Cartea depresiilor. 24 de confesiuni despre tristețe, teamă, disperare și alți demoni

by Marius Chivu (Editor), Dan Byron, Nicolae Comănescu

Postfață de Raluca Bejenariu și Teodora Popescu

„Se crede că scrisul e cathartic, dar istoria literaturii, inclusiv cea românească, e plină de suferinzi și sinucigași. Cu toate acestea, nu am invitat să contribuie la acest volum scriitori: pe de o parte, pentru că ei au deja la îndemână instrumentele (și obișnuința) scrisului; pe de altă parte, pentru că mi s-au părut mai interesante imaginarul bolii și limbajul celor care îndeobște nu se exprimă pe sine, în artele lor, neapărat cu ajutorul cuvintelor.

Cât despre dimensiunea terapeutică a scrisului, a rămas la latitudinea fiecăruia să evalueze în ce măsură aceasta este sau nu un mit. Cum a remarcat și Andrew Solomon, autorul faimoasei cărți despre depresie Demonul amiezii: să scrii despre depresie e un lucru dureros, trist, solitar și stresant.

Veți descoperi în carte, dincolo de satisfacția și surpriza (poate chiar revelația) de a citi texte extrem de emoționante, profunde și, mai ales, expresive literar, o mare varietate de înfățișări și manifestări ale suferinței, de cauze și efecte, de dificultăți de acceptare, diagnosticare și vindecare, de situații, escaladări și rezolvări ale tulburărilor. Există în această suită de exerciții de umilință, onestitate și îndârjire cel puțin câte o experiență pe măsura, înțelegerea și consolarea fiecărui cititor în parte. E greu de crezut că cititorii, acești «nos semblables, nos frères», nu vor găsi aici confesiuni cu care să nu (poată să) se identifice, cu care să nu rezoneze, pe care să nu le citească cu empatie, această abilitate care ne preocupă pe toți în acest moment.“ — MARIUS CHIVU

Genres: Nonfiction, Short Stories, Romanian Literature, Psychology, Romania

228 pages, Paperback

Published May 1, 2024

About the author

Marius Chivu (n. 1978) este cronicar literar, scriitor, traducător şi redactor‑editor al revistei Dilema veche. A absolvit Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti şi a debutat publicistic cu recenzii literare în anul 2000 în revista România literară. A publicat : Vîntureasa de plastic (poezie, Brumar, 2012 ; nominalizare la Premiul Cartea Anului acordat de revista România literară, Premiul pentru debut al revistei Observator cultural şi Premiul pentru debut al USR) ; Trei săptămîni în Himalaya (jurnal de călătorie, Humanitas, 2012) şi Ce‑a vrut să spună autorul (interviuri, Polirom, 2013). A iniţiat şi coordonat proiectul caritabil Cartea cu bunici (Humanitas, 2008), albumul de proză scurtă & fotografie Iubire 13 (ART, 2010) şi volumul colectiv Primul meu porno (ART, 2011). A alcătuit, adnotat şi prefaţat antologiile de proză scurtă : Teodor Mazilu, Singurătatea şi diavolul milos (Curtea Veche, 2004), Mihail Sadoveanu, Ochi de urs şi alte povestiri (Polirom, 2004), Cristian Teodorescu, Maestrul de lumini şi alte povestiri (Curtea Veche, 2005) şi Anton Holban, Conversaţii cu o moartă (Polirom, 2005). În ziua de 15 decembrie 2012, alături de Gabriel H. Decuble, Florin Iaru şi Răzvan Ţupa, a fost narator‑coordonator al experimentului „Cel mai rapid roman din lume”, omologat de World Guinness Book of Records, în care 53 de scriitori au scris în 5 ore şi 35 de minute romanul Moş Crăciun & Co., redactat, editat şi tipărit de Editura ART, după un total de 9 ore, 5 minute şi 8 secunde de la momentul startului. A tradus din Lewis Carroll, Oscar Wilde, Tim Burton şi Paul Bailey.

Reviews

[Gabriela Pistol]

Nu o să dau notă unei antologii în care oamenii (cei mai mulți) își povestesc experiențele dificile, unii chiar își pun sufletul pe tavă. E un demers necesar, poate chiar salvator pentru unii cititori căre își trăiesc depresia, anxietatea sau alți monștri cu rușine, cu teama că asta îi face mai puțin demni de iubire, mai puțin merituoși. E bine să vadă că li se întâmplă (aproape) tuturor. (E în carte un singur exemplu de om care zice că nu a simțit niciodată anxietatea sau tristețea profundă și sună atât de narcisic și lipsit de empatie, pare așa un vid absolut, că m-a îngrozit. Mai ales că e unul dintre creatorii mei preferați).

Cu atât mai puțin o să evaluez scriitura, nu asta e miza aici. Dar o să zic că cel mai bine scriu, în ansamblu, artiștii plastici / vizuali :), e tare fain cum văd ei lucrurile. Și mai ales Nicolae Comănescu.

Cel mai puternic text este al Alexandrei Furnea. Nu e doar obișnuința de a scrie, e ceva dinăuntrul ei, e experiența Colectiv, a Spitalelor Nevindecării, cum le zice ea, e durerea de a trăi într-o țară în care tragedia este "o datorie zilnică pe care o are cetățeanul cinstit față de statul corupt".

[Hristina]

Între toate poveștile exista una care aparține unui optimist, unui om ce pare imun la tristețe, înnegurare, însingurare. Aproape ca el pare bolnavul. Este prima data când mi-a trecut prin cap ca formele de depresie desemnează de fapt un om sănătos. Sau mai corect, un om întreg echipat sufletește și mintal. Știți cum se verifica reflexele, prin acea lovitura ușoară în genunchi. Tresărirea este semnul unei bune funcționari. Poate ca depresia, suferința adusă de însingurare, de suprasolicitare, de o ruptura sentimentala, de o rătăcire de sine, de sens, de direcție, este tresarirea care indica un om sănătos. Un om care își simte sufletul și mintea tratate necorespunzător de viata, de semeni, de sine însuși, își revendică prin depresie dreptul la reparație, la restaurare.

Ar fi un păcat sa catalogam suferințe. E greu sa aflam măsura durerii, rătăcirii, a golului și a angoaselor resimțite. Cert e ca am simțit textele sincere. Dar pentru ca textele sunt niste vietăți cu puteri speciale, ele se desprind de creatorii lor si vin la noi ca posedand o viață independentă. Și le catalogam pe ele, imperios ispitiți sa aducem mai aproape istoria ce ne-a vorbit mai intim. Ca în orice, unele sunt mai bune și altele mai stângace. Unele sunt texte care m-au străbătut din creștet pana-n tălpi. Nu mergeam oricum, Neîmpartașit, Am fost. Sau n-am fost, Lacrimile nu pătează, Trauma noastră cea de toate zilele, Let it Go & Let it Be, Xenia.
Cu respect pentru toate câte le-au trăit, cu recunoștință arătată autorilor pentru că si-au deschis sufletul, cu mulțumiri pentru Marius Chivu ca le-a adus în fata ochilor mei.

[Oana Strugariu · Rating 4 out of 5]

“Plângi, lacrimile nu pătează” (p. 56, Aida Economu)

Mi-am regăsit demoni. Stări, trăiri, frici. (Nici eu nu știam de “sindromul salvatorului” până nu demult: că se cheamă așa și, mai ales, că e o suferință).

Am mers kilometri întregi cu Nicolae Comănescu, am înțeles avantajele, dar și neajunsurile “neîmpărtășitului” cu Suzana Dan, am căutat singurătatea împreună cu Mihai Dobre, am plâns cu Alexandra Furnea, am trecut prin tot caruselul care e viața cu Andrea Gavriliu, am simțit marfarul cu Oana Giurgiu, am empatizat cu boli, burnout, anxietăți. Demonii lor au devenit și ai mei pentru o clipă (și asta cred că ne iese teribil de bine, deseori).
Cel mai mult m-a făcut să fiu acolo Alexandru Stermin. Nu in basm, ci in mit. “În mituri eroul nu învinge, ba uneori chiar moare înainte să se nască…”(p. 180)

[wordsofluss · Rating 5 out of 5]

Astăzi vorbim despre una dintre cele mai vechi, mai statornice și mai evocate afecțiuni ale omenirii: depresia!

Din păcate, încă nu suntem într-o situație rezonabilă atunci când e vorba despre felul în care e percepută sănătatea mintală în societatea noastră, dar tind să cred că ne îndreptăm spre bine.

Vreau să vă rog ceva…Vreau să vă rog să nu vă fie teamă. Vreau să vă rog să cereți ajutorul atunci când simțiți nevoia. Să nu trăiți cu falsa impresie că ședințele de terapie sunt un lucru care vă afectează imaginea socială. Nu sunt, și nu de puține ori ne pot ajuta cu igiena interioară și starea liniște și regăsire.

Hai să vorbim liber despre atacuri de panică, despre depresie și anxietate. Hai să facem o normalitate din asta. Hai să nu mai judecăm. Hai să recunoaștem că nu toate zilele sunt solare, nu totul e o plutire pe nori multicolori. Hai să ne întindem mâna și să ne ajutăm…Hai să nu ne pierdem.

Vă rog să citiți cartea asta! Și mai vă rog să o faceți cadou și prietenilor, chiar și acelora care zâmbesc. Nu știm niciodată ce poveste se află în spatele fiecăruia. În ei poate exista un alt anotimp pe care nu vor să-l arate. Deși de multe ori în exterior totul se vede luminos și safe, de cele mai multe ori în spate sunt răni nevăzute sau ascunse cu grijă.

Editura Humanitas mă înclin în fața voastră pentru publicarea acestui volum! 📖 Și mă înclin și în fața celor 24 de suflete care au avut curajul să-și arate cele mai întunecate laturi! 🖤

[Gritcan Elena · Rating 5 out of 5]

Foarte bună
Frumos și de apreciat curajul celor care și-au expus vulnerabilitățile și părțile mai puțin plăcute prin care au trecut acești oameni.
Din fiecare poveste găsești ceva să iei cu tine mai departe
Recomand


“Încă e un subiect greu, întunecat, ceva despre care nu vorbim din cauza rușinii sau a fricii de a nu fi judecați și excluși, de teama de a nu deveni subiect de batjocură sau din cauza negării. Încă sunt oameni care cred că depresia nu există, este doar o scuză pentru cei leneși, că doar oamenii slabi se confruntă cu depresia, cei puternici o pot depăși. Dacă ai depresie, înseamnă că nu ești recunoscător pentru tot ce ai. Trebuie doar să te agiți mai tare și să te implici mai mult în activități și vei scăpa de depresie. Depresia este doar un moft, nu este o problemă reală. Depresia este doar o fază, va trece de la sine. Toate aceste idei preconcepute despre depresie nu fac decât să adâncească această tulburare care este din ce în ce mai prezentă în ultimii ani.”

[Ungureanu Mihai · Rating 4 out of 5]

O lectură ușoară despre o temă grea. Unele povești m-au atins mai tare, altele mai puțin, cum e și normal la un roman colectiv. Au fost pe care le-am citit cu piele de găină, au fost în care m-am regăsit, au fost și unele cu care n-am rezonat deloc. Dar consider că e foarte importantă normalizarea și constientizarea existenței problemelor psihice(sună rău, dar tot le avem într-un fel sau altul) și cartea asta face o treabă foarte bună în acest sens.

[Madam Bovaread · Rating 3 out of 5]

Ce rămâne după întuneric? Cum sună tăcerea unei minți copleșite? Ce cuvinte se pot spune despre o stare care, de multe ori, refuză să fie descrisă? “Cartea depresiilor” își propune să dea glas unor umbre interioare, dar reușește oare să le transforme în ceva mai mult decât un ecou?

Acest volum adună mărturii, eseuri și texte literare despre depresie, semnate de oameni din domenii diverse și cu viziuni diferite despre viață. Avem actori, artiști, coregrafi, jurnaliști, muzicieni, regizori, oameni care nu sunt scriitori de literatură la bază, dar care au acceptat invitația de a scrie despre cum “se împacă” ei cu depresia. Intenția volumului este clară: să aducă în fața cititorului experiențe autentice, să ofere o formă de validare celor care se confruntă cu depresia și să spargă tabuurile din jurul acestei afecțiuni.

Unul dintre punctele forte ale cărții este varietatea de perspective. Găsim atât abordări introspective și dureroase, cât și analize mai distanțate asupra depresiei ca fenomen social. Unele texte reușesc să creeze un impact emoțional puternic, făcându-te să rezonezi cu trăirile autorilor. În plus, faptul că sunt atât de multe voci incluse în volum îi conferă o diversitate care poate fi apreciată de cititorii cu gusturi diferite.

Pe de altă parte, această diversitate este și punctul slab al cărții. Nu toate textele sunt la fel de bine scrise sau la fel de relevante. Unele mărturii par superficiale sau redundante, iar anumite texte nu reușesc să transmită autenticitatea emoției.

Este această carte un labirint al emoțiilor sau doar o colecție fragmentată de mărturii? Poate literatura să surprindă cu adevărat această stare? Depinde. După ce închizi cartea poți rămâne fie cu un răspuns, fie cu o întrebare sau doar cu o senzație de neliniște, deoarece adevărul este că fiecare dintre noi simte diferit depresia.

[Liliana]

Scriitura Alexandrei Furnea m-a impresionat din nou.

[Mihai Matcov · Rating 5 out of 5]

Fix ce-mi trebuia: să nu mă simt singur în stările alea. Mulțumesc 🫂☀️

[Ioana Mq · Rating 3 out of 5]

Such mixed feelings on this one. Conceptually, I applaud the idea given our cultural and temporal context. I cannot ignore the fact that to me some of the stories simply scratched the surface or felt like a school assignment scribbled hastily. But there were also the unexpected ones, that seemed so intimate up to the point of being emotionally intrusive, hence the turmoil.

[Evelina Rustem · Rating 5 out of 5]

Pentru etapa prin care trec, aceasta carte e ca o hora in care oameni pe care ii apreciez din colțişorul meu ma cuprind. Am trecut printr-un octombrie in care n-am putut sa citesc nimic...pana ce am zarit proiectul lui Marius Chivu in vitrina de la Humanitas. Asa m-am pornit la drum prin vietile oamenilor dar şi în a mea. Pentru că viața e făcută pentru a merge mai departe...

[Teodora Cristian · Rating 5 out of 5]

Despre o formă fără contur şi fără anunț în prealabil care te cuprinde într-o zi şi de atunci te însoțeşte din umbră mereu, în felurite moduri.

[Florin · Rating 5 out of 5]

O carte despre vulnerabilitate, alegeri, eșec, curaj și asumare! Confesiuni pline de emoție, de viu frumos!
5/5

[Dianna · Rating 2 out of 5]

O carte cu si despre depresie dar nu numai.

Nu am fost niciodata diagnosticata cu depresie, insa cred ca daca ma duceam in momentul cheie la doctor cel mai probabil as fi fost. E greu sa treci prin doliu si suferinta la 20+ de ani cand nimeni nu se asteapta la asta si tot ce poate sa iti zica omul de langa tine este “va fi bine”. Majoritatea prietenilor nu au trecut prin asta (good for them) iar cealalta majoritate care a trecut nu vrea sa vorbeasca despre asta, spunand ca timpul vindeca totul. Timpul chiar vindeca totul, timpul petrecut la meditatie, la sala, la alergat, la mers, la terapie. Nu timpul si atat. Iar cei din aceasta carte nu doar ca vorbesc despre experienta lor dar spun si cum s-au vindecat.

O carte scrisa de oameni buni, normali care traiesc in societatea din Romania unde suferinta nu se accepta, nu pentru ca nu ar suferi lumea, ci pentru ca mai bine taci si futi meciul la altii cu frustrarile si nervii tai, decat sa accepti ca ceva se intampla si ca rezolvarea e mereu la un pas distanta.

Ideea e ca toti trecem prin chestii de gen, e normal sa suferi, sa ai anxietate, sa treci prin panica, sa mai nimeresti si intr-o depresie, normal nu e sa accepti ca viata trebuie traita prin frica.

Aceasta carte te si ambitioneaza sa faci ceva, ceva departe de o societatea in care rautatea sta la baza ei, e o problema nationala mai mult, oamenii din alte tari chiar sunt ok.

Read this is you wanna relate, dar sincer acuma meditatia, sportul, sanatatea si mersul la terapie nu doar ca ajuta, vindeca.

[Raluca N. · Rating 4 out of 5]

Mi-a plăcut cartea, sunt câteva persoane care au reușit să transmită foarte expresiv ceea ce au trăit. Confesiunile mi s-au părut însă destul de inegale între ele ca valoare și ca mesaj, unii au intrat bine în miezul problemei, iar alții mai mult au ocolit-o (pare că n-au vrut să dezvăluie prea mult sau pur și simplu sunt mai puțin talentați în ale scrisului).

[Adrian Manea · Rating 4 out of 5]

Cred că oricine citește această carte așteptînd una de literatură greșește. La fel și cine caută una "de specialitate", orice ar însemna asta. Eu am citit-o ca pe o carte a destăinuirilor, mai puțin decît într-un jurnal, mai mult decît sîntem obișnuiți să aflăm de la cei ce o alcătuiesc. Nu doar mai mult, ci și mai direct, căci sînt de acord cu premisa coordonatorului Marius Chivu: artiștii au un mediu în care se exprimă și în care își varsă mierea și fierea, dar acel mediu nu este al cuvîntului, cel puțin nu în cazul celor din volum. Iar pentru unii dintre ei, trecerea de la dans, actorie sau cîntec la cuvînt pur și simplu, reflexiv, a însemnat un pas mai mare decît anticipau, probabil, chiar dacă versul cîntecului sau replica actorului e tot cuvînt.

Așadar, apreciez și laud inițiativa lui Marius Chivu pentru acest volum și, chiar dacă am avut simpatii mai mici sau mai mari pentru textele din volum, cred că atitudinea corectă nu este să reacționez mirîndu-mă de cît de bine sau prost, de persuasiv, de confesiv, de superficial scrie X sau Y.

Prefer să mă bucur că acest volum există, bucuria fiind și pentru inițiativa și munca lui Chivu și, desigur, pentru deschiderea, curajul și expresivitatea celor 24 de invitați.

Mi-ar fi plăcut, totuși, dacă toate textele aveau același fel de coerență, dacă unii autori nu alegeau să amestece ambiguu trecutul (depresiv) cu prezentul (vindecării sau acceptării) într-un mod care mi s-a părut ușor neclar, din punctul de vedere al mesajului de ansamblu. Am simțit că nu au dorit să se deschidă cu toții la fel, ceea ce e normal, dar în contextul volumului, parcă au fost mai evidente diferențele decît dacă le-aș fi citit individual.

[Dana Iacomi · Rating 4 out of 5]

,,depresia este printre noi și se răspândește ca un virus care te poate ucide pe dinăuntru în tăcere, fără să știe nimeni, un virus pe care nu poți să-l tratezi dacă nu-l conștientizezi, nu îl accepți, nu vorbești deschis despre el și nu ceri ajutorul.”

Depresia doare și doar cine a trecut prin asta o poate înțelege cu adevărat. O durere care te învăluie, care te nimicește și te face să te îndoiești de tine, de lume, de sensul vieții. Și ce e cel mai trist, e o durere invizibilă, care nu se prea vede la exterior.

Deși credem că trăim într-o societate modernă, discuțiile despre sănătatea mentală sunt încă tabu, depresia este încă privită ca un moft, ca o slăbiciune, sau și mai rău, negată. Replici precum: ,,ai tot ce îți trebuie, de ce ești trist?” sau ,,trebuie doar să gândești pozitiv” ajung uneori să doară mai tare decât tăcerea.

Cele 24 de suflete care se confesează în acest volum vorbesc cu o sinceritate brutală despre demonii ascunși din mintea lor, despre ce i-a ținut în pat zile întregi sau blocați în gânduri intruzive. Bineînțeles, că nu toate mărturiile au fost la fel de profunde, nu cu toate m-am conectat, nu este un volum care să îți spună ce pași ai de făcut pentru a ieși din mrejele acestei boli, însă curajul acestor suflete de a vorbi deschis și a-și arăta vulnerabilitatea, face parte din procesul de vindecare.

Deci, nu te aștepta la o carte minune, ci doar la niște confesiuni empatice și sincere, care ne reamintesc că oricât de singuri ne-am simți uneori, sau indiferent ce stări ciudate am trăi, nu suntem singuri în lupta asta.

,,Poate că vor simți că nu sunt singuri. Pentru că nimeni, dar nimeni nu este o insulă.”

[Monica Ciolan · Rating 5 out of 5]

O carte care ne deschide 24 de usi in vietile unor oameni, care desi sunt persoane publice, s-au confruntat sau poate inca se mai zbat cu demonii emotionali: depresia, atacurile de panica, anxietatea, nesiguranta si incertitudinea.
Am citit-o pe nerasuflate, am empatizat, am avut lacrimi in ochi si m-am bucurat pentru momentele de vindecare si eliberare.
Sunt convinsa ca fiecare se poate regasi in macar o poveste si sper ca aceasta carte sa inspire cat mai multe persoane sa ceara ajutor specializat.

[Andra-Laura Vancea · Rating 4 out of 5]

Inteleg relevanta si scopul proiectului, dar nu m-am putut abtine sa nu ma gandesc la editii alternative pe care mi-as fi dorit sa le citesc: confesiuni mai diversificate dpdv al generatiei si al profesiilor.

Imi e aproape imposibil sa dau un rating, fiecare poveste individuala situandu-se undeva intre 3 si 4 stele. De la unele mi-ar fi placut mai multe detalii si context. Totusi admir si apreciez curajul participantilor de a vorbi despre lucrurile astea si mi-ar placea sa citesc editii viitoare.

[Fiorela Dima]

"N-am încercat nicio clipă să nu mă doară, am încercat doar să nu se vadă. Aș fi vrut să fac parte din categoria oamenilor care își reconfigurează repede traseul și cred că menirea lor e alta, dacă nu a fost să fie asta, una măreață cel mai probabil, sigur are universul ceva special pregătit pentru ei. Dar fac parte dintr-o altă categorie, una care crede că viața e o farsă și că nu are sens, dar măcar vara, pentru două-trei săptămâni, miroase a tei în Cișmigiu."
Aida Economu

Lectură terminată în 7 septembrie 2024,
Fiorela Dima.

[Nicol Avram · Rating 5 out of 5]

Sfâșietoare, dar atât de plină de sinceritate. O carte valoroasă în sine pentru că îți expune suferința umană, atât de autentică, încât te sperie, te repară și te ajută să te regăsești, toate în același timp!
Le mulțumesc tuturor celor care au participat la această carte, pentru că mi-ai dau curajul de a înfrunta viața altfel și de a fi mai blândă cu mine însămi.
Vastitatea suferinței umane merită contemplată pentru a încerca să o ocolim, iar alteori pur și simplu pentru a o trăi împăcați.

[Fodorean Raul · Rating 5 out of 5]

Aceasta carte reda cititorului importanta primordiala a sănătății mentale, dar și poveștile despre depresie de la indivizi care au experimentat aceasta anomalie psihologica precum și alte stări negative cum ar fi anxietatea, fobiile, etc.

Aceste povesti te ajuta sa te identifici mai ușor cu anumite stări și redau încrederea ca orice situație poate fi sub control atâta timp cât tratamentul și psihoterapia sunt puse pe primul loc.

[Ema Ariciu · Rating 5 out of 5]

Este o carte pentru toti aceia care se simt singuri in lupta lor interioara, care se simt slabi pentru momentele in care monstrii din interior preiau fraiele. Este, de fapt, o carte pentru ca toti aceia (noi toti) sa ne regasim puterea, stiind ca nu suntem nici singuri, nici slabi.

[Lore LZA · Rating 5 out of 5]

Desi cartea nu este de 5stele, nu pot oferi mai putin. Le ofer pentru curajul pe care l-au avut toti cei 24 in a-si expune o mica parte din trairile si experientele lor, si sunt convinsa ca nu le-a fost usor sa retraiasca niste momente deloc placute.

[Anca · Rating 4 out of 5]

O antologie intimă, cu mărturii sensibile și puternice, dovada faptului ca vulnerabilitatea este o dovadă de curaj.

[Dana Dincă · Rating 4 out of 5]

stele pentru inițiativă

[Mihaela · Rating 5 out of 5]

Multumesc coordonatorului acestei carti Marius Chivu ca a avut ideea minunata de a realiza aceasta carte. Unele destainuiri mi-au placut mult si le multumesc tuturor autorilor pentru deschiderea si curajul de a se expune public.