What do you think?
Rate this book
Cel care ma asteapta
Masumeh se indragosteste de un tanar, in drum spre scoala. Desi relatia lor este inocenta, iubirea ii este descoperita, iar ea ajunge sa fie maritata cu forta. Treptat, Masumeh – al carei sot ii permite sa-si continue studiile si, spre deosebire de barbatii din propria ei familie, nu incearca sa-i controleze viata pas cu pas – descopera ca acesta are cu totul alte preocupari decat familia si ca idealurile si obiectivele sale politice ii pun viata in pericol, fortand-o sa traiasca intr-o continua stare de ingrijorare si neliniste.
388 pages, Kindle Edition
First published January 1, 2002
319 people are currently reading
7822 people want to read
About the author
Parinoush Saniee
9 books423 followersPARINOUSH SANIEE (پرینوش صنیعی) is a sociologist and psychologist. She worked as Manager of the research department in Supreme Coordination Council for Technical and Vocational Education Ministry in Iran. She has written several novels, of which SAHME MAN is the first; PEDAR-E AAN DIGARI is the second-also published to great acclaim in Iran; others are awaiting approval by the censorship board.
(from http://www.thesusijnagency.com/Parino...)
(from http://www.thesusijnagency.com/Parino...)
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 1,119 reviews
March 25, 2017
Cred că este una dintre puținele cărți pe care le-am citit cu sufletul la gură, trăgând tot mai mult de ea, astfel încât să nu se termine. Am plâns și am râs împreună cu Masum, am căzut în disperare, ca mai apoi să ne revenim. Viața ei oscilează permanent între plus și minus. Când crezi că totul e bine trebuie neapărat să apară ceva care să strice echilibrul, și astfel totul să cadă din nou în disperare. Incredibil cum un singur eveniment poate să schimbe tot cursul vieții unei femei. Un roman deosebit, ce ne introduce într-o societate cu tradiții și culturi diferite de cele din continentul european, un roman despre o femeie puternică ce încearcă să își ducă viața în acea societate. Îl recomand cu cea mai mare căldură, este o poveste fascinantă.
September 19, 2023
Nu este doar un roman despre o altă cultură, ci ditamai romanul istoric despre Revoluția Iraniană, instalarea regimului Khomeini și Primul Război din Golful Persic. Excelent din toate punctele de vedere.
January 25, 2018
Estas historias siempre ¡siempre! llegan directo a mi corazón, la lucha de las mujeres que viven en países donde su opinión no vale, donde la tradición domina los sentimientos. Una historia maravillosa y conmovedora.
Reseña pronto en el canal 🙂
Reseña pronto en el canal 🙂
November 22, 2020
Spoiler alert!
Aaaah, cat de tare m-a enervat sfarsitul acestei carti!!! Am devorat-o sperand ca pana la urma i se va intampla ceva bun si lui Masum, ca ii va fi bine la final. Apoi, cand lucrurile pareau sa se indrepte catre un happy ending, parca ar fi fost prea siropos. Dar totusi finalul ales m-a enervat la culme. In rest, o carte apasatoare despre ororile traditiilor popoarelor islamice, despre onoarea falsa, despre opresiune, despre razboaiele in numele religiei. Si in tot contextul asta, o femeie reuseste sa mearga la scoala, la facultate si la serviciu, reuseste sa-si creasca cei trei copiii dedicandu-li-se si nefacand altceva decat sa-i iubeasca. Copii pentru care se sacrifica si renunta la ea. Pana la final. Care m-a enervat, am mai spus?
Aaaah, cat de tare m-a enervat sfarsitul acestei carti!!! Am devorat-o sperand ca pana la urma i se va intampla ceva bun si lui Masum, ca ii va fi bine la final. Apoi, cand lucrurile pareau sa se indrepte catre un happy ending, parca ar fi fost prea siropos. Dar totusi finalul ales m-a enervat la culme. In rest, o carte apasatoare despre ororile traditiilor popoarelor islamice, despre onoarea falsa, despre opresiune, despre razboaiele in numele religiei. Si in tot contextul asta, o femeie reuseste sa mearga la scoala, la facultate si la serviciu, reuseste sa-si creasca cei trei copiii dedicandu-li-se si nefacand altceva decat sa-i iubeasca. Copii pentru care se sacrifica si renunta la ea. Pana la final. Care m-a enervat, am mai spus?
This entire review has been hidden because of spoilers.
March 11, 2018
O femeie este sacrificată pentru onoarea familiei şi plăteşte pentru idealurile politice şi religioase ale soțului. Spiritul îi este ucis de egoismul copiilor, care nu ştiu să o aprecieze. Iar eu sunt nervoasă şi tentată să rup ultimele 50 de pagini ale romanului.
November 11, 2013
I was really disappointed by the ending in this book.. But I loved the story and I loved her character so I went with giving it a 4. I'm a little surprised by some of the comments about the protagonist.. I thought the things that happened to her were well worth the self pity and I found her to be a strong woman and mother despite this. This book truly represented motherhood and sacrifice to me, and I saw zero weakness in that until of course the last 30 pages or so..
April 7, 2013
Una dintre cele mai bune carti pe care am citit-o. De fapt nu am citit-o, am absorbit-o prin toti porii!
June 29, 2016
اولین بار که رفتم از کتابخانه ای کتاب بگیرم،کتابدار آنجا معرفیش کرد.یک نفس بخش زیادی اش را خوندم.ولی بعد نتوانستم تمامش کنم.مدتها بعد،دوباره کتاب را گیرآوردم و تمامش کردم.
رمان کاملا عاشقانه نیست و "زرد"هم نیست.ولی عالی هم نیست.حتی می شود گفت خوب هم نیست.یک رمان اجتماعی-سیاسی-عاشقانه از زندگی یک زن ایرانی.
معصومه باورپذیر است.نماد خیلی از زن های ایرانی است.ضعیف،شکننده،بیچاره،کسی که حتی نمی تواند جلوی بچه های خودش بایستد.آخر داستان واقعا ازش متنفر شدم.
من نمی توانم بپذیرم که کسی صرفا به خاطر مخالفت بچه هایش-آن هم مخالفت بی دلیل و متعصبانه-از عشق همیشه ی زندگی اش بگذرد،اما این یک ویژگی شخصیتی است و ضعف داستان محسوب نمی شود.
- قوی بودن این نیست که از زمین و آسمان بلا سرآدم بیاید و آدم زنده بماند.قوی بودن یعنی همین که جلوی بچه هایش بایستد و بگوید به شما چه ربطی دارد؟مگر من بچه ام که شما بخواهید واسم تصمیم بگیرید؟زنده ماندن غریزه است.نه قدرت.-
دعوای خانوادگی اول داستان سر سعید پررنگ ترین بخش قصه است که توی ذهنم مانده.داستان طوری نوشته شده که آدم جگرش برای معصومه کباب می شود وباخودش میگوید:بمیرم برات.الهی دست بابات بشکنه و ازاین حرفها.ولی وقتی تاثیر ناله های معصومه در آدم فرو بنشیند،قضاوت عادلانه این است که دختری که چنین خانواده ی سنتی ِ متعصب ِمذهبی ای دارد،و ضمنا جاسوس هم دارد،لازم نیست با عشقش جلوی عالم و آدم دل و قلوه بگیرد!می تواند خیلی محتاطانه تر عمل کند!
(.من حق را کاملا به معصومه ندادم)
بخش های مادرانه ی کتاب را دوست داشتم.وقتی از عشقش به مسعود وسیامک می گفت.
از نقاط قوت داستان می شود به روانی اش و رئال بودنش اشاره کرد.شخصیت پردازی هم خوب است.مثل بعضی کتابها نیست که هرشخصیت تکرار یک شخصیت دیگر باشد،هرکس به تناسب خودش توی داستان جا گرفته و حذفش داستان را به هم می ریزد.سیامک یک نفر است،مسعود یک نفر دیگر.محمود یک نفر است،علی یک کس دیگر.حمید یک نفر است،آقاجون یکی دیگر و به همین ترتیب.
از داستان معلوم می شود که نویسنده از آنهایی نیست که تا خواندن نوشتن یاد گرفته گفته پس منم حتما نویسنده ام!نثر خوب و قابل قبول است.
رمان کاملا عاشقانه نیست و "زرد"هم نیست.ولی عالی هم نیست.حتی می شود گفت خوب هم نیست.یک رمان اجتماعی-سیاسی-عاشقانه از زندگی یک زن ایرانی.
معصومه باورپذیر است.نماد خیلی از زن های ایرانی است.ضعیف،شکننده،بیچاره،کسی که حتی نمی تواند جلوی بچه های خودش بایستد.آخر داستان واقعا ازش متنفر شدم.
من نمی توانم بپذیرم که کسی صرفا به خاطر مخالفت بچه هایش-آن هم مخالفت بی دلیل و متعصبانه-از عشق همیشه ی زندگی اش بگذرد،اما این یک ویژگی شخصیتی است و ضعف داستان محسوب نمی شود.
- قوی بودن این نیست که از زمین و آسمان بلا سرآدم بیاید و آدم زنده بماند.قوی بودن یعنی همین که جلوی بچه هایش بایستد و بگوید به شما چه ربطی دارد؟مگر من بچه ام که شما بخواهید واسم تصمیم بگیرید؟زنده ماندن غریزه است.نه قدرت.-
دعوای خانوادگی اول داستان سر سعید پررنگ ترین بخش قصه است که توی ذهنم مانده.داستان طوری نوشته شده که آدم جگرش برای معصومه کباب می شود وباخودش میگوید:بمیرم برات.الهی دست بابات بشکنه و ازاین حرفها.ولی وقتی تاثیر ناله های معصومه در آدم فرو بنشیند،قضاوت عادلانه این است که دختری که چنین خانواده ی سنتی ِ متعصب ِمذهبی ای دارد،و ضمنا جاسوس هم دارد،لازم نیست با عشقش جلوی عالم و آدم دل و قلوه بگیرد!می تواند خیلی محتاطانه تر عمل کند!
(.من حق را کاملا به معصومه ندادم)
بخش های مادرانه ی کتاب را دوست داشتم.وقتی از عشقش به مسعود وسیامک می گفت.
از نقاط قوت داستان می شود به روانی اش و رئال بودنش اشاره کرد.شخصیت پردازی هم خوب است.مثل بعضی کتابها نیست که هرشخصیت تکرار یک شخصیت دیگر باشد،هرکس به تناسب خودش توی داستان جا گرفته و حذفش داستان را به هم می ریزد.سیامک یک نفر است،مسعود یک نفر دیگر.محمود یک نفر است،علی یک کس دیگر.حمید یک نفر است،آقاجون یکی دیگر و به همین ترتیب.
از داستان معلوم می شود که نویسنده از آنهایی نیست که تا خواندن نوشتن یاد گرفته گفته پس منم حتما نویسنده ام!نثر خوب و قابل قبول است.
June 21, 2022
“Moята Орис” ми хареса изключително много! Надявам се още много жени да я прочетат и да повярват в силата на жената и най-вече майката, която след прочита на книгата смятам може всичко. Дълго време се колебах дали да прочета книгата и мога да кажа, че не съжалявам.
Историята (въпреки, че е драматична, тежка и наситена с болезнени теми) се чете много леко.
Не знаех почти нищо за историята на Иран и сега смятам, че съм малко по-осведомена.
Анотацията казва достатъчно и няма да преразказвам основният сюжет, само ще кажа, че книгата много ме размисли по темата деца-родители, дълг, къде свършва родителството и къде сме ние като самостоятелни личности, освен родители.
Силно препоръчвам!
Историята (въпреки, че е драматична, тежка и наситена с болезнени теми) се чете много леко.
Не знаех почти нищо за историята на Иран и сега смятам, че съм малко по-осведомена.
Анотацията казва достатъчно и няма да преразказвам основният сюжет, само ще кажа, че книгата много ме размисли по темата деца-родители, дълг, къде свършва родителството и къде сме ние като самостоятелни личности, освен родители.
Силно препоръчвам!
October 18, 2020
This book was indeed a 5 stars one.
It shows you the power of sacrifice at its highest pick, the mark of a war, of traditions, of community for families and especially women in Iran.
Made me realize that things that I get for granted in my life could be so hard to achieve for others.
I couldn't stop reading it. Truly recommend.
It shows you the power of sacrifice at its highest pick, the mark of a war, of traditions, of community for families and especially women in Iran.
Made me realize that things that I get for granted in my life could be so hard to achieve for others.
I couldn't stop reading it. Truly recommend.
July 8, 2023
cu siguranta una dintre cele mai bune carti citite anul acesta.Am trait odata cu personajele,am trecut prin aceleasi stari ca si ele datorita poveștii solide si emotionante relatata in acest minunat roman.Finalul nu m a multumit deloc ,ma asteptam la un final fericit care sa compenseze toate suferințele protagonistei foarte bine conturate, insa nu s a dovedit a fi asa.Pentru mine Masum este o eroina in adevaratul sens al cuvantului.
January 21, 2009
این کتاب تحولات تاریخی را بسیار واقع بینانه توصیف می کند و تغییرات فرهنگی-اجتماعی را در دوره های تاریخی که به آن پرداخته، با دقت به تصویر می کشد. از همان ابتدا مشخص است که این کتاب رمان ایرانی است و نثر آن برای خواننده عادی قابل پذیرش است. اما هم زمان مسائلی در آن مطرح می شود که به خواننده عادی آگاهی داده یا آگاهی های ناخودآگاه وی را به مرحله آگاهی می رساند. مهم ترین ویژگی این کتاب آن است که مسائل زن ایرانی را بدون اغراق و رویاپردازی نشان می دهد و تا پایان به این واقع بینی وفادار می ماند. در پایان، باید به صراحت نویسنده در بیان مسائل و عقاید سیاسی اشاره کنم که در عین بی طرفی احساسات را بر می انگیزد.
November 24, 2016
Une belle histoire, que j'ai dévorée et trouvé très enrichissante! Cependant un gros bémol pour la fin... Les personnes qui ont lu comprendront la frustration je pense!
December 16, 2023
Payıma Düşen’i okuyana kadar İran edebiyatından en sevdiğim kitap Albay’dı, yılın bitmesine günler kala favori listemi değiştiren bir kitapla karşılaşmaktan ve yeni bir kadın yazarla tanışmaktan çok memnunum.
1961 yılında mutaassıp bir ailenin küçük bir şehirden Tahran’a taşınmasıyla başlıyor roman. Bu ailenin okumak isteyen küçük kızının hayat hikâyesini okuyoruz kısaca romanda. Bu kız çocuğu kendisine erkekler tarafından biçilen kaderine karşı gelmeye çalışıyor hayatı boyunca; tabii mevcut sosyal düzende bu her zaman, hatta çoğu zaman mümkün olamıyor ancak o, güçlü karakteriyle hep mücadelesine devam ediyor.
Tutucu bir ailede okuma mücadelesi veren bir kız çocuğunun kendini zorla içinde bulduğu bir evliliği yürüten bir kadına, ardından yalnız bir anneye, kendi ayakları üzerinde duran birine dönüşmesinin ve en nihayetinde kendisine biçilen tüm sosyal rolleri oynadıktan sonra kendisine kalmasının hilâyesi Payıma Düşen. Bütün bir hayat hikâyesini okurken aynı zamanda da İran’ın kanlı ve çalkantılı, yaklaşık elli yıllık siyasi tarihine tanıklık ediyoruz: İran İslam Devrimi’nden önce ve sonrasında toplumdaki kutuplaşma, devrim sırasında yaşananlar, İran-Irak Savaşı ve ardından toplumun geldiği noktayı muazzam işlemiş yazar.
Perinuş Sanie çok ustalıklı bir şekilde inşa etmiş kurguyu; oldukça uzun bir dönemi tek bir kadının hayatı ekseninde işlemesine rağmen hikâye hiçbir yerde sarkmıyor. Karakterin hayatının her bir döneminde ayrı bir dünyada, farklı şartlarla mücadele içinde buluyorsunuz kendinizi ve karakterle de hikâyenin bütünüyle de kurduğunuz bağ güçlenerek ilerliyorsunuz. Bir de karakterlerini çok beğendim yazarın. Dindarından aydınına, Şah destekçilerinden devrimcilere, toplumun farklı kesimlerini başarıyla temsil eden karakterler yaratmış olmasının yanında, her birini de oldukça gerçekçi çizmiş. Hayatını adil ve özgür bir düzene adadığı gerekçesiyle sözde kadın-erkek eşitliğini savunup teoride mangalda kül bırakmazken, kendisi bencilce kendi ideallerinin peşinde koşup başka kaygılardan azade yaşama lüksüne sahipken, tüm sorumlulukları kendisiyle aynı ayrıcalıklara sahip olmadığı için üstüne üstlük suçladığı eşinin omuzlarına yıkan erkek modeli o kadar tanıdık ki, okurken siniriniz bozuluyor.
Çok ama çok sevdim. İran ya da Ortadoğu ile ilgili romanlardan hoşlananlar kaçırmasın bence.
1961 yılında mutaassıp bir ailenin küçük bir şehirden Tahran’a taşınmasıyla başlıyor roman. Bu ailenin okumak isteyen küçük kızının hayat hikâyesini okuyoruz kısaca romanda. Bu kız çocuğu kendisine erkekler tarafından biçilen kaderine karşı gelmeye çalışıyor hayatı boyunca; tabii mevcut sosyal düzende bu her zaman, hatta çoğu zaman mümkün olamıyor ancak o, güçlü karakteriyle hep mücadelesine devam ediyor.
Tutucu bir ailede okuma mücadelesi veren bir kız çocuğunun kendini zorla içinde bulduğu bir evliliği yürüten bir kadına, ardından yalnız bir anneye, kendi ayakları üzerinde duran birine dönüşmesinin ve en nihayetinde kendisine biçilen tüm sosyal rolleri oynadıktan sonra kendisine kalmasının hilâyesi Payıma Düşen. Bütün bir hayat hikâyesini okurken aynı zamanda da İran’ın kanlı ve çalkantılı, yaklaşık elli yıllık siyasi tarihine tanıklık ediyoruz: İran İslam Devrimi’nden önce ve sonrasında toplumdaki kutuplaşma, devrim sırasında yaşananlar, İran-Irak Savaşı ve ardından toplumun geldiği noktayı muazzam işlemiş yazar.
Perinuş Sanie çok ustalıklı bir şekilde inşa etmiş kurguyu; oldukça uzun bir dönemi tek bir kadının hayatı ekseninde işlemesine rağmen hikâye hiçbir yerde sarkmıyor. Karakterin hayatının her bir döneminde ayrı bir dünyada, farklı şartlarla mücadele içinde buluyorsunuz kendinizi ve karakterle de hikâyenin bütünüyle de kurduğunuz bağ güçlenerek ilerliyorsunuz. Bir de karakterlerini çok beğendim yazarın. Dindarından aydınına, Şah destekçilerinden devrimcilere, toplumun farklı kesimlerini başarıyla temsil eden karakterler yaratmış olmasının yanında, her birini de oldukça gerçekçi çizmiş. Hayatını adil ve özgür bir düzene adadığı gerekçesiyle sözde kadın-erkek eşitliğini savunup teoride mangalda kül bırakmazken, kendisi bencilce kendi ideallerinin peşinde koşup başka kaygılardan azade yaşama lüksüne sahipken, tüm sorumlulukları kendisiyle aynı ayrıcalıklara sahip olmadığı için üstüne üstlük suçladığı eşinin omuzlarına yıkan erkek modeli o kadar tanıdık ki, okurken siniriniz bozuluyor.
Çok ama çok sevdim. İran ya da Ortadoğu ile ilgili romanlardan hoşlananlar kaçırmasın bence.
May 29, 2024
Doamne, deci cartea asta m-a făcut să reflectez mai mult asupra faptului că, noi femeile suntem atât de norocoase. De ce zic asta? Pentru că ne-am născut într-o țară în care totuși avem dreptul să alegem ceea ce dorim să facem. Pentru că avem dreptul la opinie. Pentru că avem dreptul să facem tot ceea ce ne place. Și nu în ultimul rând, pentru că avem dreptul să spunem NU atunci când nu suntem de acord cu ceva.
Acest lucru nu-l pot spune despre Massoumeh, o femeie puternică, a cărei poveste m-a marcat destul de tare și cred că pentru o perioadă o să fiu mult pe gânduri.
Povestea aceasta începe undeva în Teheran, unde revoluția stă să înceapă. Aici o găsim pe protagonista noastră care în drumul ei spre școală întâlnește un băiat și se îndrăgostește de acesta.
Când familia ei descoperă acest lucru, îi interzice acesteia să mai meargă la școală (chiar dacă aceasta este pasionată de educație, cunoaștere) și o obligă să se căsătorească cu un bărbat necunoscut.
De aici totul se schimbă, iar Massoumeh trece prin clipe grele, dar cărora le face față cu brio.
O poveste intensă, pe alocuri tristă, în care este vorba despre prietenie, clipele grele ale revoluției, speranță, dar și despre regulile stricte ale societății iraniene.
Mi-a plăcut enorm de mult această carte. O recomand cu cel mai mare drag!
Dacă n-ai citit-o până acum, ce mai aștepți?
Merită!
Acest lucru nu-l pot spune despre Massoumeh, o femeie puternică, a cărei poveste m-a marcat destul de tare și cred că pentru o perioadă o să fiu mult pe gânduri.
Povestea aceasta începe undeva în Teheran, unde revoluția stă să înceapă. Aici o găsim pe protagonista noastră care în drumul ei spre școală întâlnește un băiat și se îndrăgostește de acesta.
Când familia ei descoperă acest lucru, îi interzice acesteia să mai meargă la școală (chiar dacă aceasta este pasionată de educație, cunoaștere) și o obligă să se căsătorească cu un bărbat necunoscut.
De aici totul se schimbă, iar Massoumeh trece prin clipe grele, dar cărora le face față cu brio.
O poveste intensă, pe alocuri tristă, în care este vorba despre prietenie, clipele grele ale revoluției, speranță, dar și despre regulile stricte ale societății iraniene.
Mi-a plăcut enorm de mult această carte. O recomand cu cel mai mare drag!
Dacă n-ai citit-o până acum, ce mai aștepți?
Merită!
September 3, 2025
It feels like a long book, but in a way that makes you miss it when it’s over. I feel smarter now that i’ve read it. It tackles a lot of issues and for a little while it reminded me of Berta Isla. In short (yea, try and shorten such a story) it shows a very good part of a woman’s life in Iran, a woman who remained subjugated no matter how many decades have passed and how many political changes have happened.
July 5, 2023
Am ajuns și eu la această carte, spun asta pentru că sunt convinsă că mulți au citit-o deja. Eu recunosc, după ce am citit Arsă de vie de Souad acum ceva ani, am cam evitat cărțile din zona acesta, m-a impresionat foarte mult aceea.
"Cel care mă așteaptă" nu este la fel de dură precum cea amintită de mine, cu toate că ea se pare că a fost interzisă de regimul iranian,de două ori chiar. Ea spune povestea lui Masum, o poveste care se desfășoară pe durata a 50 de ani. Povestea romanului este una emblematică pentru destinul femeilor din Iran, locul în care femeile sunt tratate ca niște ființe inferioare, neavând dreptul de a decide pe cine să iubească, sau să își expună trăirile, ori un punct de vedere. Eu nu rezonez cu scriiturile feministe, dar parcă aș fi citit una în paralel cu aceasta, atât de tare m-a intrigat! 🙈 L-am urât cu pasiune pe fratele ei, Ahmed pentru toate atrocitățile cu care s-a confundat și pe care le considera normale doar pentru simplul fapt că era bărbat. Și cred că trăind romanul cu sufletul la gură, ni se dezvăluie măiestria autoarei de a ne transpune în poveste, de a ne atașa de personaje, de a spera într-un final pe care l-am fi dorit a fi unul fericit, ori măcar unul drept.
La final m-am simțit norocoasă că m-am născut aici, într-un loc în care nu ne este anulată bucuria de a ne fi născut femei. Încă.
Și poate de aceea ar fi o idee bună să fie citită, pentru a învăța din greșelile altora, pentru a exclude orice nuanță de extremism. Și nu mă refer doar la misoginism, ori la cel religios...
"Cel care mă așteaptă" nu este la fel de dură precum cea amintită de mine, cu toate că ea se pare că a fost interzisă de regimul iranian,de două ori chiar. Ea spune povestea lui Masum, o poveste care se desfășoară pe durata a 50 de ani. Povestea romanului este una emblematică pentru destinul femeilor din Iran, locul în care femeile sunt tratate ca niște ființe inferioare, neavând dreptul de a decide pe cine să iubească, sau să își expună trăirile, ori un punct de vedere. Eu nu rezonez cu scriiturile feministe, dar parcă aș fi citit una în paralel cu aceasta, atât de tare m-a intrigat! 🙈 L-am urât cu pasiune pe fratele ei, Ahmed pentru toate atrocitățile cu care s-a confundat și pe care le considera normale doar pentru simplul fapt că era bărbat. Și cred că trăind romanul cu sufletul la gură, ni se dezvăluie măiestria autoarei de a ne transpune în poveste, de a ne atașa de personaje, de a spera într-un final pe care l-am fi dorit a fi unul fericit, ori măcar unul drept.
La final m-am simțit norocoasă că m-am născut aici, într-un loc în care nu ne este anulată bucuria de a ne fi născut femei. Încă.
Și poate de aceea ar fi o idee bună să fie citită, pentru a învăța din greșelile altora, pentru a exclude orice nuanță de extremism. Și nu mă refer doar la misoginism, ori la cel religios...
December 23, 2021
O cultura cu traditii ce imi sunt dificil de inteles - imi este la fel de greu sa accept ca exista atat de multa suferinta si nedreptate, atata lipsa de empatie si consideratie pentru alte fiinte umane, cu atat mai mult ma ingrozeste ca sunt femei ce au avut parte de destine similare sau cu mult mai teribile.
M-a necajit foarte-foarte tare finalul - am simtit cumva ca toate eforturile lui Masumeh au fost in van...
M-a necajit foarte-foarte tare finalul - am simtit cumva ca toate eforturile lui Masumeh au fost in van...
August 16, 2021
4.5/5
Es un libro frustrante y angustiante, no hay villanos como tal sino que una sociedad conservadora con ideas muy claras de lo que una mujer puede o no puede hacer. Estoy consciente de que es una cultura por completo diferente a la mayoría de las occidentales, aun así el machismo es machismo.
Masumeh ama estudiar, sueña con poder ir a la universidad. Sin embargo, un inocente amor de la adolescencia la lleva a un matrimonio arreglado, aunque puede seguir con sus estudios la misma vida se va interponiendo. Así pasarán los años y la acompañaremos durante la revolución de 1979 y las consecuencias que esta tuvo en su vida.
Por un momento pensé que podría ser un libro terrible de leer, de esos que te hacen llorar con cada cosa que pasa y yo, para cualquiera que me conozca un poco, lloro con todo. Puedo pasarme todo un libro llorando. Acá no me pasó, nunca lloré aunque sí que hubo un par de momentos emotivos, lo admito. Sin embargo, lo "malo" de lo que le va sucediendo a Masumeh no me provocaba tristeza sino que una terrible y profunda rabia. He estado pensándolo estos días y creo que es por la sensación de que todo era evitable, de que todo podría haber sido mucho más sencillo, pero siglos de tradiciones que oprimían a las mujeres se lo impidieron.
Masumeh es el tipo de personaje intenta hacer lo correcto, es cierto que el breve romance de juventud (que no llegó para nada lejos) fue algo que se podría considerar erróneo por la sociedad, pero el resto de su vida jugó siempre con las reglas. Se reprimía a sí misma por el honor de su familia, salvo pequeños exabruptos que no llegaban muy lejos. Al ser madre dedicó toda su vida a sus hijos, a criarlos, educarlos y asegurarse de que estuvieran a salvo, y bien difícil que le resultó.
Insisto, sé que es otra cultura que lleva siglos funcionando así y que, de hecho, ha avanzado en cuanto a los derechos de las mujeres. Lo sé. Sin embargo, mujeres somos mujeres en todo el mundo y este libro es escrito por una de ellas y por algo fue tan importante en Irán, por algo fue prohibido y aun así vendido en secreto durante varias ediciones.
Hay varios momentos del libro que se sintieron más como la misma autora dando su opinión y casi intentando explicar a los lectores conceptos sobre respeto o libertad. Estos solían ser dicho por la misma Masumeh, por lo general hacia su familia. Ya sea reclamándoles ciertos derechos que a ella le fueron negados o hacia sus hijos, educándolos. Me parece bien, salvo que a veces se sentía muy aleccionador, por más que estuviera de acuerdo con lo que decía. No por el mensaje, sino que tendían a sacarme un poco de onda.
Sobre los personajes no quiero extenderme porque podrían ser párrafos y párrafos de las personas que rodaban a Masumeh y la utilizaban como se les daba la gana. En serio. Eso es lo terrible del libro, el cómo al inicio su familia quiere venderla a cualquiera que se case con ella. El como los hermanos la golpean, la ignoran o quieren que se vaya para ellos poder casarse como corresponde. Los hermanos y la mamá fueron lo peor, un hermano era una bestia, realmente una bestia que parecía disfrutar con su dolor mientras que el otro era un interesado y un falso. Hacía tiempo que no odiaba tanto a un personaje como odié a ese hermano (no recuerdo su nombre).
Tuvo personas que la apoyaron, como la señora Parvin que se merece el cielo y más. En serio, esa señora era la responsable de que Masumeh estuviera viva y pudiera cuidar de su familia. También está su mejor, casi única, amiga, Parvaneh, cuya aparición se sintió más importante al inicio y al final, pero que también fue un apoyo en los momentos de necesidad de la protagonista.
Admito que en un punto creí que sería algo como El amor en los tiempos del cólera, que sería una especie de círculo bastante bonito a pesar de todo el dolor. Sin embargo, la historia va sobre el cómo la sociedad a una mujer le exige durante toda su vida, como siempre va a ser la segunda o tercera o cuarta prioridad para sí misma y ni pensar en los demás. Este libro es el clásico ejemplo de esos que creen que las mujeres cuando son jóvenes son esclavas de su familia, al crecer son esclavas de su esposo y ya mayores son esclavas de sus hijos. Lo son. No porque las personas lo quieran así, sino que porque están en una sociedad acostumbrada a la idea de que la mujer nunca es su propia prioridad. En el caso de la sociedad de Irán retratada aquí es un caso más extremo para los que somos de países occidentales, pero ni siquiera tan lejano porque sé que mi abuela lo vivió así o incluso mis tías. Al final las mujeres pierden sus identidades si están solas y pasan a ser el complemento de alguien más, la hija de, la hermana de, la esposa de, la madre de y por eso con cada paso que den deben pensar en esos hombres más que en ellas.
Había mucho de historia y política que no es explicado, probablemente porque el libro estuvo pensado para público iraní, así que tuve que buscar un par de cosas y conceptos para no perderme. Aunque no es algo terrible, sino que una forma de entender el contexto de la situación por la que atravesaba el país. La política es complicada en todos lados y así también las personas, el cómo cambian bandos e ideas, el cómo algunos quieren imponerse por sobre los demás porque creen conocer la "verdad" o el cómo otros creen que la sociedad debe ser guiada por alguna deidad. El libro refleja muy bien esto, no hay buenos ni malos, pocas veces las hay, solo personas con poder, otras que lo buscan y las últimas que ni siquiera sueñan con alcanzarlo.
El libro me enojó mucho, no recuerdo un libro que me hiciera sentir ese nivel de rabia y frustración y para cuando llegó el final, solo me hizo sentir peor. En especial, porque la última traición de Masumeh fue de quien menos lo esperaba, de quien se suponía que solo quería su felicidad y quien la admiraba, por eso dolió tanto. Quedé con una sensación de increíble desasosiego, de impotencia y soledad. Una parte de mí casi hubiese preferido un final triste contra el que Masumeh no hubiese sido capaz de luchar y no el que tuvo.
El libro de mi destino es la historia desgarradora de una chica en Irán, una chica curiosa e inteligente que se ve oprimida por la tradición y la familia. La acompañamos durante años mientras intenta abrirse camino y sacar lo mejor de cada situación, pero la sociedad conservadora y machista le pone todo más difícil.
Es un libro frustrante y angustiante, no hay villanos como tal sino que una sociedad conservadora con ideas muy claras de lo que una mujer puede o no puede hacer. Estoy consciente de que es una cultura por completo diferente a la mayoría de las occidentales, aun así el machismo es machismo.
Masumeh ama estudiar, sueña con poder ir a la universidad. Sin embargo, un inocente amor de la adolescencia la lleva a un matrimonio arreglado, aunque puede seguir con sus estudios la misma vida se va interponiendo. Así pasarán los años y la acompañaremos durante la revolución de 1979 y las consecuencias que esta tuvo en su vida.
Por un momento pensé que podría ser un libro terrible de leer, de esos que te hacen llorar con cada cosa que pasa y yo, para cualquiera que me conozca un poco, lloro con todo. Puedo pasarme todo un libro llorando. Acá no me pasó, nunca lloré aunque sí que hubo un par de momentos emotivos, lo admito. Sin embargo, lo "malo" de lo que le va sucediendo a Masumeh no me provocaba tristeza sino que una terrible y profunda rabia. He estado pensándolo estos días y creo que es por la sensación de que todo era evitable, de que todo podría haber sido mucho más sencillo, pero siglos de tradiciones que oprimían a las mujeres se lo impidieron.
"No puedes afirmar tan a la ligera que has encontrado el camino correcto y que estás dispuesto a sacrificar tu vida por él. A lo mejor otros grupos dicen cosas mejores. ¿Cuántas opiniones e ideologías has analizado sin prejuicios antes de decidir?"
Masumeh es el tipo de personaje intenta hacer lo correcto, es cierto que el breve romance de juventud (que no llegó para nada lejos) fue algo que se podría considerar erróneo por la sociedad, pero el resto de su vida jugó siempre con las reglas. Se reprimía a sí misma por el honor de su familia, salvo pequeños exabruptos que no llegaban muy lejos. Al ser madre dedicó toda su vida a sus hijos, a criarlos, educarlos y asegurarse de que estuvieran a salvo, y bien difícil que le resultó.
Insisto, sé que es otra cultura que lleva siglos funcionando así y que, de hecho, ha avanzado en cuanto a los derechos de las mujeres. Lo sé. Sin embargo, mujeres somos mujeres en todo el mundo y este libro es escrito por una de ellas y por algo fue tan importante en Irán, por algo fue prohibido y aun así vendido en secreto durante varias ediciones.
Hay varios momentos del libro que se sintieron más como la misma autora dando su opinión y casi intentando explicar a los lectores conceptos sobre respeto o libertad. Estos solían ser dicho por la misma Masumeh, por lo general hacia su familia. Ya sea reclamándoles ciertos derechos que a ella le fueron negados o hacia sus hijos, educándolos. Me parece bien, salvo que a veces se sentía muy aleccionador, por más que estuviera de acuerdo con lo que decía. No por el mensaje, sino que tendían a sacarme un poco de onda.
"¿Olvidas que somos humanas? ¿Que pensamos por nosotras mismas y tenemos principios y creencias propios, y que no podemos transformarnos sin cesar en lo que no somos? ¿Sabes cuántas veces tuve que cambiar el modo de taparme, según lo que los hombres consideraban adecuado?"
Sobre los personajes no quiero extenderme porque podrían ser párrafos y párrafos de las personas que rodaban a Masumeh y la utilizaban como se les daba la gana. En serio. Eso es lo terrible del libro, el cómo al inicio su familia quiere venderla a cualquiera que se case con ella. El como los hermanos la golpean, la ignoran o quieren que se vaya para ellos poder casarse como corresponde. Los hermanos y la mamá fueron lo peor, un hermano era una bestia, realmente una bestia que parecía disfrutar con su dolor mientras que el otro era un interesado y un falso. Hacía tiempo que no odiaba tanto a un personaje como odié a ese hermano (no recuerdo su nombre).
Tuvo personas que la apoyaron, como la señora Parvin que se merece el cielo y más. En serio, esa señora era la responsable de que Masumeh estuviera viva y pudiera cuidar de su familia. También está su mejor, casi única, amiga, Parvaneh, cuya aparición se sintió más importante al inicio y al final, pero que también fue un apoyo en los momentos de necesidad de la protagonista.
Admito que en un punto creí que sería algo como El amor en los tiempos del cólera, que sería una especie de círculo bastante bonito a pesar de todo el dolor. Sin embargo, la historia va sobre el cómo la sociedad a una mujer le exige durante toda su vida, como siempre va a ser la segunda o tercera o cuarta prioridad para sí misma y ni pensar en los demás. Este libro es el clásico ejemplo de esos que creen que las mujeres cuando son jóvenes son esclavas de su familia, al crecer son esclavas de su esposo y ya mayores son esclavas de sus hijos. Lo son. No porque las personas lo quieran así, sino que porque están en una sociedad acostumbrada a la idea de que la mujer nunca es su propia prioridad. En el caso de la sociedad de Irán retratada aquí es un caso más extremo para los que somos de países occidentales, pero ni siquiera tan lejano porque sé que mi abuela lo vivió así o incluso mis tías. Al final las mujeres pierden sus identidades si están solas y pasan a ser el complemento de alguien más, la hija de, la hermana de, la esposa de, la madre de y por eso con cada paso que den deben pensar en esos hombres más que en ellas.
"No debes seguir a ninguna persona ni ninguna ideología que te exija aceptarlo todo ciegamente"
Había mucho de historia y política que no es explicado, probablemente porque el libro estuvo pensado para público iraní, así que tuve que buscar un par de cosas y conceptos para no perderme. Aunque no es algo terrible, sino que una forma de entender el contexto de la situación por la que atravesaba el país. La política es complicada en todos lados y así también las personas, el cómo cambian bandos e ideas, el cómo algunos quieren imponerse por sobre los demás porque creen conocer la "verdad" o el cómo otros creen que la sociedad debe ser guiada por alguna deidad. El libro refleja muy bien esto, no hay buenos ni malos, pocas veces las hay, solo personas con poder, otras que lo buscan y las últimas que ni siquiera sueñan con alcanzarlo.
El libro me enojó mucho, no recuerdo un libro que me hiciera sentir ese nivel de rabia y frustración y para cuando llegó el final, solo me hizo sentir peor. En especial, porque la última traición de Masumeh fue de quien menos lo esperaba, de quien se suponía que solo quería su felicidad y quien la admiraba, por eso dolió tanto. Quedé con una sensación de increíble desasosiego, de impotencia y soledad. Una parte de mí casi hubiese preferido un final triste contra el que Masumeh no hubiese sido capaz de luchar y no el que tuvo.
El libro de mi destino es la historia desgarradora de una chica en Irán, una chica curiosa e inteligente que se ve oprimida por la tradición y la familia. La acompañamos durante años mientras intenta abrirse camino y sacar lo mejor de cada situación, pero la sociedad conservadora y machista le pone todo más difícil.
"¿Es un destino independiente? ¿O siempre he formado parte del que regía las vidas de los hombres de mi vida, que, cada uno a su manera, me sacrificaron en el altar de sus creencias y objetivos?"
September 20, 2018
“Oamenilor le place să-și inventeze eroii ca să se poată ascunde în spatele lor, ca aceștia să vorbească în locul lor și să devină țapul ispășitor dacă ceva merge strâmb, lăsându-le celorlalți posibilitatea să fugă.”
“Nimeni nu ne vrea pentru noi înșine, pentru ce suntem, toți ne vor pentru ei înșiși.”
“Nimeni nu ne vrea pentru noi înșine, pentru ce suntem, toți ne vor pentru ei înșiși.”
December 3, 2020
"...Любовта е като падането на ябълка в скута на човек, случва се за миг."
Тази книга е опустошителна в емоционално отношение. Не мога да повярвям, че с такава лекота се разкрива дълбочината на вътрешния свят на герои��е.
Възхищавам се на силата на главната героиня Масум, която сама премина през толкова трудности и успя да се задържи на краката си, с вдигната глава. Но накрая й се ядосах- на нея, и на децата й. Когато съдбата дава втори шанс, да не го грабнеш...това е мъченическа глупост, граничеща с безумие. Почувствах подобен яд, както когато четох финалните глави на " Стоунър" на Джон Уилямс.
Човек сам кове съдбата си, въпреки всичко, с изборите, които прави, и понякога трябва да се сърди сам на себе си....
Книгата е разкошна, въпреки че финалът беше много разочароващ за мен. Паринуш Сании пише трогателно и въздействащо. Обезателно ще прочета и другия й роман " Бащата на другия". Знам, че и той ще ме отвее както " Моята орис".
March 16, 2025
Novela muy bien narrada y con una gran carga emocional. A través de su protagonista, se refleja la vida tradicional de las mujeres en Irán, con una historia que atrapa desde el principio.
Es una lectura ágil, fácil de seguir y con personajes femeninos que serán difíciles de olvidar.
Me ha gustado bastante y la recomendaría, especialmente para quienes disfrutan las novelas sobre la vida y lucha de las mujeres.
Mi opinión en YouTube sin spoilers:
https://youtu.be/TMDCTfT3lzU
Es una lectura ágil, fácil de seguir y con personajes femeninos que serán difíciles de olvidar.
Me ha gustado bastante y la recomendaría, especialmente para quienes disfrutan las novelas sobre la vida y lucha de las mujeres.
Mi opinión en YouTube sin spoilers:
https://youtu.be/TMDCTfT3lzU
December 20, 2024
Am citit acest roman acum foarte mulți ani, eram o adolescentă, m-a tulburat profund.
Masum e o adevărată eroină și consider că autoarea i-a făcut o nedreptate cu acel final, merita atât ea, cât și cititorii, puțină speranță.
Recent am citit o altă carte a autoarei, Tatăl celuilalt copil, și pot să spun că stilul autoarei nu e preferatul meu, chiar dacă subiectele sunt sensibile, parcă nu ajung la cititor cum ar trebui; scritura e plată, iar aici pare că eroina noatră trece prin numeroase greutăți, doar pentru a mai stoarce câteva lacrimi.
Inițial, i-am acordat 5 ✨, probabil că dacă aș citi-o azi i-aș da 3-3,5✨, așa că am facut o medie și îi mulțumesc deoarece datorită ei, mi-am dorit să citesc mai multe cărți scrise de autori din Orientul Mijlociu.
Chapeau !
“Tot ceea ce îmi doream am obţinut în ziua în care nu mi-am mai dorit.”
“Deschide ochii: oamenilor le place să-și inventeze eroi ca să se poată ascunde în spatele lor, ca aceștia să vorbească în locul lor și să devină țapul ispășitor dacă ceva merge strâmb, lăsându-le celorlalți posibilitatea să fugă.”
Masum e o adevărată eroină și consider că autoarea i-a făcut o nedreptate cu acel final, merita atât ea, cât și cititorii, puțină speranță.
Recent am citit o altă carte a autoarei, Tatăl celuilalt copil, și pot să spun că stilul autoarei nu e preferatul meu, chiar dacă subiectele sunt sensibile, parcă nu ajung la cititor cum ar trebui; scritura e plată, iar aici pare că eroina noatră trece prin numeroase greutăți, doar pentru a mai stoarce câteva lacrimi.
Inițial, i-am acordat 5 ✨, probabil că dacă aș citi-o azi i-aș da 3-3,5✨, așa că am facut o medie și îi mulțumesc deoarece datorită ei, mi-am dorit să citesc mai multe cărți scrise de autori din Orientul Mijlociu.
Chapeau !
“Tot ceea ce îmi doream am obţinut în ziua în care nu mi-am mai dorit.”
“Deschide ochii: oamenilor le place să-și inventeze eroi ca să se poată ascunde în spatele lor, ca aceștia să vorbească în locul lor și să devină țapul ispășitor dacă ceva merge strâmb, lăsându-le celorlalți posibilitatea să fugă.”
October 27, 2022
It wasn't the first book I read about the hardships of that era of Iran's bloody history weather it was a memoir or a fiction, the other books narrated how the lives of their characters were affected and shaped by the years of war, fear, executions and separation , they expressed a certain political opinion towards the Shah's fallen regime or the Islamists , condemning or praising
But this book was all about Massoumeh herself more than her life shaped by Iran's political transformations, I didn't like almost all of the characters in the book except for Parvaneh, I hated Massoumeh's fanatic brothers, her whining nagging character
I didn't like that typical storyline where she united with her lost love after like forty years , she widowed and he separated like a low production movie, and to make it more typical and annoying she just give her youth dream up the one she tried to kill herself over for no logical reasons, real life just doesn't work like that, real life doesn't offer such chances.
I can't see why this book was banned in Iran, a book like " children of the jacaranda tree" can have such banning or " things I have been silent about " but not this book that was more of a life story than a nation story. I didn't find it good because I started reading it with different expectations than it has offered to me, I had hard time finishing it.., unlike children of the jacaranda tree which was hard to read because of the emotional burden it imposed, this one was sometimes too boring.
But this book was all about Massoumeh herself more than her life shaped by Iran's political transformations, I didn't like almost all of the characters in the book except for Parvaneh, I hated Massoumeh's fanatic brothers, her whining nagging character
I didn't like that typical storyline where she united with her lost love after like forty years , she widowed and he separated like a low production movie, and to make it more typical and annoying she just give her youth dream up the one she tried to kill herself over for no logical reasons, real life just doesn't work like that, real life doesn't offer such chances.
I can't see why this book was banned in Iran, a book like " children of the jacaranda tree" can have such banning or " things I have been silent about " but not this book that was more of a life story than a nation story. I didn't find it good because I started reading it with different expectations than it has offered to me, I had hard time finishing it.., unlike children of the jacaranda tree which was hard to read because of the emotional burden it imposed, this one was sometimes too boring.
March 25, 2013
Am gasit un interviu cu autoarea, pentru cei interesati: http://www.viva.ro/vedete-si-evenimen...
August 10, 2022
"Съдбата на всеки човек е предопределена, заделят му я и ако ще и небето да продъни, тя не може да бъде променена"
Тази книга и тази иранска авторка се оказаха за мен едно неочаквано добро откритие. След купищата трилъри, прочетени напоследък, имах нужда от смяна на жанра. Затова, когато ми дойде редът за тази книга в "Предай нататък", много се зарадвах.
Предварително да кажа - ако някой очаква четиво, подобно на сълзливите романи от поредицата "Преживяно", ще остане разочарован. Да, тази книга има привкус на документален разказ, но тя е много повече от добре познатите ни четива от рода на "Не без дъщеря ми".
Това е историята на живота на Масум - едно типично иранско момиче, отраснало в традиционното многолюдно семейство, където на почит са патриархалните нрави и, разбира се, синовете, а дъщерите се смятат са ненужно бреме, от което колкото по-рано се отърват, толкова по-добре. След скандал заради първото си невинно момичешко влюбване, Масум е омъжена насила за мъж, когото вижда за първи път на сватбата. Съпругът й се оказва привърженик на комунистическата идея и върл противник на режима на шаха. Арестуван от тайната полиция той бива осъден на 15 години затвор, а по-късно и екзекутиран. През целия си живот Масум трябва да се бори сама с несгодите и лишенията, да се справя с прехраната и грижата за трите си деца и за дома... И когато десетилетия по-късно среща случайно Саид - първата си любов - и мечтите й за щастие и спокоен живот изглеждат толкова близки и толкова реални, егоизмът и личните интереси на вече порасналите й синовете и дъщеря попречват да постигне и тя своето щастие.
Романът за мен беше много интересен като разказ за събитията, разтърсили Иран през 70-те и 80-те години на миналия век - режима на Шаха, Ислямската революция и последвалите чистки сред интелигенцията, режима на Аятоласите, войната с Ирак....
Надявам се да издадат и други книги от Паринуш Сании - бих ги прочела с удоволствие.
Тази книга и тази иранска авторка се оказаха за мен едно неочаквано добро откритие. След купищата трилъри, прочетени напоследък, имах нужда от смяна на жанра. Затова, когато ми дойде редът за тази книга в "Предай нататък", много се зарадвах.
Предварително да кажа - ако някой очаква четиво, подобно на сълзливите романи от поредицата "Преживяно", ще остане разочарован. Да, тази книга има привкус на документален разказ, но тя е много повече от добре познатите ни четива от рода на "Не без дъщеря ми".
Това е историята на живота на Масум - едно типично иранско момиче, отраснало в традиционното многолюдно семейство, където на почит са патриархалните нрави и, разбира се, синовете, а дъщерите се смятат са ненужно бреме, от което колкото по-рано се отърват, толкова по-добре. След скандал заради първото си невинно момичешко влюбване, Масум е омъжена насила за мъж, когото вижда за първи път на сватбата. Съпругът й се оказва привърженик на комунистическата идея и върл противник на режима на шаха. Арестуван от тайната полиция той бива осъден на 15 години затвор, а по-късно и екзекутиран. През целия си живот Масум трябва да се бори сама с несгодите и лишенията, да се справя с прехраната и грижата за трите си деца и за дома... И когато десетилетия по-късно среща случайно Саид - първата си любов - и мечтите й за щастие и спокоен живот изглеждат толкова близки и толкова реални, егоизмът и личните интереси на вече порасналите й синовете и дъщеря попречват да постигне и тя своето щастие.
Романът за мен беше много интересен като разказ за събитията, разтърсили Иран през 70-те и 80-те години на миналия век - режима на Шаха, Ислямската революция и последвалите чистки сред интелигенцията, режима на Аятоласите, войната с Ирак....
Надявам се да издадат и други книги от Паринуш Сании - бих ги прочела с удоволствие.
December 10, 2025
Genre: Romance
Rating: 5/5 stars
Short description: A powerful story of one woman fighting against tradition, expectations, and silence. It’s emotional, eye-opening, and incredibly human—one of those books that makes you pause and think long after you’re done.
Masumeh, our main female character leads a life full of tragedy, pain and suffering. A life where her choices and desires go overlooked, under appreciated and simply ignored for the most part. It's sickening that after all that she goes through her entire life, years of hard work and self dedication, she does not get a happy ending ( due to many factors such as: public opinion, fear, age, and most of all due to her ungrateful-spoiled-irrational children), whom she dedicated her life to.
This book is quite something. I can hardly find the right words to truly describe it and do it justice. It's sad, angering, emotional, powerful and oh, so beautiful.
Edit June 14, 2020: This book is still on my mind. It has shaken me to a degree that I still get flashes from the book every now and then.Therefore, I’ve concluded that out of all the books I’ve read so far, this surely makes it to my top favorites. Can’t recommend it enough. A must read to everyone.
Rating: 5/5 stars
Short description: A powerful story of one woman fighting against tradition, expectations, and silence. It’s emotional, eye-opening, and incredibly human—one of those books that makes you pause and think long after you’re done.
Masumeh, our main female character leads a life full of tragedy, pain and suffering. A life where her choices and desires go overlooked, under appreciated and simply ignored for the most part. It's sickening that after all that she goes through her entire life, years of hard work and self dedication, she does not get a happy ending ( due to many factors such as: public opinion, fear, age, and most of all due to her ungrateful-spoiled-irrational children), whom she dedicated her life to.
This book is quite something. I can hardly find the right words to truly describe it and do it justice. It's sad, angering, emotional, powerful and oh, so beautiful.
Edit June 14, 2020: This book is still on my mind. It has shaken me to a degree that I still get flashes from the book every now and then.Therefore, I’ve concluded that out of all the books I’ve read so far, this surely makes it to my top favorites. Can’t recommend it enough. A must read to everyone.
February 7, 2017
Whaaaaat?
Cartea e extrem de interesantă, după primele 50 de pagini deja plângeam de parcă eu eram în locul lui Masuud, dar finalul... oh, finalul e atât de debil! Cum ai putut, Parinoush, să nu-i dai femeii ăsteia măcar la finalul vieții o fărâmă de fericire?
Deci, deplâng finalul. În rest, cred că această carte spune multe despre drepturile pe care trebuie să le aibă o femeie în orice societate, chiar și în una tradiționalistă. Mă bucur că Masuud a găsit forța de a se afirma, de a lupta, de a îndura totul singură, neavând numaidecât nevoie de un „bărbat” la casă. Dar și mă întristează faptul că lupta aceasta pentru locul ei, pentru supraviețuire, a secat-o de puteri într-atât de mult, îcât chiar dacă a venim momentul când a putut să fie fericită, nu a mai avut energie să se ridice încă o dată împotriva familiei. Speram ca ea să se ridice mai presus de prejudecățile și de așteptările societății, de gura lumii și se așa zisa onoare pe care trebuie să o ai în fața lumi. Dar cine este lumea? Doar o adunătură de egoiști și îngâmfați.
Cartea e extrem de interesantă, după primele 50 de pagini deja plângeam de parcă eu eram în locul lui Masuud, dar finalul... oh, finalul e atât de debil! Cum ai putut, Parinoush, să nu-i dai femeii ăsteia măcar la finalul vieții o fărâmă de fericire?
Deci, deplâng finalul. În rest, cred că această carte spune multe despre drepturile pe care trebuie să le aibă o femeie în orice societate, chiar și în una tradiționalistă. Mă bucur că Masuud a găsit forța de a se afirma, de a lupta, de a îndura totul singură, neavând numaidecât nevoie de un „bărbat” la casă. Dar și mă întristează faptul că lupta aceasta pentru locul ei, pentru supraviețuire, a secat-o de puteri într-atât de mult, îcât chiar dacă a venim momentul când a putut să fie fericită, nu a mai avut energie să se ridice încă o dată împotriva familiei. Speram ca ea să se ridice mai presus de prejudecățile și de așteptările societății, de gura lumii și se așa zisa onoare pe care trebuie să o ai în fața lumi. Dar cine este lumea? Doar o adunătură de egoiști și îngâmfați.
January 12, 2010
هیچ وقت سراغ کتابای این چنینی نمی رفتم. اما روزایی بود که نیاز داشتم در کنار کتابایی که برای ارشد میخونم یه کتاب ساده هم دم دستم باشه که بتونم باهاش تجدید قوت کنم. یواش یواش اون قدر جذب زندگی ساده و دغدغه های شخصیت زنش شدم که درس به کناری رفت و پای این کتاب نشستم تا تمومش کنم. خیلی راحت با مشکلات این زن ارتباط برقرار کردم. مشکلاتش باسمه ای نبود تا بخواد از احساسات خوانندش سواستفاده کنه. در ضمن باعث شد تا بعد از خوندنش ساعت دوی شب زنگ بزنم و به خاطر رفتارهای لوسی که تو بچگیم باهاش داشتم عذرخواهی کنم و حلالیت بطلبم. اونم با بزرگواری قبول کرد. کسایی که کتاب رو خوندن می دونن دارم راجع به کدوم شخیت صحبت می کنم. برادر کوچیکه
...
...
August 6, 2017
O carte perfectă!
Displaying 1 - 30 of 1,119 reviews