What do you think?
Rate this book
Înalta Poartă și Țările Române. Rivalități și alianțe în secolul al XVII-lea
Istoricul Michał Wasiucionek reinterpretează dinamicile politice dintre Înalta Poartă, Coroana Polonă și țările române de la sfârșitul secolului al XVI-lea până la începutul secolului al XVIII-lea, pornind de la trei noțiuni-cheie: patronaj, rețele sociale și arene sociopolitice. Analiza sa, sprijinită pe studii de caz, pune în lumină mecanismele patronajului transfrontalier și rețelele facționale care le ofereau elitelor din epocă un mecanism alternativ viabil de a-și procura resurse politice, militare și economice, pe care le puteau folosi ulterior pentru a câștiga o poziție avantajoasă față de rivalii lor. Această geografie alternativă a puterii a avut un efect profund asupra hărții politice a Europei de Est din secolul al XVII-lea. Reiese că supraviețuirea Moldovei și Țării Românești ca entități politice distincte pe orbita otomană a fost mai puțin rezultatul geopoliticii și al echilibrului de putere dintre Imperiul Otoman și Uniunea Polono-Lituaniană, cât al rivalităților și alianțelor transfrontaliere facționale, guvernate de reguli și imperative diferite de cele ale statelor.
„Am decis să-mi fixez punctul de observație în țările române și să identific cazurile de patronaj transfrontalier care îi legau pe boierii locali de omologii lor de la Înalta Poartă și din Uniunea Polono-Lituaniană. Deși concentrarea asupra Moldovei și Țării Românești – un loc relativ izolat politic și economic – nu ar părea cea mai fericită alegere, perspectiva periferică pe care o oferă aceste țări prezintă avantaje nete. Pentru că resursele aflate la dispoziția elitei boierilor erau subțiri în comparație cu cele ale magnaților polono-lituanieni sau ale înalților demnitari otomani, viața politică locală era mai sensibilă la cazurile de patronaj transfrontalier, ceea ce le face mai ușor de identificat. În plus, de vreme ce țările române au constituit un spațiu contestat între Coroana Polonă și Poartă, avem posibilitatea să folosim facționalismul polono-moldovean ca „grup de control” pentru a pune în lumină particularitățile prezenței otomane în regiune.“ — MICHAŁ WASIUCIONEK
„Am decis să-mi fixez punctul de observație în țările române și să identific cazurile de patronaj transfrontalier care îi legau pe boierii locali de omologii lor de la Înalta Poartă și din Uniunea Polono-Lituaniană. Deși concentrarea asupra Moldovei și Țării Românești – un loc relativ izolat politic și economic – nu ar părea cea mai fericită alegere, perspectiva periferică pe care o oferă aceste țări prezintă avantaje nete. Pentru că resursele aflate la dispoziția elitei boierilor erau subțiri în comparație cu cele ale magnaților polono-lituanieni sau ale înalților demnitari otomani, viața politică locală era mai sensibilă la cazurile de patronaj transfrontalier, ceea ce le face mai ușor de identificat. În plus, de vreme ce țările române au constituit un spațiu contestat între Coroana Polonă și Poartă, avem posibilitatea să folosim facționalismul polono-moldovean ca „grup de control” pentru a pune în lumină particularitățile prezenței otomane în regiune.“ — MICHAŁ WASIUCIONEK
360 pages, Paperback
Published January 1, 2024
3 people are currently reading
71 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 4 of 4 reviews
June 3, 2024
Michal Wasiucionek oferă o nouă interpretare a relațiilor politice dintre Uniunea Polono-Lituanuiană, Țările Române și Imperiul Otoman, din secolul XVII. Istoricii români au ignorat patronajul transfrontalier, considerând că politica regională și declinul moral al otomanilor explică cel mai bine evenimentele.
Relațiile de patronaj transfrontalier s-au stabilit și perpetuat din cauze variate. Pentru dinastia Movileștilor importante au fost uniunile matrimoniale cu nobilii polonezi. Familiile Lupu, Ghica și Duca s-au bazat pe originea etnică. Erau albanezi la fel ca Marele Vizir. În timp ce Matei Basarab și Stefan Tomșa II aparțin epocii celali, o perioadă de mari răzvrătiri militare în mediul rural din Imperul otoman. Așadar armata a fost sursa de putere.
Relațiile client-patron nu coincid întotdeauna cu interesele de stat. De exemplu, hatmanul Zolkiewski nu a sprijinit incursiunea militară dezastruoasă a lui Potocki în Moldova, deoarece aceștia susțineau facțiuni moldovene rivale.
Recomand
Relațiile de patronaj transfrontalier s-au stabilit și perpetuat din cauze variate. Pentru dinastia Movileștilor importante au fost uniunile matrimoniale cu nobilii polonezi. Familiile Lupu, Ghica și Duca s-au bazat pe originea etnică. Erau albanezi la fel ca Marele Vizir. În timp ce Matei Basarab și Stefan Tomșa II aparțin epocii celali, o perioadă de mari răzvrătiri militare în mediul rural din Imperul otoman. Așadar armata a fost sursa de putere.
Relațiile client-patron nu coincid întotdeauna cu interesele de stat. De exemplu, hatmanul Zolkiewski nu a sprijinit incursiunea militară dezastruoasă a lui Potocki în Moldova, deoarece aceștia susțineau facțiuni moldovene rivale.
Recomand
May 8, 2024
O lectură plăcută, de mare ajutor și care te face să stai pe gânduri.
Michał Wasiucionek este un cercetător stabilit în București, la Institutul Nicolae Iorga. Cartea lui (tradusă cu toate acestea din limba engleză, cu o primă ediție publicată în 2019) vine să răstoarne niște retorici atotprezente în discursul despre Țările Române aflate sub „jug otoman” - cum ar spune manualele școlare, unii politicieni populiști sau veteranii Academiei.
Studiul întins al lui Wasiucionek demonstrează cum în Europa Centrală și de Est a fost mult mai puțin vorba de „state” și conducători de state, cât despre „arene politice” și „patronaje transfrontaliere”, concepte care odată înțelese ar aminti, pealocuri, de un concept similar cu cel de Commonwealth sau chiar cu unele idei pe care le regăsim și în funcționarea Uniunii Europene.
Cartea va demonta niște concepții greșite legate de tributul plătit turcilor și „decăderea” prin care trece Înalta Poartă după Soliman Kanunî, desființează indirect mitul corupției provocate de grecii fanarioți (sau greco-levantini, cum îi numește cu preponderență Wasiucionek în carte) și preferă să analizeze panorama relațiilor dintre diverși oameni influenți din Imperiul Otoman, Valahia, Moldova și Uniunea Polono-Lituaniană - oameni care nu joacă pe scenele acestor entități teritoriale din rațiuni „patriotice” (cum am fi tentați să credem), cât o împlinire proprie a scopurilor materiale și politice.
Toate aceste lucruri, împreunate de lecții continue de istorie a economiei vă așteaptă dacă veți citi această carte, inclusiv posibilul șoc pentru cei mai zeloți al prezenței vreme de un secol al unor domni străini pe tronul Țărilor Române.
Aveți grijă de voi!
Michał Wasiucionek este un cercetător stabilit în București, la Institutul Nicolae Iorga. Cartea lui (tradusă cu toate acestea din limba engleză, cu o primă ediție publicată în 2019) vine să răstoarne niște retorici atotprezente în discursul despre Țările Române aflate sub „jug otoman” - cum ar spune manualele școlare, unii politicieni populiști sau veteranii Academiei.
Studiul întins al lui Wasiucionek demonstrează cum în Europa Centrală și de Est a fost mult mai puțin vorba de „state” și conducători de state, cât despre „arene politice” și „patronaje transfrontaliere”, concepte care odată înțelese ar aminti, pealocuri, de un concept similar cu cel de Commonwealth sau chiar cu unele idei pe care le regăsim și în funcționarea Uniunii Europene.
Cartea va demonta niște concepții greșite legate de tributul plătit turcilor și „decăderea” prin care trece Înalta Poartă după Soliman Kanunî, desființează indirect mitul corupției provocate de grecii fanarioți (sau greco-levantini, cum îi numește cu preponderență Wasiucionek în carte) și preferă să analizeze panorama relațiilor dintre diverși oameni influenți din Imperiul Otoman, Valahia, Moldova și Uniunea Polono-Lituaniană - oameni care nu joacă pe scenele acestor entități teritoriale din rațiuni „patriotice” (cum am fi tentați să credem), cât o împlinire proprie a scopurilor materiale și politice.
Toate aceste lucruri, împreunate de lecții continue de istorie a economiei vă așteaptă dacă veți citi această carte, inclusiv posibilul șoc pentru cei mai zeloți al prezenței vreme de un secol al unor domni străini pe tronul Țărilor Române.
Aveți grijă de voi!
March 21, 2025
Not recommended to PhD students 🤣 So this is as best I can tell the book version of the author‘s PhD thesis and boy is it ever an awesome thesis!!
Thankfully I’m not in the same field but even so the clarity of argument, the excellent structure, the expert synthesis of historical research from three completely different spheres into one coherent whole was obviously masterful.
What the author does here is quietly revolutionize the approach to the history of the 17th century interactions between the Romanian Principates, the Ottoman Empire and Poland Lithuania. His argument is that rather than seeing these political entities as competing states in the modern sense it’s more historically accurate to see them as collections of private interest and influence groups that had cross-border ties and ambitions and were in competition with one another as well as internally. And he makes an extremely compelling argument, using multiple examples and fusing the perspectives of the historical research in all three areas. And, as an unexpected by-product along the way, he manages to apparently also solve an age-old question of Romanian historiography and explain why the Principates were not administratively integrated into the Ottoman Empire.
Honestly, this is absolutely perfect, both as a history book that’s specialized enough to have solid scientific foundations (as seen in the footnote apparatus but also his carefully qualified statements and step-by-step argument), while being eminently readable to a lay-person (me) and also as a PhD. I’d not touch it with a 10-foot pole if I was a history PhD because measuring yourself against this would be harsh.
Thankfully I’m not in the same field but even so the clarity of argument, the excellent structure, the expert synthesis of historical research from three completely different spheres into one coherent whole was obviously masterful.
What the author does here is quietly revolutionize the approach to the history of the 17th century interactions between the Romanian Principates, the Ottoman Empire and Poland Lithuania. His argument is that rather than seeing these political entities as competing states in the modern sense it’s more historically accurate to see them as collections of private interest and influence groups that had cross-border ties and ambitions and were in competition with one another as well as internally. And he makes an extremely compelling argument, using multiple examples and fusing the perspectives of the historical research in all three areas. And, as an unexpected by-product along the way, he manages to apparently also solve an age-old question of Romanian historiography and explain why the Principates were not administratively integrated into the Ottoman Empire.
Honestly, this is absolutely perfect, both as a history book that’s specialized enough to have solid scientific foundations (as seen in the footnote apparatus but also his carefully qualified statements and step-by-step argument), while being eminently readable to a lay-person (me) and also as a PhD. I’d not touch it with a 10-foot pole if I was a history PhD because measuring yourself against this would be harsh.
February 8, 2025
În cel mai pur sens al cuvântului, o carte obositoare, chiar chinuitoare pentru cititor. O lucrare științifică, cercetare aprofundată despre relațiile Moldovei și Valahiei cu Înalta Poartă și Uniunea Polono-Lituaniană din secolele XVI-XVII, cu detalii și terminologie care chinuie mintea și înnoadă limba, îmbrăcată în coperți frumoase de carte de popularizare. Structură haotică, fără un fir narativ care să dea coerență și atractivitate textului, cu un amestec de contexte și situații istorice distincte, interpretate la grămadă, un vocabular complicat, înțesat de cuvinte turcești din epoca otomană, care îngreunează citirea și înțelegerea textului: "În cazul sistemului iltizam, deoarece un multezim realiza profit băgând în buzunar surplusul de venit din mukataa...". Se adaugă tratarea superficială și ușor partizană a subiecților, cu generalizări pornind de la situații particulare, dar și niște puncte de vedere derutante: "...când Mihai Viteazul și Aron au masacrat zeci de creditori otomani în oribila încercarede a șterge datoriile". Din păcate, nu răsplătește efortul de a găsi în ea și de a reține situațiile interesante care apar sporadic. Abandonez după o strădanie serioasă și binevoitoare, care m-a dus până pe la pagina 150. Dar într-adevărat, coperta cărții e superbă.
Displaying 1 - 4 of 4 reviews