Când traumele se prefac în minuni

by Haralambos Papadopoulos

Părintele Haralambos Papadopoulos reușește în cartea sa Când traumele se prefac în minuni să ne atragă atenția asupra relației pe care Dumnezeu o întemeiază cu fiecare dintre noi. Încercările prin care trecem pot fi transformate în prilejuri binecuvântate spre a ne afla calea proprie și spre a ne deschide, depășindu-ne problemele și traumele, către adâncul vieții duhovnicești.

* * *

„E o taină minunată și măreață să vezi oameni bolnavi sufletește care viețuiesc în lumină, optimism și frumusețe. Trăiesc, luptă, visează, creează, râd, îi luminează și pe ceilalți. Când afli despre viața acestor oameni, nu poți spune decât: «Slavă Ție, Dumnezeule!». Cum atâtea traume și răni, refulări și trădări, chinuri și eșecuri au devenit cu toate lumină? Cum au devenit sfințenie și Rai? Aceasta e o minune. Este Dumnezeu Însuși, Care trăiește în noi.”
„Harul lui Hristos și al Sfântului Duh vine înăuntrul nostru și face din fisurile traumatice intrări prin care să pătrundă lumina. Pogorârea din minte în locașul inimii risipește imaginile false despre noi înșine și ne descoperă cine suntem în realitate. Atunci percepem, prin har, că nu suntem cei ce trauma ne obligă să fim, ci ceva mai adânc: chipuri ale lui Dumnezeu, făpturi pline de suflarea și lumina Sa. Vom conștientiza că suntem ceva mai mult decât rănile noastre, că ne putem ridica deasupra traumelor.”
Pr. Haralambos Papadopoulos

168 pages, Paperback

Published January 1, 2023

About the author

Pr. Haralambos Papadopoulos

Reviews

[Dalia Durcă · Rating 4 out of 5]

"[...] Omul să fie întotdeauna vesel și binedispus, fără zile sumbre și întunecate? Firește că nu. Și totuși, aceasta pretind cu toții în zilele noastre: de la tovarășul nostru de viață, la prieteni, cercul în care ne mișcăm, până la serviciu, șef, religie.
Unul ne vrea pozitiv ca să nu-i stricăm dispoziția, altul, ca să nu-i alungăm clienții, și altul, ca să dovedească că omul credincios nu are niciodată căderi și greutăți. «Cu Hristos toate le poți...» Și dacă nu le pot pe toate? Când n-am nici o dispoziție să fac nimic sau le fac jalnic? Ce se întâmplă atunci? Pot fi întruna perfect, impecabil, infailibil și nemototolit? [...] Și dacă nu am dreptul la greșeală ori la cădere, atunci unde este libertatea pe care Dumnezeu mi-a încredințat-o?" (pp. 110-111)

"Spunea că se duce la biserică și postește, dar, credeți-mă, câtă vreme am stat împreună la o cafea n-a lăsat om fără a-l vorbi de rău. Viața celorlalți era cel mai indispensabil element pentru viața ei. Trăia osândindu-le semenilor viața. În rest, bea cafeaua fără lapte. Voia să se împărtășească în duminica următoare și să fie «pregătită». Cu toate acestea, mestecase și înghițise, nu carne, ci întregi existențe omenești." (p. 125)

"Ieri, întreaga zi, ai avut migrene, ai dus-o greu, dar e nevoie astăzi să vorbești numai despre asta? De dimineață te-a durut stomacul, dar e nevoie să te plângi până mâine? Ai avut un eșec, așadar până când o să te lamentezi? Întreaga viață o să vorbești despre nesuferiții tăi ani de copilărie? De cât de mult te-a nedreptățit tatăl sau mama?" (p. 147)

"Învață să nu depinzi sau să cazi în capcana întâmplărilor din afară. Căci astăzi se poate să-ți fi venit o bucurie, dar mâine o să ai parte de o întristare. Ce vei face dacă vei lăsa liniștea și pacea inimii tale să depindă de cele din afară? Azi te-au lăudat, dar mâine te vor acuza. Azi te-au onorat, dar mâine te vor defăima. Viața, oamenii, întâmplările sunt nestatornice. Dacă tu ajungi să depinzi de toate acestea și le dai dreptul să-ți determine viața lăuntrică, relația cu Hristos și cu tine însuți, atunci n-o să-ți afli niciodată liniștea." (pp. 147-148)

[Simona]

Interesanta. Se citeste repede.