Ce-ți spui noaptea înainte de culcare. O antologie a clubului de lectură Noise Poetry

by Mihai Marian

Antologia cuprinde poezia tinerilor din clubul de lectura Noise Poetry in formele sale cele mai variate. Veti gasi poezie postmodernista, postumana, militanta, feminista, queer, ermetica, lirica, romantica, dramatica, narativa, elegiaca.

Recomandat de Carturesti!

Antologia „Ce-ti spui noaptea inainte de culcare“ aduce impreuna voci diverse din poezia romaneasca contemporana: de la nedebutati, la poeti si poete care deja au aparut in volum. Stilurile, problematicile si tehnicile abordate sunt distincte, iar ce le apropie este poate curajul autorilor de a aparea pe o platforma critica si ofensiva asa cum este Facebook. Pagina Noise Poetry a reusit sa aprinda interesul pentru poeme intr-un loc unde era doar zgomot, iar antologia aceasta isi propune sa ia pulsul neregulat, dar continuu al poeziei. Textele au fost alese de Mihai Marian, cofondatorul proiectului Noise Poetry.

Poete si poeti prezenti in antologie: Ferenc Andre, Monica Aldea, Ramona Boldizsar, Elena Balasanu, Darius Brasov, Daniela Bejinariu, Toni Chira, Lena Chilari, David Cuzino, Anca Ioana Cada, Clara Caradimu, Ioan Coroama, Cristina Draghici, Lidia Dragoi, Ionut Dumitru, Antonio Doda, Marius Dimcea, Cristian Galatanu, Romina Hamzeu, Alex Higyed, Alexandru Codrut Ivascu, Gabriela Ilie, Diana Talida Izdraila, Malina Lipara, Nicoleta Munteanu, Vlad Musat, Ana-Maria Murariu, Serban Mihalache, Emilia Nedelcoff, Radu Nitescu, Artiom Oleacu, Alberto Paduraru, Ioana Patulea, Bogdan-Alexandru Petcu, Savu Popa, Simona Petrisor, Vasi Prode, Lorena Purnichi, Miruna Romanciuc, Sorina Rindasu, Simona Sigartau, Miruna Spataru, Lavinia Stan, Sofia Serbu, Nicoleta Simon, David Topala, Marcel Visa, Bianca Visan, Alina Vitel, Diana Voinescu, Andreea Zaleschi, Andrei Zbirnea.

Genres: Poetry

278 pages, Paperback

Published March 1, 2024

Reviews

[Ramona Boldizsar · Rating 5 out of 5]

Slay

[Marcel Vișa · Rating 5 out of 5]

Citind antologia ,,Ce-ți spui noaptea înainte de culcare" a clubului de lectură Noise Poetry am avut parte de o lectură consistentă, am interacționat cu o varietate de voci mai cunoscute sau mai puțin cunoscute, dar în deplină ascensiune, atacând în poemele lor teme și subiecte specifice vârstei, ocupației, sensibilității fiecăruia.
O antologie care cuprinde poezii despre iubire (împărtășită sau nu), pasiune, relații de familie sau prietenie, poezii care reflectă frumusețea naturii (scrise într-un mod cât se poate de original), schimbările anotimpurilor sau problemele de mediu, poeme despre viața urbană și modernitate, lucrări care explorează viața în orașele mari, tehnologia și impactul acesteia asupra societății, poeme despre identitate și auto-descoperire, care se concentrează pe căutarea de sine, identitatea culturală sau de gen, s.a.m.d.

[Mina H · Rating 5 out of 5]

Poezie pentru toate vârstele și gusturile ❤️

[Șiman Daria · Rating 5 out of 5]

4,5/5⭐️:)

[Larisa · Rating 4 out of 5]

Pe cat m au încântat unele, pe atât m au dezamăgit altele.

[Alexia Soare · Rating 5 out of 5]

Am achiziționat-o pe 11 aprilie,fiind entuziasmată să îi descopăr conținutul.Genială.Poezie de toate tipurile-care vindecă,pansează și (uneori) provoacă tristețe.Mă încântă faptul că mă pot regăsi în poezia atâtor poeți.

“bucurie
(…)
cerul de ieri,când i-am trimis o poză și
mi-a zis că îi place lumina,că parcă
trece prin lucruri,nu doar cade pe ele.
acea dreptate și am invidiat-o pentru asta,
pentru că mi-a arătat cu degetul,

uite,vezi,aici e bucuria,nu fi prost,
nu trece ca gâsca prin apă.

și da “

[Ana Nicoleta · Rating 2 out of 5]

arbore genealogic

,, mă trezesc tremurând cu amintirea ta pe retină
imaginea primului bărbat care ar fi trebuit să mă iubească -
tata mă trezesc cu transpirația rece pe frunte clipe care nu mai trec
ai fost primul meu reper în viață și totuși niciun drum
nu mai duce acum spre tine
și totuși pe harta vieții mele te-ai întins mereu doar tu
chiar și atunci când îmi loveai capul de gresia rece din baie
chiar și atunci când îmi spuneai că sunt
un copil cu potențial
ratat și o poezie proastă am vrut doar să rămâi să-mi legăni
trupul obosit să-mi încălzești laptele

am vrut să fiu tot ceea ce tu aveai nevoie ca eu să fiu
dar acum mi-e frică nu voi deveni niciodată omul
de care copilul din mine ar fi avut mereu nevoie
te rog nu-mi uita pistruii nu-mi uita primii pași
prima gură de
aer primul plânset înfundat nu-mi uita existența dar ești la ani distanță de mine iar mama
e prea aproape pentru a mă putea vedea
te urăsc te caut noaptea în fiecare bătaie a inimii mele
te urasc
uneori am impresia că am rămas același om
toată viața mea
un copil care are spasme pe podeaua rece un copil
care își înghite propria voce
în timp ce mama mă privește fără să schițeze vreun gest în
timp ce tu te uiți la meci mângâi pisica îți bei cafeaua liniștit
în timp ce tu
negi o întreaga realitate care exista in mine
și mă faci să cred că m-am născut
doar ca să-ți supraviețuiesc ție
iubește-mă te rog fii spațiul meu sigur nu-mi aminti
spune-mi
de ce încă simt trupul lui deasupra mea
de ce iubirea seamănă uneori atât de mult
cu alte noi căderi cu frica de a mai exista
trupul lui deasupra mea ca un dumnezeu căruia
trebuie să continui să mă închin ca un dumnezeu pe care
trebuie să-l iubesc necondiționat să-l venerez la nesfârșit
chiar dacă nu mai cred de mult în el
trupul lui deasupra mea ca o promisiune
că nimic nu se va schimba vreodată
că am fost sunt și voi fi
doar o statistică
o statistică
a femeilor violate în siguranța propriului pat
o statistică
a copiilor care cresc în familii disfuncționale
și nu mai depășesc niciodată clipele momentele secundele
în care totul putea fi diferit
totul putea fi atât de
diferit
dar nimic nu e diferit
după ce am făcut dragoste cu primul bărbat pe care l-am
iubit vreodată mi-am lovit singură capul de gresia rece din
baie
până am simțit cum îmi ies ochii din orbite
mi-am scos organele le-am așezat în ordine le-am zdrobit și
le-am privit ca pe un muzeu al tuturor traumelor nerezolvate
care zac în mine am urlat cât pentru trei etaje de oameni
bolnavi fără șanse de recuperare și am ieșit pe ușă în tăcere
cu inima atârnând de corp
pentru că uneori încă confund brațele lui
cu cele ale abuzatorului meu
pentru că uneori când mă strânge noaptea în brațe
am atacuri de panică în șoapte și paralizez la gândul că
nu voi scăpa niciodată din acea cameră rece întunecată
de pe aleea zărilor la 300 km de casă unde nimic rău nu se
întâmplă vreodată unde ești tu și sunt și ani confundați
liberă să scriu atât de multe poezii despre el
atacurile de panică cu noi sfârșituri ale luminii să-i iert pe
toți până și ziua la durerea mea dar nu sunt
liberă să iubesc așa, ias iubită
și când mă întorc acasă, mă uită
urăsc modul în care mama mă privește de parcă nici o parte
din mine nu e reală
mă dezorientează ochii luminii stinse o ochii închiși
și mă întreb dacă au crezut în mine
mai mult decât am putut eu crede vreodată
în viață
și când îmi întind picioarele în spațiul strâns al traumelor
mele
îmi place să cred că
îi voi șterge transpirația rece de pe frunte copilului meu
într-o zi
mama nu va mai plânge cu fața lipită de gâtul meu
într-o zi
neputința se va schimba în ceva dulce pur angelic
într-o zi
mă voi fi altă mamă
mă așez pe canapea
unde se uită la meci mângâie pisica și bea cafeaua
mă așez pe canapea
și așa a început
deși, nu înțeleg niciodată
de ce."

- Lidia Drăgoi

[Albu Florentina · Rating 4 out of 5]

,,Rebeca îşi înfige
degetele de la picioare
 în vârful scoicilor rupte 

se leagănă odată cu valurile
&
aşteaptă să se bucure de prima vară
ea ştie că durerea
e precum o scoică ruptă

ea ştie că durerea
construieşte în sine
un spațiu confortabil

de aceea
îşi înfige degetele de la picioare
în vârful scoicilor rupte

în curând va uita
că a îmbătrânit
ca un copil

Un EEG
va rog
am vazut-o cum s-a aruncat in mare
si
vreau sa schimb finalul
sa fie mai vesel
si mai plictisitor".

[Bogdan-Alexandru Petcu · Rating 4 out of 5]

O antologie care poate sta lângă orice altă antologie fără probleme.
Deși extrem de diversă (tematici, stilistic), mi se pare că toți autorii din ea dialoghează cumva. E un păienjeniș de vase comunicante, un păienjeniș care ar putea fi ignorat din cauza transparenței.

(4.5*)

[Vilyan · Rating 5 out of 5]

O antologie grozavă!

[Mihai Marian · Rating 5 out of 5]

💚♥️🪐