Cartea începe cu ziua în care Tina este concediată. Atunci când echilibrul este precar, orice schimbare îl poate reduce la zero, astfel că, după concediere, Tina nu reușește să își mai pună ordine în viață
Pentru iubitorii de alert, veți găsi în această carte mult dialog, mai puțină descriere și multă, multă oralitate. Totul este foarte spontan, iar personajele au foarte puține momente de introspecție la care invită și cititorul.
În rest, nu căutați să citiți cartea pentru o porție de profunzime oferită pe tavă și nici dacă judecați cuvintele obscene folosite într-o carte.
aș îndrăzni să o declar pe tina, protagonista, cel mai enervant personaj din literatura română contemporană… nu am reușit deloc să empatizez cu ea. iubesc cărțile care includ personaje care fac parte din comunitatea LGBT+ și încurajez total reprezentarea de acest fel, însă este complet nerealist faptul ca FIECARE persoană (poate inclusiv câinele???) este gay (și portretizate într-un stil destul de stereotipic, too) also, nu cred ca exista UNIVERS in care 2 oameni sa treacă atât de lejer peste faptul ca au fost abuzate sexual de un alt om, mai mult de atât, sa se ÎMPRIETENEASCĂ cu el??? nu am înțeles repetitivitatea (aproape la FI-E-CA-RE pagina.) a cuvântului “balcon” sau “ploaie”. se vrea și o carte politică, dar și o carte care pare ca a fost scrisă cu intenția de a fi cât mai apreciată de “cultura woke”, dar eșuează în mod lamentabil de a fi ambele. am apreciat însă referințele muzicale, dar asta este tot.
Din pacate, nu e ceea ce ma asteptam sa fie. Nu a reusit, pentru mine cel putin, sa atinga profunzimea pe care am crezut ca o are dupa ce am citit descrierea cartii inainte sa o cumpar. Credeam ca o sa fie o carte despre personajul principal care se redescopera, dar este vorba doar de Tina care se reapuca de droguri si este inselata si merge la psiholog si se lasa de droguri dar nu de iarba. S a simtit ca o conversatie cu un barbat care simte empatie pentru prima oara si conștientizează chestii pe care le stiam de la 12 ani. Dezamagitor!
am citit-o în vară, acum.vreau să vizitez Timișoara, n-am fost niciodată acolo și mi se pare că văd orașul prin întâmplările din "La fel ca mine". M-a enervat Kris și iubita ei, normal. Și fetița Georgiana. Mi s-a părut că ritmul cărții se rupe la un moment dat și nu înțeleg de ce, dar finalul mi-a fost greu de citit. poate pentru că mi se pare că persoanele nu își sunt ele însele sau pentru că e prea grăbit, că trebuie să se rezolve cumva? Cred că o să mai citesc până una alta mă întorc la poezie