Poker

by Bogdan Coşa

Poker este un roman “minimalist" viu, dinamic, scris cu nerv, dexteritate si energie. O poveste dramatica de dragoste se proiecteaza pe fundalul tribulatiilor cotidiene ale unor tineri rebeli, anticorporatisti, care-si consuma revolta in trip-uri, incursiuni internautice, aventuri, chefuri stropite cu alcool si altele asemenea. Referintele literare si, in particular, poetice si coloana sonora, oralitatea inteligenta, bine pusa in pagina, asigura atmosfera unei intrigi actualiste pline de autenticitate si verva, despre deriva existentiala a unor oameni ce refuza servitutile maturizarii.

Genres: Romanian Literature, Fiction

164 pages, Kindle Edition

First published January 1, 2010

About the author

2011 Poker, Cartea Românească;
2013 O formă de adăpost primară, Cartea Românească;
2013 Poker. Black Glass, Cartea Românească;
2017 Ultraviolență, Polirom;
2020 Cât de aproape sunt ploile reci, Trei.

Reviews

[Jovi Ene · Rating 4 out of 5]

Eroul nostru face bani din manipularea caselor de pariuri, respectând ”termenii și condițiile” acestora, dar care este pasionat și de poker-ul fizic, la masa de joc, mai mult pentru adrenalină și socializare decât pentru beneficii financiare. Numai că de aici vine pericolul, pentru că nu întotdeauna cei de la masa de joc sunt oameni onești sau bine intenționați. Adăugați la acest lucru și o pendulare între două posibile povești de dragoste și frumusețea străzilor brașovene.
O lume palpitantă, aflată la marginea dintre legalitate și ilegalitate, între noroc și calcul inteligent, între lumea de noapte și ”banalitatea” relațiilor de dragoste. Un roman bine dozat, care te ține în priză și te face să te gândești în ce parte a lumii (bune sau rele) te-ai îndrepta dacă ai fi protagonist. Are suspans, este alert, abia aștept să citesc și celelalte părți ale trilogiei, să văd dacă Bogdan Coșa continuă povestea, dacă dorințele confuze de a face bani și de a iubi rămân caracteristicile principale ale personajului principal.

[Alex Bîtcă · Rating 5 out of 5]

Nu prea e nevoie de cuvinte decât un îndemn frățesc - citiți romanul Poker de Bogdan Coșa. Un lucru, cel puțin, e sigur - îi voi vâna proza de azi înainte.

Nu prea-mi saltă ochii peste titlurile scriitorilor contemporani, mai ales din imediata apropiere de RM (sunt doar vreo doi care-mi plac). Pur și simplu nu-i înțeleg. Când îmi mai freacă o doză de postmodernism - renunț.

Vara asta a fost o nouă ediție a cenaclului Republica. M-am dus pentru un singur titlu “Poker”. Știam că-l văzusem pe vreun raft (fizic sau online). Și titlul m-a atras: sub ce formă poți băga pokerul într-un roman? Fiind un amator în ale jocului, când aud de poker îl văd pe Mel Gibson în filmul Maverick și atât.

Așa că la cenaclu pun mâna pe un exemplar din roman, primesc și un autograf, îmi atrage atenția o mică frază scrisă pe copertă, sub titlu: Câștigătorul concursului de debut al editurii Cartea Românească, ediția 2010. După care uit de carte.

Ador cărțile pe care le citești într-o zi-două, după care le rugumi conținutul o săptămână-două. E o carte în care la urmă spui: așa ș-am știut! fără să fi bănuit de fapt. Asta dacă e să vorbim despre deznodământ, dar la Bogdan Coșa e: It’s not about the happy ending, It’s all about the story!

[Jovi Ene · Rating 3 out of 5]

Lumea din Poker, primul volum al trilogiei, este acum în spate, așa că thriller-ul primei părți (așa cum am perceput-o eu) se transformă într-o poveste dură, de supraviețuire, într-un roman psihologic în care Tudor trebuie să reziste într-o lume complicată, la care el contribuie cu propriile angoase. Așadar aventura este înlocuită de introspecții, poker-ul de incursiuni solitare în noapte, banii câștigați din jocuri de noroc cu cei munciți cu greu, dintr-un job de grădinar. În plus, poveștile de dragoste sunt aici mai profunde, mai încrâncenate și mai reale, eroul nostru pendulând între iubirea dispărută, cea pierdută și cea pe care o respinge. Deloc rău, abia aștept volumul trei, pentru a-mi face o imagine asupra întregii trilogii și, separat, asupra fiecărui roman din serie.

[Bookaholic]

Tudor Klein este un tip de vârsta scriitorului, 25 de ani, care-și rememorează trecutul îndepărtat și trecutul recent, cu chipuri dragi, cu iubite pierdute pe veci, cu experiențe dureroase gen copilăria trăită în sărăcie și lipsă de afecțiune, cu morți violente care-i rămân pe retină și-n suflet, cu lupte ratate.

Sunt multe momente tensionante în carte însă punctul culminant se află chiar la început, unde aflăm că Tudor Klein a cam luat-o razna, aflându-se într-un fel de sanatoriu, unde medicii îl interoghează pentru a-i putea stabili un diagnostic. În acest interogatoriu își începe el poveastea:

“Am venit în București când aveam doujdoi de ani. Acum am douăjcinci, luna asta i-am împlinit. În Brașov eram jucător semiprofesionist de poker, dar înainte de asta am fost huligan”.

Și povestea continuă cu amintiri despre nebunie, după cum este intitulată cea de-a doua parte a cărții, cele mai vii fiind cele cu momentele negre care l-au împins puțin câte puțin peste pragul șubred al normalității. Își amintește despre copilăria petrecută în Codlea (Brașov), în cartierul Colorom – numit astfel după fabrica de vopseluri și coloranți chimici, unde “singura satisfacție era că ouăle de Paște chiar erau roșii, pentru că le fierbeau într-o vopsea în care își fierbeau de obicei blugii când se plictiseau de culoarea inițială impusă prin serie” -, despre Bucureștiul infect unde trăiește acum singur, depresiv, fără prietenii la care a renunțat de bună voie, fără iubita Irina care a ales să-l părăsească. (cronică: http://bookaholic.ro/amintiri-despre-...)

[Lavinia · Rating 3 out of 5]

Cred ca Bogdan Cosa si-a dat seama ca Poker a avut prea multa aventura asa ca in Poker. Black Glass a renuntat complet la orice peripetii.

Mi-a placut mai mult ce idei sunt desirate aici fata de celalalt volum. Mai putina hipstareala, mai multe treburi boeme. Un pic mai putina ura fata de corporatisti, dar nu cu mult. Mi-e mila de Tudor asta cel nebun, prea au cazut toate pe capul lui. Cred ca in viata reala un om atata de sarac n-are timp nici sa-nnebuneasca.

[Lavinia · Rating 3 out of 5]

Pe alocuri e iritant sa tot citesti de hipsterasul asta care fumeaza si se gandeste la poezii pe timp de mahmureala. La fel si parerile de ultima generatie (la fel de hipstere) despre corporatisti, niste bla bla prin carte de excursii in Turcia la sfarsit de sezon sau cam asa ceva.

Multe imagini frumoase: "si-un dex, sa fie", cum se scurge apa din cada cu bule de aer, muzica, sfarsitul.

Te-nnebuneste cu pokerul toata cartea omul, dar e ok, ca mai sunt si altele pe alocuri. Sfarsitul se leaga frumos, aproape salveaza cartea de la ceva pur aventurier. Sunt curioasa de volumul doi, cine stie cand oi pune mana pe el.

[Lilia · Rating 5 out of 5]

O analiză restrospectivă a unor stări și perioade care adesea rămân blurate în memorie.