascultă motivația de a fi buni părinți, prin cunoașterea responsabilităților care îi privesc în viitorul apropiat.
Ca un bun creștin, bunicul Creangă trăiește cu sentimentul sfârșitului iminent (Căci și noi ca mâne avem a ne duce acolo!) și își pregătește ieșirea de pe scena vieții cu demnitatea celui care caută calea spre mântuire.
This entire review has been hidden because of spoilers.
August 17, 2024
Povești și povestiri clasice de Ion Creangă. Recitind povestiri din copilărie, mi-au revenit în minte sentimente de melancolie și nostalgie. Dar, din păcate, unele povești mi s-au părut că au multe aspecte asemănătoare, într-atât că începeam să mă plictisesc. Totuși, a fost o experiență plăcută să le recitesc acum, ca adult, și să le redescopăr printr-o perspectivă nouă.
December 26, 2013
nu pot spune k m-a fascinat enorm, dar totusi e ceva relaxnat si placut de citit in copilarie
September 28, 2023
rating for Amintiri din Copilărie
nu putea să-mi pese mai puțin de copilăria lui Creangă de Alun
nu putea să-mi pese mai puțin de copilăria lui Creangă de Alun
September 17, 2024
Mi-a plăcut tare mult cartea asta:,),am citit-o odată cred ca in 2018 parca?nu mai știu si acum am cumparat-o din nou dupa ce am pierdut cartea veche☹️
April 16, 2026
⋆˚꩜.ᐟ „Hai mai bine despre copilărie să povestim, căci ea este veselă şi nevinovată şi drept vorbind, acesta-i adevărul.”
------------------------------------------------------▪︎
⋆˚꩜.ᐟE a doua oară când a trebuit să citesc această carte ✌️
Mă rog, măcar de data asta nu am citit-o neapărat grăbită și nu a fost așa o povară pentru mine ca prima oară când a trebuit s-o fac. E o carte drăguță dar nu este absolut deloc specială. Mai dedemult ar fi putut descrie "copilăria copilului universal", cum a spus marele critic de carte Xulescu, deși în ziua de astăzi nu mai este actuală aproape deloc. Nu pot spune că am fost la furat, la scăldat, că am fost la școală în vreun alt oraș decât în cel natal ș.a.m.d, și asta nu înseamnă că am avut o copilărie tragică și lipsită de evenimente. Nu vreau să condamn autorul și cartea pentru faptul că mă cam torturează profesoara cu ea, profesoara mea dragă fiind îndrăgostită de această poveste, deci am să îi dau un rating pe care îl cred că merită: 3 stele.
------------------------------------------------------▪︎
⋆˚꩜.ᐟE a doua oară când a trebuit să citesc această carte ✌️
Mă rog, măcar de data asta nu am citit-o neapărat grăbită și nu a fost așa o povară pentru mine ca prima oară când a trebuit s-o fac. E o carte drăguță dar nu este absolut deloc specială. Mai dedemult ar fi putut descrie "copilăria copilului universal", cum a spus marele critic de carte Xulescu, deși în ziua de astăzi nu mai este actuală aproape deloc. Nu pot spune că am fost la furat, la scăldat, că am fost la școală în vreun alt oraș decât în cel natal ș.a.m.d, și asta nu înseamnă că am avut o copilărie tragică și lipsită de evenimente. Nu vreau să condamn autorul și cartea pentru faptul că mă cam torturează profesoara cu ea, profesoara mea dragă fiind îndrăgostită de această poveste, deci am să îi dau un rating pe care îl cred că merită: 3 stele.
February 3, 2019
Good for kids and adults! Enjoy!!!
July 22, 2020
Mie nu prea mi-a plăcut fiindcă s-au folosit multe cuvinte urâte care nu aveau sens
This entire review has been hidden because of spoilers.
January 31, 2021
minus o anume poveste O.o
need a certain amount of good red wine to read that...
need a certain amount of good red wine to read that...
November 21, 2024
No comment
February 10, 2025
Ce pot să spun, cartea tinereții!
September 12, 2026
M-am simțit din nou copil😊
July 10, 2017
O carte clasica,nu prea mi-a placut,foare greu de lecturat mai ales..
July 13, 2023
Creanga is a foundational writer of Romanian literature, and this work is a clear example why. It is memoir, of course, and covers only the author's recollections of his younger years struggling for direction, dealing with various friendships, and maneuvering around the various adults in his life, from parents and boarders to clergy and soldiers. In these ways, the reading is earnest and straightforward.
What is powerful in the read, however, is what Creanga takes for granted in his telling of mid-1800s Romania. Nearly every encounter and moment of his memory, for instance, centers around his search for food (and later drink), even his moments with women. Amidst the mud and cold and goats, too, are expectations in family and friends which sound so genuinely like those of today, save for the consequences of meeting them or not--those who fail their parents may easily be conscripted, arrested, killed, or just as easily continue in the well-worn footsteps of generations of farmers and craftsmen before them.
This is a childhood seemingly arrested in time, and as I traveled the hills of the Carpathians while reading this, it was easy enough to imagine most of it. What Creanga brings most, though, to his memoir is a thick layer of tradition, of folk wisdom, of the aphorisms of the age which seem to find their application in any circumstance, and which are stand-ins for the bemusing education offered by the Church. This book is not today's Romania of course; but its spirit still resonates in its people.
What is powerful in the read, however, is what Creanga takes for granted in his telling of mid-1800s Romania. Nearly every encounter and moment of his memory, for instance, centers around his search for food (and later drink), even his moments with women. Amidst the mud and cold and goats, too, are expectations in family and friends which sound so genuinely like those of today, save for the consequences of meeting them or not--those who fail their parents may easily be conscripted, arrested, killed, or just as easily continue in the well-worn footsteps of generations of farmers and craftsmen before them.
This is a childhood seemingly arrested in time, and as I traveled the hills of the Carpathians while reading this, it was easy enough to imagine most of it. What Creanga brings most, though, to his memoir is a thick layer of tradition, of folk wisdom, of the aphorisms of the age which seem to find their application in any circumstance, and which are stand-ins for the bemusing education offered by the Church. This book is not today's Romania of course; but its spirit still resonates in its people.
December 18, 2019
Cuprins
1. Amintiri din copilarie
2. Povesti
* Acul și barosul (1874)
* Cinci pâini (1883)
* Inul și cămeșa (1874)
* Ion Roată și Cuza-Vodă (1882) - necitit
* Moș Ion Roată și Unirea (1880) - necitit
* Păcală (1880)
* Prostia omenească (1874)
* Ursul păcălit de vulpe (1880)
3. Povestiri
* Capra cu trei iezi (1875)
* Dănilă Prepeleac (1876) - necitit
* Fata babei și fata moșneagului (1877)
* Făt Frumos, fiul iepei (1877) - necitit
* Povestea lui Harap-Alb (1877)
* Ivan Turbincă (1878) - necitit
* Povestea lui Ionică cel prost (1877) - necitit
* Povestea lui Stan-Pățitul (1877) - necitit
* Povestea porcului (1876)
* Povestea poveștilor (1877-1878) - necitit
* Povestea unui om leneș (1878)
* Punguța cu doi bani (1875)
* Soacra cu trei nurori (1875) - necitit
August 4, 2022
One of the books that every child needs to read in Romania, for school. I have to be honest and say: I read it, I had to, but I don't remember much. Often, this is something that happens to me when I am forced to read and it does not come as a personal choice.
What can I say about the writing? Somehow it just felt very, very familiar with my personal life in the country side, while visiting my grandparents, every summer, over and over. A bit boring because of that, but nothing else stood out, good or bad. Is that good, or bad? :)
I think it's hard to judge sometimes with the unformed mind of a child.
A vague 4 star review then!
What can I say about the writing? Somehow it just felt very, very familiar with my personal life in the country side, while visiting my grandparents, every summer, over and over. A bit boring because of that, but nothing else stood out, good or bad. Is that good, or bad? :)
I think it's hard to judge sometimes with the unformed mind of a child.
A vague 4 star review then!
Displaying 1 - 30 of 36 reviews