Castelul din orașul meu

by Ioana Bâldea Constantinescu

În cartierul evreiesc al Bucureştiului, pe lângă un imobil galben, scorojit în eleganţa lui interbelică, se plimbă în fiecare zi un domn vârstnic şi cocker spanielul lui auriu. De peste drum, din spatele unei ferestre, drumurile lor sunt urmărite de micul Sebastian şi de părinţii lui. În jurul casei galbene, Castelul, cum e numită în cartier, anotimpurile, hortensiile, chipurile şi lumea se schimbă, iar promenada lui Hanno şi Spatzi rămâne singura ancoră de firesc într-un timp care nu mai este la fel. Una dintre legendele care explică prezenţa saşilor în Transilvania este Flautistul din Hamelin, culeasă şi transformată în basm de Fraţii Grimm. În Strasbourg-ul anului 1518, în mod inexplicabil, mai mulţi oameni dansează până mor de epuizare, într-o fervoare fatală, cunoscută drept „epidemia dansului“. Castelul galben din cartierul evreiesc le adună pe toate şi le leagă istoriile precum notele pe liniile unui portativ. Iar Hanno, Martha, Clara, Liese, Hanne, Sebastian şi chiar şi Spatzi se pun fiecare la locul lor, într-un „Bruder Jakob“ care curge ne încetat. Chiar şi când cartea s-a terminat de mult.

Genres: Romanian Literature, Romania, Contemporary, Audiobook, Historical Fiction

384 pages, Paperback

First published April 10, 2024

Reviews

[Marius Citește · Rating 4 out of 5]

Unul dintre cele mai bune romane românești citite anul acesta.

[Elena Papadopol · Rating 5 out of 5]

Superba! ❤️

,,[...] Eu cred ca fara muzica ti se usuca sufletul, se smochineste inainte de vreme si se destrama, stii? Se duce cu vantul. [...]"

,,Cumpara carti. Compulsiv. Citeste cu fervoare de opioman. Si uita."

,,[...] Dezordinea e importanta. Din ea se fac povestile."

[Andreea Ursu-Listeveanu · Rating 5 out of 5]

E prea frumoasa cartea asta. Atat de frumoasa ca inca se mai aseaza in suflet.

[Ioana · Rating 5 out of 5]

În "Castelul din orașul meu" de Ioana Bâldea Constantinescu, cuvântul este stors de toată dulceața sa, rezultând o pânză palpitantă, emoționantă și deosebit de captivantă.
Avem un cotidian ce încearcă să deslușească ițele trecutului, păstrând vie magia misterului. Firele narative se împletesc domol într-un tablou impresionant, o saga a unor personaje legate, într-un fel sau altul, de o clădire.
Mai multe despre cartea fermecătoare am scris într-un articol publicat pe blog, alături de 5 citate preferate.
https://ciobanuldeazi.home.blog/2024/...

„E un lucru straniu memoria care pălește. Mintea care se agață de timp, cu degete îndărătnice, de copil bosumflat. Totul sună ca din ilustrațiile vechi.„

[citesc_cu_sufletul · Rating 5 out of 5]

Am citit prima oară "Castelul din orașul meu" în luna mai, dar n-am reușit să scriu decât 2-3 cuvinte despre ea. Am ținut-o aproape de mine, pe noptieră, și mi-a bântuit mintea, așa cum bântuie cumătra vulpe prin visele și amintirile personajelor. Nu am avut liniște până nu am recitit-o luna trecută. Aceeași problemă am, însă, și acum: nu-mi găsesc cuvintele potrivite pentru a descrie capodopera literară scrisă de Ioana Bâldea Constantinescu. Dar voi încerca. Nu am liniște altfel!

O carte îmbrățișare. O carte balsam pentru suflet. O carte mângâiere. O carte nostalgie. O carte pierdere. O carte regăsire. Așa s-a simțit "Castelul din orașul meu", care și-a găsit sălaș în sufletul meu și pe care nu mă satur s-o recomand mai departe.

O carte necesară celor care trăiesc blocați între Lumea Veche și Lumea Nouă, celor care trăiesc prezentul gândindu-se cu nostalgie la toate cele de mult apuse..

O carte pe care o trăiești și o simți prin toți porii, o carte vie, o carte a cărei inimă pulsează și strigă "Citește-mă!"

[Andorea · Rating 5 out of 5]

5 / 5 🪐

Pur si simplu nu am crezut ca o sa ador acestă carte 💕 (iar eu nu prea iubesc realismul magic)

"Întotdeauna ești singur când te lasă puterile. E firesc: cei sănătoși îl izolează pe bolnav. Copiii se țin departe de bătrâni. Durerea sperie, îndepărtează, construiește bariere de gheață între oameni."

[Nata · Rating 5 out of 5]

"Castelul din orașul meu" este un roman de o sensibilitate aparte, care îmbină lirismul cu o profundă explorare a istoriei și a identității umane. Mi-a plăcut mult cum a fost scrisă. Nu cred că am mai citit o carte a unui autor român scrisă atât de bine.

Stilul autoarei este fluid și poetic, reușind să creeze o atmosferă nostalgică ce te tot curprinde pe parcursul lecturii. Cu toate acestea, complexitatea personajelor și a relațiilor dintre ele poate crea uneori confuzie, necesitând o atenție sporită din partea cititorului. Aici mi-a fost puțin dificil, dar am de gând să o mai citesc o dată pentru un club de lectură și sunt sigură că lucrurile după a doua lectură vor fi mai clare.

În ansamblu, cartea oferă o experiență literară bogată, potrivită celor care apreciază o narațiune densă și evocatoare. Spor să aveți.

[Andrada 🦋 · Rating 5 out of 5]

L-am iubit din tot sufletul. Mental, încă nu am părăsit acel univers. Este o poveste despre suferință, singurătate, familie, istorie locală, îmbrăcată într-un văl de basm și poezie. O adiție minunată pentru literatura română contemporană.

[Ruxandra Jurcut · Rating 5 out of 5]

Una dintre cele mai frumoase carti citite de mine vreodata. O poveste splendida, trista si luminoasa, nostalgica si plina de frumusete, captivanta si visatoare.

[Luana Rizea · Rating 2 out of 5]

63 / 2024

Scrie frumos Ioana Bâldea Constantinescu, DAR, căci este aici un maaaare "dar"...m-a obosit. Chiar cumplit m-a obosit. Nu plictisit, obosit. Spre exemplu, de la o întrebare până la răspunsul la aceasta, trec fragmente întregi - exagerez, dar ca să vă faceți o idee. Propoziții întregi de amintiri înțesate până la refuz, personaje care apar scurt, spun ceva sau sunt doar amintite și se retrag din decor, capitole intitulate în germană și chiar pasaje sau cuvinte în germană, între propozițiile în română, pe care eu, muritorul de rând, care nu știu decât franceză și engleză, fugeam să le caut la final, căci nu erau așezate în "footnote" (na! că nici nu-l traduc!) "și dăi și luptă!" Îmi plac lecturile grele, nu mi-e lene să caut, pot urmări mai multe personaje în același timp, alunecări între prezent, trecut și viitor, însă aici sunt TOOOOAAAATE, ÎN ACELAȘI TIMP și nu m-am putut atașa de nimeni și nimic, nu am putut urî, iubi...am citit și atât. Am închis Castelul din orașul meu și am uitat cine, ce, cum, când, doar pentru că...am obosit doar citind împletirea meșteșugită a metaforelor, stilul plin, încărcat de substanță și sensuri și nuanțe...
Da, știu, sunt nașpa, când nu e prea prea, nici foarte foarte, când e prea prea și foarte foarte. 🙄

Hai 2* pentru scrisul deosebit și valoare. 😬

[Gabriela Rus · Rating 5 out of 5]

Mi-a frânt inima cartea asta, e atât de trist când viețile oamenilor care se iubesc trec una pe lângă alta, când firele se rup și nu se mai pot lega. Cu toate astea, am simțit-o ca pe o îmbrățișare consolatoare. E trist, dar e și frumos.

[Amaia ✡ · Rating 3 out of 5]

Mi-ar fi placut mult mai mult daca as fi citit-o pe hirtie, dar am avut doar posibilitatea de a asculta-o, si pentru ca e chiar in lectura autoarei, am crezut ca e cea mai buna varianta.
Pentru cititorul care a ramas nepasionat de limba germana, multe nuante si pasaje ramin nedeslusite, nu sint note de subsol care sa i le traduca. Altfel, lectura curge fluid, uneori fara ca cititorul sa isi dea seama ca e un capitol nou, ca s-a trecut la alta scena, in alt timp sau chiar intr-o poveste paralela, sint deja alte personaje, in jurul carora se pastreaza initial voit ambiguitatea, ceea ce m-a determinat de multe ori sa atribui gresit pasaje sau intimplari altcuiva. Personajele si intimplarile se limpezesc in spirala, pornind cumva in ambele sensuri alternativ. Scriitura e ca un borangic de basm.
Pacat insa, pentru ca am ramas cu senzatia asta frustranta de a nu ma putea lasa antrenata in poveste pentru ca trebue sa imi ascut atentia la fiecare pas ca sa deduc in ce timp e actiunea si care personaj intra in scena.

[Dragoș · Rating 3 out of 5]

3.5 rotunjit în jos. Castelul din Orașul meu e o carte extrem de bine scrisă, bine închegată, polifonică și care pune în mișcare teme importante și te lasă cu un sentiment plăcut de “carte mare” la final. Și totuși, de ce e atât de nesatisfăcătoare până la final experiența? Poate pentru că simți că încearcă atât de tare să spună lucruri, poate pentru că ai un feeling de Ioana Pârvulescu by any means necessary, de calofilie tactică, de disonanță structurată. Citești cartea, e incredibil de bine scrisă dar e ca un fel de construcție de lego a unei orhidee, nu orhideea în sine. Vezi cărămizile individuale. E paint by numbers cu tematici importante, care atinge all the right beats (migrație, familie, Uranus, copilărie, traumă) dar te simți copleșit nu de aura textului cât de totalitatea sa, migala și culorile. Impresionant dar impresionant ca o clădire, nu ca un tablou.

[Alina Stan · Rating 5 out of 5]

Încă de la publicarea acestei cărți m-au atras titlul și coperta și mi-am dorit foarte mult să o am în bibliotecă pentru a o citi când îi va veni vremea. O prietenă mi-a citit cumva gândurile și mi-a dăruit un exemplar cu autograful autoarei. (mulțumesc🙏)

Am tot mutat-o de pe un raft pe altul, parcă îmi era frică să o încep, în ciuda atracției pe care o exercita asupra mea. Luna aceasta însă a fost aleasă la două dintre cluburile de lectură la care particip și a trebuit să o citesc. (coincidență oare? 🤔😱)

Am pornit lectura acestei cărți, cu multă curiozitate, dar se pare că am lăsat frâna de mână trasă pentru că am înaintat cam greu. Abia după aproximativ 150 de pagini am început să înțeleg ce fel de carte am în față, una delicată, ce trebuie savurată pe îndelete, puțin câte puțin, ca pe o prăjitură bună.

"Castelul din orașul meu" este un roman care îmbină realismul cu fantezia, explorând teme precum singurătatea, dezrădăcinarea, abandonul, condiția geniului, dar și puterea vindecătoare a poveștilor.

Acțiunea se desfășoară atât în cartierul evreiesc din București, având în centrul său o clădire galbenă numită "Castelul", cât și în satul fictiv Heimdorf, un sat săsesc din apropierea Sibiului. Narațiunea pendulează între trecut și prezent, însă trecerea de la un plan la altul nu este clar delimitată , iar asta îngreunează puțin lectura.

"Castelul din orașul meu" este o carte încărcată de emoții care reușesc să treacă dincolo de coperți și care te fac să vrei să îmbrățișezi unul sau altul dintre personaje. Nu ai cum să nu simți empatie față de Clara, cea respinsă de mamă, sau față de Martha mică, cea părăsită de toți, sau față de Hanno care trăiește o iubire neîmpărtășită și chiar față de Johannes Schell (același Hanno) geniul, atât de apreciat în străinătate, dar care nu și-ar fi putut atinge potențialul maxim dacă ar fi rămas în țară, sau față de Theo care a fost nevoită să renunțe, din cauza unor probleme de sănătate, la jobul de care era pasionată.

Ioana Bâldea Constantinescu nu a neglijat niciun personaj, fie el principal, secundar sau episodic, fiecare este foarte bine conturat și are un rol bine determinat.

Ce m-a deranjat la început a fost folosirea cuvintelor în limba germană, dar apoi am observat că ele apar atunci când naratorul este Hanno și am înțeles că aceste cuvinte sunt relevante pentru conturarea acestui personaj, sunt mărturie a esenței lui, a legăturii puternice dintre el și lumea satului săsesc în care a crescut, așa cum termenii din limba engleză o desemnează pe Theo ca reprezentat al Lumii Noi.

Mi-a plăcut povestea vieții fraților Grimm și sunt curioasă dacă e reală (fug să mă documentez 😁).

A fost o experiență de lectură grea, apăsătoare pentru că sentimentul dominant e tristețea. Are o frazare încărcată de lirism, este înțesată de metafore (cea mai dragă mi-a fost metafora vulpii). Acest stil de scriere mi-a amintit puțin de "Micul prinț", puțin de "Copiii de pe Volga", dar și de cărțile Ioanei Nicolaie.

Recomand această carte celor sensibili dar nu slabi, celor visători, melancolici, care văd frica asemenea unei hârtii mototolite pe fundul coșului, care aud muzica vieții, care asociază vocea unui copil cu "gustul de dude mușcate de soare".

Da, nu e o carte ușor de dus, limbajul nu este accesibil oricui, necesită răbdare, dar, cu siguranță, beneficiile unui astfel de exercițiu literar sunt nenumărate, chiar dacă nu sunt vizibile imediat.

"Cele mai interesante povești au un final imprecis, dintre cele care construiesc frustrare în cititorii neantrenați." Și eu m-am simțit un cititor neantrenat pe tot parcursul lecturii, dar sper că după această carte mi-am mai fortificat puțin "mușchii" creierului. Nu pot să îi acord acestei cărți decât 5⭐ și mă înclin în fața talentului autoarei.

🏰 "Singurătatea e cel mai friguros anotimp."

🏰 "Copiilor așa li se spune, să învețe pentru ei. Ce clișeu trist! E greu să fii curios în afara lumii. E o formă de suficiență. Când lumea nu dă doi bani pe tine, înveți doar că nu contezi. Și te obișnuiești cu tine așa, neimportant."

🏰 "Nu încerc să te demoralizez, dar să crești un copil, mai ales un copil care a trecut printr-o traumă foarte serioasă, ca să nu spunem un șir de traume, nu înseamnă doar să-i citești povești și să-l duci la magazinul de jucării. Înseamnă să-l pui pe primul plan. Să-ți construiești viața în jurul lui."

🏰 "Ce folos de mintea asta splendidă, când nu mai ai pe nimeni, când nu poți fi cu ai tăi și rătăcești așa prin lume, fără să te poți opri?"

🏰 "Dezordinea e importantă. Din ea se fac poveștile."

🏰 "Întotdeauna când ne chinuim să evităm greșelile trecutului picăm fix în ele."

[Maria Georgiana · Rating 5 out of 5]

Genial.

[Anastasia · Rating 3 out of 5]

„Castelul din orașul meu” poate fi rezumată în foarte puține cuvinte - e o carte a regretelor.

Romanul este format din mai multe fire narative care se întrepătrund (spre final un pic cam agasant) și converg ușor-ușor către un fir comun. Mai multe generații trăiesc în aceeași Românie în mai multe forme ale ei, de la comunitățile de sași din Transilvania, la viața în socialism, la cutremurul din ‘77 și în sfârșit la „Lumea Nouă” de astăzi.

Personajele care populează toate zonele și istoriile evocate în carte au mai multe lucruri în comun, dar cel mai evident cred că e neîmplinirea într-o viață construită chiar după bunul plac și fără nicio forțare. Neîmplinire care consumă persoana și nu o lasă să se bucure pe deplin nici de ceea ce și-a construit singură. O lipsă de asumare care face personajele să își romantizeze dramele pe care și le-au adus asupra lor din cauza refuzului de a-și stabili prioritățile într-un mod cât mai onest.

De exemplu, „O să-l mănânce iadul ăsta pe care-l are pe dinăuntru. De viu o să-l mănânce.” Înțeleg estetica din spate și tendința oricărui om de a fi erou în propriul film, dar nu îmi place romantizarea asta a demonilor din interior. E destul de simplu în realitate - oamenii iau decizii greșite pentru că sunt imaturi. Când refuzi să crești psihic și emoțional astfel încât să fii responsabil și să trăiești în realitate, nu ai „un iad pe dinăuntru”, ci ești doar prost. Dar asta nu scrie cărți emoționante.

Am terminat cartea fiind convinsă că, dacă personajele ar avea ocazia să trăiască din nou după ce citesc această carte a vieții lor, ar lua exact aceleași decizii.

Este o poveste despre oameni normali, deși despre unii dintre ei ai fi tentat să spui că sunt excepționali. Nu sunt. Sunt oameni obișnuiți, cu defecte, egoiști, imaturi emoțional și care preferă să își plângă de milă și să se învârtă în jurul cozii decât să se înțelepțească.

Romanul în sine e un experiment interesant și nișat pe emoție, estetică și stare. Nu cred că e pentru toată lumea cartea asta, pentru că nu știu câți oameni ar avea răbdare cu ea. Ca stil de scriere, este un pic pretențios, cu multe descrieri și mai multe metafore. Pare că își dorește să descrie și să inducă stări, dar într-un mod dramatic și de școală (ca după un curs intensiv de scriere creativă). Vă sugerez să căutați un preview înainte să o cumpărați, ca să vedeți dacă rezonați cu scrierea sau nu.

La final, mă simt un pic păcălită fiindcă am aflat mai multe despre ceșcuțe de ceai și mobilă descrise foarte flamboaiant decât despre personaje. All in all, e o carte ok, cuminte. Nu pot să zic că vocea narativă e foarte specifică și originală, dar cred că se pot învăța multe din această poveste, de la istorie și cultură și până la tipare de comportament transmise din generație în generație.

[Petruta]

O carte cu o copertă superbă! 🩷

Avem o poveste despre suferință, familie, schimbare, istorie, singurătate. Narațiunea este una poetică, de basm.

Eu nu o să ascund faptul că nu a fost genul meu. Este mult prea lirică pentru mine. Eu prefer o carte cu mai multă acțiune, dar asta nu înseamnă că nu este o carte bună! O recomand studenților de profil!

[Sebi · Rating 2 out of 5]

Poveste originala, dar prea siropoasa si incarcata de clisee; personaje insipide (Theo mai ales) si un ritm greoi datorat stilului foarte pretentios si excesului de time jumpuri.

[Mihaela Ungureanu · Rating 4 out of 5]

O poveste a mai multor lumi și vremuri: “Lumea Veche și Lumea nouă se privesc pe sub sprâncene” și fiecare își poartă propriile personaje în poveste. O poveste despre părinți și copii. Despre vremuri înainte de ‘89 cu greșelile lor și despre vremuri actuale cu propria lor anxietate. O poveste care se tot cerne până lasă cititorul înaintând să descopere legătura dintre lucruri și personaje.
Mi-a amintit pe alocuri de Confiteor, cartea lui Jaume Cabre. Cand autorul e liber să treacă dintr-un timp în altul, dintr-o poveste în alta. Asta face pe alocuri să fie greu de urmărit, dar are efectul de a crește emoția cititorului.
Cartea este descrisă cel mai bine de autoare însăși: Povestea “crește inegal și relativ incoerent, ca un corp care se luptă să ajungă la maturitate. Păcătuiește prin lipsa de simetrie, de echilibru, de pondere, prin căderi de ritm si un balans sincer intre fantezie și verosimilitudine.
Sunt pretențios, evident, ca toate lipiturile imperfecte. Dar astea sunt lucruri care țin de bucătăria mea, care port povestea asta pe dinăuntru și care merge cocoșat. Dacă ea are consistență unui pulover cu coate rărite și poale scămoșite e pentru că așa sunt și eu - o țesătură umană bizară în care se întâlnesc ochiuri largi cu lucrătură strânsă, moliciuni confortabile cu asprimea pe care o dă tuturor lucrurilor timpul.”
Mi-a plăcut emoția, mi-a plăcut construcția frazei, mi-a plăcut sensibilitatea scrierii. Pe alocuri însă ca cititor m-am simțit pierdută și am fugit eu după poveste: povestea parcă era prea ocupată ca să mai aștepte. M-am simțit uneori ca ceea ce autoarea numește în final “un cititor neantrenat”:
“Cele mai interesante povești au un final imprecis, dintre cele care construiesc frustrare în cititorii ne antrenați.
Ador să fac asta.
Încă o dată.
Atât de aproape de un sfârșit plictisitor.”
Am simțit talentul scriitoarei din plin. Pe alocuri însă parcă a uitat de mine.

[Cristina Zaharia · Rating 5 out of 5]

4,5⭐️

[Deni · Rating 5 out of 5]

@ - O carte lirică, dureroasă & absolut minunată, cu tristeți atât de relevante, copleșitoare prin profunzimea sa.

E despre singurătate, și despre deciziile pe care le luăm în viață, despre iubire și forța de a merge mai departe, despre timp și despre viața asta dulce-amară.

Trezește în tine un dor - un dor pentru lucruri și oameni care au fost și nu mai sunt sau care nu sunt dar vor fi. Și o nevoie de a-ți arăta iubirea față de cei care sunt acum.

Prima experiență de tip audiobook, în lectura autoarei, a cărei voce a completat foarte frumos forța narativă a romanului.

O carte absolut superbă.

"Întotdeauna ești singur când te lasă puterile. E firesc."

[Andreea-Cristina · Rating 5 out of 5]

https://andreeajuvina.ro/castelul-din...

[Andrea Francesca · Rating 3 out of 5]

“Castelul din orașul meu” de Ioana Bâldea Constantinescu este un roman de o mare sensibilitate, ce împletește elemente de realism și fantezie. Abordează tema singurătății, chestiunea dezrădăcinării și puterea amintirilor, narațiunea pendulând continuu între trecut si prezent. Johannes Schell, personajul central, este un bărbat de 74 de ani care își rememorează tinerețea petrecută într-un oraș transilvănean. În tinerețe, cunoscut sub numele de Hanno, a trăit o poveste de dragoste neîmplinită cu Clara, o femeie enigmatică, marcată de o copilărie dificilă alături de mama sa abuzivă. Clara are si ea o fiică. Romanul explorează și aspecte istorice, cum ar fi emigrarea etnicilor germani din România comunistă, oferind o perspectivă asupra comunității săsești din Transilvania. De asemenea, sunt incluse referințe culturale și literare, cum ar fi poveștile Fraților Grimm și legende precum cea a Flautistului din Hamelin.
Mi-a plăcut stilul liric al textului și atmosfera magică, ca de basm a acestui roman.

[Madalina · Rating 5 out of 5]

Absolut superba cartea si minunat citita de autoare pe Voxa.ro

[Panda · Rating 2 out of 5]

M-a pierdut dupa 10 pagini

[Mihaela · Rating 5 out of 5]

O carte absolut incredibilă. M-au impresionat poveștile împletite, izul de memorii amestecate cu o poveste de dragoste, un pic de istorie a sașilor, un pic despre grozăviile regimului comunist. Personajele principale sunt fabulos croite iar “decorurile” planurilor atât de bine descrise încât le-am văzut cu ochii minții. Destine grele redate fără să te copleșească tristețea, doar cat să te pună pe gânduri. Sper să mai găsesc astfel de cărți scrise de scriitori români.

[Veronica DreamDjinn · Rating 4 out of 5]

O poveste frumoasă şi abil construită şi un stil superb - o scriitură delicioasă, ca o masă încărcată cu bunătăți pentru un gurmand. Mi-a plăcut mult, dar începutul a fost greu şi încâlcit, de mi-era teamă c-o să mă chinui să citesc cartea... din fericire, după primele (aproximativ) 50 de pagini s-au limpezit apele şi am putut să savurez restul acestei frumoase poveşti dulci-amare, să o trăiesc odată cu personajele şi să mă bucur de modul în care ițele se împletesc, pe rând, până la final.

[ianca rebel · Rating 5 out of 5]

O carte absolut superbă, un carusel de cuvinte bine aranjate, jucăușe, frânte, pline de emoție, duioșie, durere, pierdere, ce spun mai multe povești, dar una contopită, despre iubire. O clepsidră a timpului contractată de Ioana Bâldea Constantinescu în puțin sub 400 de pagini. Un fel de omagiu adus lui Johannes Schell, dar mai mult decât atât. Merită fiecare pagină. ☺️

[Criss Gall · Rating 5 out of 5]

Wow, ce carte frumoasă! Superb scrisă, originală, maiestoasă și scrisă de o româncă!

[Elena Gorovei · Rating 5 out of 5]

Fraze atât de frumos scrise, că parcă sclipesc … unul din personaje este sinestezic, iar descrierile,
comparațiile, m-au făcut să cred că și autoarea este, atât de neașteptate sunt.

Nu e o lectură ușoară, a durat până să mă prindă, până am înțeles cine e fiecare personaj și care e cronologia poveștii. Sunt mai multe puncte de vedere folosite în fiecare capitol.

Dar odată ce intri în poveste, e foaaaarte interesant scrisă, cu niște comparații neobișnuite, cu multă intertextualitate…se vede că e scrisă de un filolog.