What do you think?
Rate this book
Cartea Mironei
Mirona Runcu, o fată frumoasă, inteligentă, sensibilă, independentă şi emancipată, este îndrăgostită de un bărbat cu douăzeci de ani mai în vârstă, la rândul lui inteligent şi fermecător, dar însurat, așadar inaccesibil. Aparţinând unei familii înstărite, Mirona pleacă la Paris ca să studieze dreptul. În plus, tânăra vrea să devină scriitoare. Narator şi, în acelaşi timp, personaj al propriei cărți, ea trăieşte deopotrivă în realitatea Bucureştiului şi a Parisului din anii celui de-al Doilea Război Mondial.
Roman scris cu vervă şi cu sensibilitate feminină, Cartea Mironei prezintă imaginea unei epoci istorice tulburate de mari prefaceri, în care o fată idealistă îşi caută drumul, crezând cu încăpăţânare în destinul ei de scriitoare.
Roman scris cu vervă şi cu sensibilitate feminină, Cartea Mironei prezintă imaginea unei epoci istorice tulburate de mari prefaceri, în care o fată idealistă îşi caută drumul, crezând cu încăpăţânare în destinul ei de scriitoare.
393 pages, Hardcover
First published January 1, 1950
About the author
Cella Serghi
15 books220 followersCella Serghi (n. 4 noiembrie S.V. 22 octombrie 1907, Constanța, d. 19 septembrie 1992, București) a fost o scriitoare, publicistă și traducătoare română, una dintre cele mai importante prozatoare române ale literaturii interbelice.
A debutat cu romanul Pânza de păianjen, fiind susținută de scriitori faimoși ai epocii, ca Liviu Rebreanu, Mihail Sebastian și Camil Petrescu. În anul 1977 a publicat la editura Cartea Românească un volum autobiografic intitulat Pe firul de păianjen al memoriei.
A debutat cu romanul Pânza de păianjen, fiind susținută de scriitori faimoși ai epocii, ca Liviu Rebreanu, Mihail Sebastian și Camil Petrescu. În anul 1977 a publicat la editura Cartea Românească un volum autobiografic intitulat Pe firul de păianjen al memoriei.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 75 reviews
January 30, 2018
“Toți își găsesc liniștea
Când se așterne umbra...
Numai pe mine noaptea
Mă ține îndurerat și treaz.”
- Michelangelo
Când se așterne umbra...
Numai pe mine noaptea
Mă ține îndurerat și treaz.”
- Michelangelo
September 3, 2008
Mirona e tinara & nelinistita, locuieste cu numeroasa si disfunctionala ei familie [strabunica - tipologia scorpiei -, mama, matusile, tata, fosta lui sotie -ajunsa acum sluga - si actuala amanta, pe post de secretara] intr-o casa mare, trista si mucegaita dintr-un Bucuresti care nu are nimic din acel farmec interbelic.
Mirona pleaca la Paris, la studii, incercind sa scape de familie, unde-si face prieteni din rindul tinerilor studenti curpinsi de frenezia comunista.
Mirona il iubeste pe Stefan, care Stefan e cu 20 de ani mai in virsta decit ea si insurat cu alta tanti. Stefan o iubeste si el din cind in cind pe Mirona si-i promite marea cu sarea, dar intotdeauna se intoarce à la maison, lasind-o pe Mirona inlacrimata.
Mirona revine in Bucuresti, rupe legaturile cu familia, traieste ororile razboiului, il mai iubeste putin pe Stefan si mai imbratiseaza putin din ideile comuniste.
In tot acest timp, Mirona scrie. Scrie mult [nu aflam daca si bine], scrie acasa, la Paris, in timpul razboiului, la lumina becului, a luminarii, a zilei. Iar la sfirsitul razboiului isi refuza [din orgoliu?] o posibila dragoste in favoarea vocatiei de scriitor.
Sfirsit.
Mirona pleaca la Paris, la studii, incercind sa scape de familie, unde-si face prieteni din rindul tinerilor studenti curpinsi de frenezia comunista.
Mirona il iubeste pe Stefan, care Stefan e cu 20 de ani mai in virsta decit ea si insurat cu alta tanti. Stefan o iubeste si el din cind in cind pe Mirona si-i promite marea cu sarea, dar intotdeauna se intoarce à la maison, lasind-o pe Mirona inlacrimata.
Mirona revine in Bucuresti, rupe legaturile cu familia, traieste ororile razboiului, il mai iubeste putin pe Stefan si mai imbratiseaza putin din ideile comuniste.
In tot acest timp, Mirona scrie. Scrie mult [nu aflam daca si bine], scrie acasa, la Paris, in timpul razboiului, la lumina becului, a luminarii, a zilei. Iar la sfirsitul razboiului isi refuza [din orgoliu?] o posibila dragoste in favoarea vocatiei de scriitor.
Sfirsit.
April 18, 2014
Chiar dacă aparent nu a avut același succes ca ,,Pânza de păianjen", ,,Cartea Mironei" e încă o dovadă că Cella Serghi are talent.
Politica anti-nazistă și anti-fascistă din roman pare uneori puțin forțată, asta scoțând în evidență faptul că a suferit modificări pentru a i se accepta publicarea.
Pasajele referitoare la Fana și la casa bătrânei Catian puteau fi scoase și folosite că bază pentru alt roman, iar ,,Cartea Mironei'' să înceapă cu plecarea la Paris, ,,Cad zidurile'' fiind în acest caz un titlu mai potrivit, părerea mea.
Nu m-am putut decide între 4 sau 5 stele, dar cum 4.50 înseamnă 5...
Politica anti-nazistă și anti-fascistă din roman pare uneori puțin forțată, asta scoțând în evidență faptul că a suferit modificări pentru a i se accepta publicarea.
Pasajele referitoare la Fana și la casa bătrânei Catian puteau fi scoase și folosite că bază pentru alt roman, iar ,,Cartea Mironei'' să înceapă cu plecarea la Paris, ,,Cad zidurile'' fiind în acest caz un titlu mai potrivit, părerea mea.
Nu m-am putut decide între 4 sau 5 stele, dar cum 4.50 înseamnă 5...
March 17, 2025
M-am luptat cu ea o mare parte din lectură, dar cred că a meritat.
Se cunoaște că a mai "crescut" ca scriitoare (comparat cu "Pânza de păianjen"), cartea e mai complicată, acțiunea mai complexă, personajele mai multe, cu țeluri și idealuri peste viața comună și supraviețuirea personală. Sunt unele asemănări cu "Pânza de păianjen" - este tot drumul spre maturizare al eroinei.
Un pic am fost dezamăgită parcă, când mi-am dat seama că în carte comuniștii sunt prezentați ca salvatori, dar cred că fiecare a făcut în vremea respectivă ce a putut ca să rămână în viață.
Mi-a plăcut mult cum scrie Cella Serghi, creează niște imagini foarte vii și personaje foarte puternice. Și-ar merita locul in lista de lecturi obligatorii din liceu.
Se cunoaște că a mai "crescut" ca scriitoare (comparat cu "Pânza de păianjen"), cartea e mai complicată, acțiunea mai complexă, personajele mai multe, cu țeluri și idealuri peste viața comună și supraviețuirea personală. Sunt unele asemănări cu "Pânza de păianjen" - este tot drumul spre maturizare al eroinei.
Un pic am fost dezamăgită parcă, când mi-am dat seama că în carte comuniștii sunt prezentați ca salvatori, dar cred că fiecare a făcut în vremea respectivă ce a putut ca să rămână în viață.
Mi-a plăcut mult cum scrie Cella Serghi, creează niște imagini foarte vii și personaje foarte puternice. Și-ar merita locul in lista de lecturi obligatorii din liceu.
September 1, 2015
Acelasi stil superb al ❤️ Cellei Serghi ❤️ care reuseste sa ma tina hipnotizata pe tot parcursul cartii, parca m-as regasi in fiecare cuvant pe care-l scrie, desi nu am nici cea mai mica legatura cu nimic din ce alcatuieste naratiunea romanului si chiar gasesc detestabile anumite aspecte (cum ar fi iubirea obsesiva, ilogica pt Stefan). Cred ca asta inseamna sa fii un scriitor foarte bun.
Cartea are o structura tip jurnal, iar naratiunea se desfasoara pe mai multe planuri, ce uneori nu par a avea legatura unele cu altele (parcursul Mironei de a deveni scriitoare, maturizarea ei emotionala, al doilea razboi mondial cu toate ororile sale, povestea de demult a misterioasei strabunici Fana). Construit ca o carte despre cum se scrie o carte, singurul plan constant si neintrerupt al romanului mi s-a parut a fi, din pacate, legitimarea comunismului. Stefan este reprezentantul burgheziei putrede, imorale, superficiale, fara valori, egoiste, care nu mai poate fi salvata, alaturi de Madelaine si familia batranei Catian, pe cand Jaquot, Gian, Octav, Lisandra sunt reprezentantii noii ordini sociale, plini de energie si principii morale, care lupta cu pasiune pt "binele tuturor". Iar Mirona este prinsa intre ei: provine din burghezia infecta (atmosfera casei Catian este genial creata in acest sens), dar e diferita ("un monstru" chiar pt fam ei), se lupta pt independenta personala, drepturile femeilor, este cucerita incetul cu incetul de ideile socialiste, iar la final este complet rupta de lumea veche si integrata in cea noua, in care incepe sa se implice activ. Iar reformarea ei este completa abia cand se rupe definitiv de Stefan (un personaj masculin imposibil de placut) si decide ca romanul sau nu poate fi doar arta ci trebuie sa serveasca unui scop social (aka propaganda)!
Totusi pentru un roman in care te zgarie pe scoarta destul de puternic propaganda socialista la fiecare cateva pagini este extrem de bine scris si placut de citit, iar feminitatea stilului Cellei atenueaza mult din acest minus.
Cartea are o structura tip jurnal, iar naratiunea se desfasoara pe mai multe planuri, ce uneori nu par a avea legatura unele cu altele (parcursul Mironei de a deveni scriitoare, maturizarea ei emotionala, al doilea razboi mondial cu toate ororile sale, povestea de demult a misterioasei strabunici Fana). Construit ca o carte despre cum se scrie o carte, singurul plan constant si neintrerupt al romanului mi s-a parut a fi, din pacate, legitimarea comunismului. Stefan este reprezentantul burgheziei putrede, imorale, superficiale, fara valori, egoiste, care nu mai poate fi salvata, alaturi de Madelaine si familia batranei Catian, pe cand Jaquot, Gian, Octav, Lisandra sunt reprezentantii noii ordini sociale, plini de energie si principii morale, care lupta cu pasiune pt "binele tuturor". Iar Mirona este prinsa intre ei: provine din burghezia infecta (atmosfera casei Catian este genial creata in acest sens), dar e diferita ("un monstru" chiar pt fam ei), se lupta pt independenta personala, drepturile femeilor, este cucerita incetul cu incetul de ideile socialiste, iar la final este complet rupta de lumea veche si integrata in cea noua, in care incepe sa se implice activ. Iar reformarea ei este completa abia cand se rupe definitiv de Stefan (un personaj masculin imposibil de placut) si decide ca romanul sau nu poate fi doar arta ci trebuie sa serveasca unui scop social (aka propaganda)!
Totusi pentru un roman in care te zgarie pe scoarta destul de puternic propaganda socialista la fiecare cateva pagini este extrem de bine scris si placut de citit, iar feminitatea stilului Cellei atenueaza mult din acest minus.
June 25, 2024
un bildungsroman excelent & reconfortant prin modul nostalgic în care a fost scris.
ca să-ncep cu începutul, întreaga 'relație' pe care a ajuns să o aibă cu Ștefan a fost cel puțin frustrantă, dar a fost, cel puțin din punctul meu de vedere, necesară și a reprezentat un reper important în procesul de maturizare, depășire a traumei și emancipare a personajului eponim.
mi-a plăcut evoluția treptată pe care a avut-o Mirona, modul prin care și-a depășit traumele din copilărie adaptându-se și muncind pe cont propriu pentru a-și atinge, în final, țelurile.
povestea în sinea ei a cuprins foarte multe aspecte și momente istorice importante, iar prin prisma Mironei am fost martorii războiului, a poveștilor de dragoste, a dramelor în familie, toate trăite cu demnitate și conform mentalității și maturității vârstei. ce m-a deranjat (dar nu într-o măsură extraordinar de mare) a fost narațiunea fragmentară - cum oscila de la un moment la altul, cum acțiunea unui capitol era plasată în 1944, urmând apoi unul din 1941.
pentru mine, "Cartea Mironei" a fost romanul potrivit, la momentul potrivit. a fost despre învățare, autoeducare, despre disciplină, iubire și alegeri, totul împachetat minunat prin stilul narativ poetic, cu imagini vizuale și scene de un impact surprizător.
minunată opera Cellei Serghi.
ca să-ncep cu începutul, întreaga 'relație' pe care a ajuns să o aibă cu Ștefan a fost cel puțin frustrantă, dar a fost, cel puțin din punctul meu de vedere, necesară și a reprezentat un reper important în procesul de maturizare, depășire a traumei și emancipare a personajului eponim.
mi-a plăcut evoluția treptată pe care a avut-o Mirona, modul prin care și-a depășit traumele din copilărie adaptându-se și muncind pe cont propriu pentru a-și atinge, în final, țelurile.
povestea în sinea ei a cuprins foarte multe aspecte și momente istorice importante, iar prin prisma Mironei am fost martorii războiului, a poveștilor de dragoste, a dramelor în familie, toate trăite cu demnitate și conform mentalității și maturității vârstei. ce m-a deranjat (dar nu într-o măsură extraordinar de mare) a fost narațiunea fragmentară - cum oscila de la un moment la altul, cum acțiunea unui capitol era plasată în 1944, urmând apoi unul din 1941.
pentru mine, "Cartea Mironei" a fost romanul potrivit, la momentul potrivit. a fost despre învățare, autoeducare, despre disciplină, iubire și alegeri, totul împachetat minunat prin stilul narativ poetic, cu imagini vizuale și scene de un impact surprizător.
minunată opera Cellei Serghi.
May 10, 2020
Am citit Panza de paianjen in liceu. Nu tin minte nimic, dar stiu ca mi-a placut si ca Cella Serghi e o scriitoare buna. De fapt, acum, dupa cartea asta, imi dau seama ca e o scriitoare a naibii de buna. A luat o telenovela, a turnat niste istorie deasupra si multa propaganda politica si m-a facut sa o citesc pe nerasuflate.
Ca sa nu fiu rea, prima parte chiar mi-a placut. Mirona nu e grozava ca personaj principal dar are pasiuni, viata de familie disfunctionala, niste coloana vertebrala cand ii da cu flit lui Stefan, precum si prieteni interesanti. Bucata din strainatate chiar e foarte buna.
Si apoi vine razboiul. Dar in loc sa aflam despre lucuri relevante, petrecem cateva sute de pagini intr-o poveste de amor ghebos cu un triunghi conjugal de oamenii pe care nu-i suport. Nevasta e manipulatoare si cam cu nasul pe sus, el e o carpa de sters pantofii aratoasa iar Mirona devine deodata femeia fatala pe care o doresc toti barbatii, pe care o place si strabunica nebuna si care il face pana si pe supravietuitorul de la Auschwitz sa zambeasca. Ar fi putut sa mearga mai bine povestea daca Stefan avea niste personalitate, daca era mai manipulator, daca aflam mai multe despre Madeleine, daca avea si Mirona un pic de conflict interior. Dar n-avem timp de astea pentru caaaaa ne trebuie si un pic de propaganda.
Dupa ce am inchis cartea cand am terminat-o, m-am prins de o treaba. Absolut fiecare familie de oameni bogati e degenerata, incestuoasa, plina de violatori si oameni care se inseala care cu cine poate. Familiile sarace sunt amarate, dar destul de normale, iar comunistii, toti sunt frumosi si se iubesc ca niste zei. Hmmmmmm
Nazistii sunt toti violatori, mascarici, spagari si criminali. Buuun. Si cand vine Armata Rosie? Nu aflam detalii. Doar aflam despre comunistii educati cu ochi luminosi care apara toti copiii flamanzi. Hmmmmmmmm Sincer, scena legata de Auschwitz mi-a cam dat cu virgula, mi se pare ca a fost folosita strict ca factor emotional ca sa mai acopere povestea de amor ghebos. Mai bine lasa cartea fara, erau destule scenele din Austria si cu Garda de Fier.
Si totusi am citit cartea asta pe nerasuflate fara sa-mi placa niciun personaj in afara de Gian saracu' si Irina sora medicala. Poate scrie cineva un fanfic unde cei doi ajung impreuna ca se merita unul pe altul. Sfarsit.
Ca sa nu fiu rea, prima parte chiar mi-a placut. Mirona nu e grozava ca personaj principal dar are pasiuni, viata de familie disfunctionala, niste coloana vertebrala cand ii da cu flit lui Stefan, precum si prieteni interesanti. Bucata din strainatate chiar e foarte buna.
Si apoi vine razboiul. Dar in loc sa aflam despre lucuri relevante, petrecem cateva sute de pagini intr-o poveste de amor ghebos cu un triunghi conjugal de oamenii pe care nu-i suport. Nevasta e manipulatoare si cam cu nasul pe sus, el e o carpa de sters pantofii aratoasa iar Mirona devine deodata femeia fatala pe care o doresc toti barbatii, pe care o place si strabunica nebuna si care il face pana si pe supravietuitorul de la Auschwitz sa zambeasca. Ar fi putut sa mearga mai bine povestea daca Stefan avea niste personalitate, daca era mai manipulator, daca aflam mai multe despre Madeleine, daca avea si Mirona un pic de conflict interior. Dar n-avem timp de astea pentru caaaaa ne trebuie si un pic de propaganda.
Dupa ce am inchis cartea cand am terminat-o, m-am prins de o treaba. Absolut fiecare familie de oameni bogati e degenerata, incestuoasa, plina de violatori si oameni care se inseala care cu cine poate. Familiile sarace sunt amarate, dar destul de normale, iar comunistii, toti sunt frumosi si se iubesc ca niste zei. Hmmmmmm
Nazistii sunt toti violatori, mascarici, spagari si criminali. Buuun. Si cand vine Armata Rosie? Nu aflam detalii. Doar aflam despre comunistii educati cu ochi luminosi care apara toti copiii flamanzi. Hmmmmmmmm Sincer, scena legata de Auschwitz mi-a cam dat cu virgula, mi se pare ca a fost folosita strict ca factor emotional ca sa mai acopere povestea de amor ghebos. Mai bine lasa cartea fara, erau destule scenele din Austria si cu Garda de Fier.
Si totusi am citit cartea asta pe nerasuflate fara sa-mi placa niciun personaj in afara de Gian saracu' si Irina sora medicala. Poate scrie cineva un fanfic unde cei doi ajung impreuna ca se merita unul pe altul. Sfarsit.
April 9, 2015
reconfortant. induiosator. recomandat firilor melancolice :D
un roman plin de oameni cumsecade care schimba replici perfecte la momentul potrivit. nimeni nu se balbaie, nimeni nu bate campii, demnitatea flutura pe toate gardurile si asa, in general, e evident ca totul a fost trecut prin filtrul unei persoane inteligente dar cu prea mult bun simt. iar rezultatul e cartea de fata: o lume perfecta, in care pana si imperfectiunea e slefuita si eliberata de balast.
.
un roman plin de oameni cumsecade care schimba replici perfecte la momentul potrivit. nimeni nu se balbaie, nimeni nu bate campii, demnitatea flutura pe toate gardurile si asa, in general, e evident ca totul a fost trecut prin filtrul unei persoane inteligente dar cu prea mult bun simt. iar rezultatul e cartea de fata: o lume perfecta, in care pana si imperfectiunea e slefuita si eliberata de balast.
.
March 27, 2017
Am oscilat între a acorda 2 sau 3 stele acestei cărți...
Departe de așteptările mele, departe de „ Pânza de păianjen“ pe care am adorat-o!
...în același timp pare construită după același...tipar. Povestea Dianei și a lui Alex seamănă izbitor cu cea a Mironei și Ștefan.
Descrierile sunt la fel de minuțios executate, locul mării fiind luat de orașele bombardate, de ororile războiului. Trăirilor și frământărilor interioare le este acordată aceeași atenție, dar, totuși...lipsește acel ceva care în Pânza... m-a ținut cu sufletul la gură! Prea multe personaje care apar și dispar, fără a avea prea mare însemnătate în construcția romanului, prea multă discuție despre politică, care, la un moment dat, inevitabil, plictisește.
O carte pe care am citit-o tot sperând să ajung la pagina aia care să mă determine să îi acord, de ce nu, 5 steluțe...
Departe de așteptările mele, departe de „ Pânza de păianjen“ pe care am adorat-o!
...în același timp pare construită după același...tipar. Povestea Dianei și a lui Alex seamănă izbitor cu cea a Mironei și Ștefan.
Descrierile sunt la fel de minuțios executate, locul mării fiind luat de orașele bombardate, de ororile războiului. Trăirilor și frământărilor interioare le este acordată aceeași atenție, dar, totuși...lipsește acel ceva care în Pânza... m-a ținut cu sufletul la gură! Prea multe personaje care apar și dispar, fără a avea prea mare însemnătate în construcția romanului, prea multă discuție despre politică, care, la un moment dat, inevitabil, plictisește.
O carte pe care am citit-o tot sperând să ajung la pagina aia care să mă determine să îi acord, de ce nu, 5 steluțe...
April 28, 2017
Cella Serghi a fost si va ramane o scriitoare contemporana vremurilor sale(jumatatea sec. XX). Aceasta a adus cu o sensibilitate si eleganta neobisnuita franchetea nobilimii sec. XVII-XVIII. Acest roman reprezinta toate trairile, experientele autoarei acumulate intr-un roman complex, cu o poveste despre dragostea de oameni,de scris si de tainele pierdute ale trecutului, acestea pulsand in inima Cellei Serghi dorinta de a descoperi , de a cunoaste oameni. Tocmai aceasta cunoastere reprezinta elementul pshihologic al operei,fapt care o face cu atat mai vie, mai incitanta. Desi nu a avut atat de mare rasunet peste decade ca si surata sa `Panza de paianjen`, eu cred ca aceasta carte reprezinta partea frumoasa a literaturii noastre.
October 13, 2025
Când o carte e așa bună, ce rost mai au cuvintele ?
Când nu cunoști istoria, ea se va repeta până când o s-o înveți. Cred ca e prima carte scrisă de un român care descrie atrocitățile războiului din țara noastră. Sau prima pe care o citesc eu.
Când nu cunoști istoria, ea se va repeta până când o s-o înveți. Cred ca e prima carte scrisă de un român care descrie atrocitățile războiului din țara noastră. Sau prima pe care o citesc eu.
February 16, 2014
O carte la graniţa dintre poezie şi proză, în care până şi descrierea războiului se face la mână feminină. Elementul de noutate e structura narativă întortocheată, uneori greu de urmărit cronologic, precum şi descrierea celui de-Al Doilea Război Mondial în România, cu bombardamente asupra Craiovei şi Bucureştiului. Mi-au plăcut descrierile oamenilor şi ale locurilor, nu mi-au plăcut poveştile de dragoste în care bărbaţii erau exagerat de romantici şi efeminaţi, iar dialogurile de-a dreptul îngreţoşant de siropoase.
Un volum gustat de pudibonzi şi suflete sensibile, care însă pe noi, restul, ne mai face şi să ne dăm ochii peste cap, dar care reuşeşte la final să lase un gust plăcut, de literatură adevărată.
Un volum gustat de pudibonzi şi suflete sensibile, care însă pe noi, restul, ne mai face şi să ne dăm ochii peste cap, dar care reuşeşte la final să lase un gust plăcut, de literatură adevărată.
July 1, 2016
A fost "Pânză de păianjen" o lectură mult mai plăcuta, dar "Cartea Mironei" conține mai multă substanță, trăire şi dăruire.
September 19, 2019
O capodoperă în adevăratul sens al cuvântului.
June 25, 2014
No, I hate this freakin' book.
It is so bad.
I had to read it because my teacher told me to and the whole Reading-List-for-Summer-and-8th-Grade is mandatory. Damned you be, R-L-f-S-a-8-G. It had a good start. Out of every single decade of the twentieth century, I always liked some specific ones: the 20s, the 40s, the 70s and the 90s. The twenties were cool and colorful. The 70s and the 90s are the best examples of the evolution from the 19th century to the 20th one. But on the other hand, I liked the 40s because it was explosive. I am not a fan of WWII, but it was an interesting battle between powers and bombs. And a lot of the book takes place around these years.
Poor 40s, this book is so abusive of them. The war scenes and everything non-Stefan-related (including Gian, Mirona's time at Paris and her family scenes) were so good. Stefan ruined the whole thing.
That romance is bad. It's awful. It's disgusting. And I've got no problem with romances between people with big age differences, especially when thee guy is older. (My great-grandparents, [both dead], had an age difference of 13 years; my grandparents, [grandpa dead] had an age difference of 13 years; my parents, [dead daddy explains the past tense], had an age difference of 13 years; Tyler Hoechlin and I have got an age difference of 13 years, so... sorry but I think it's pretty fine for the guy to be older.
But the personality and the attitude of Stefan ruined the whole thing, I guess. I've been thinking a lot how to handle the relationship and the situation and I really think that Stefan only wanted Mirona in bed.
That's my conclusion and because of that character, I cannot rate the book better, even though Gian, Mirona's time at Paris and Mirona's family scenes were quite good.
Overall, I DISLIKE it because the book is about two things: half of the book is about Mirona's relationships (75% of this half is about Stefan, thus I don't like it), and the other half is about Mirona searching for her grandmother, Fana, who is a free woman, doing whatever the hell she wants. And she finds a letter and it is somehow explained, the whole family mystery, but still, it doesn't end! Family issue is solved; everybody figures out what was with Catrina and everybody else. But after reading that letter which explains little to nothing about Fana, Mirona stops her searches.
What the hell?
I looked on Wikipedia and Cella Serghi didn't die without finishing the books. She left it purposely unfinished. Truth be told, I am happy there hadn't been more pages of it, but still, I would have liked more if it had a final and good conclusion.
Relatively good.
It is so bad.
I had to read it because my teacher told me to and the whole Reading-List-for-Summer-and-8th-Grade is mandatory. Damned you be, R-L-f-S-a-8-G. It had a good start. Out of every single decade of the twentieth century, I always liked some specific ones: the 20s, the 40s, the 70s and the 90s. The twenties were cool and colorful. The 70s and the 90s are the best examples of the evolution from the 19th century to the 20th one. But on the other hand, I liked the 40s because it was explosive. I am not a fan of WWII, but it was an interesting battle between powers and bombs. And a lot of the book takes place around these years.
Poor 40s, this book is so abusive of them. The war scenes and everything non-Stefan-related (including Gian, Mirona's time at Paris and her family scenes) were so good. Stefan ruined the whole thing.
That romance is bad. It's awful. It's disgusting. And I've got no problem with romances between people with big age differences, especially when thee guy is older. (My great-grandparents, [both dead], had an age difference of 13 years; my grandparents, [grandpa dead] had an age difference of 13 years; my parents, [dead daddy explains the past tense], had an age difference of 13 years; Tyler Hoechlin and I have got an age difference of 13 years, so... sorry but I think it's pretty fine for the guy to be older.
But the personality and the attitude of Stefan ruined the whole thing, I guess. I've been thinking a lot how to handle the relationship and the situation and I really think that Stefan only wanted Mirona in bed.
That's my conclusion and because of that character, I cannot rate the book better, even though Gian, Mirona's time at Paris and Mirona's family scenes were quite good.
Overall, I DISLIKE it because the book is about two things: half of the book is about Mirona's relationships (75% of this half is about Stefan, thus I don't like it), and the other half is about Mirona searching for her grandmother, Fana, who is a free woman, doing whatever the hell she wants. And she finds a letter and it is somehow explained, the whole family mystery, but still, it doesn't end! Family issue is solved; everybody figures out what was with Catrina and everybody else. But after reading that letter which explains little to nothing about Fana, Mirona stops her searches.
What the hell?
I looked on Wikipedia and Cella Serghi didn't die without finishing the books. She left it purposely unfinished. Truth be told, I am happy there hadn't been more pages of it, but still, I would have liked more if it had a final and good conclusion.
Relatively good.
July 28, 2016
"Greşeala pe care o face fiecare dintre noi este că se gândeşte prea mult la micile lui înfrângeri, la dorinţele lui personale şi prea puţin la acest miracol care e viaţa, la obligaţia pe care o avem faţă de ea, obligaţia de a o face mai frumoasă, mai bună..."
Am citit " Panza de paianjen' acum cativa ani si m-a impresionat intr-un mod placut- datorita ei am vrut sa citesc si " Cartea Mironei" si trebuie sa recunosc ca nu m-a dezamagit deloc. Am avut parte de tot felul de trairi pe parcursul citirii acestei carti, pe care unii cititori o considera mai degraba o poveste de dragoste atipica. Ea este mai mult de atat: reprezinta un jurnal, in care ne este permis sa cunoastem etapele de dezvoltare ale Mironei, de la tanara scriitoare, dornica sa paraseasca casa batranei Catian in care simte ca nu poate scrie, la adolescenta indragostita iremediabil pana la scriitoarea matura, ambitioasa in timpul celui de-al doilea razboi Mondial in care experientele dureroase si tragice o vor determina sa lupte pentru viata si o vor ajuta sa se desprinda definitiv de familia cu care simte ca nu se identifica.
Am citit " Panza de paianjen' acum cativa ani si m-a impresionat intr-un mod placut- datorita ei am vrut sa citesc si " Cartea Mironei" si trebuie sa recunosc ca nu m-a dezamagit deloc. Am avut parte de tot felul de trairi pe parcursul citirii acestei carti, pe care unii cititori o considera mai degraba o poveste de dragoste atipica. Ea este mai mult de atat: reprezinta un jurnal, in care ne este permis sa cunoastem etapele de dezvoltare ale Mironei, de la tanara scriitoare, dornica sa paraseasca casa batranei Catian in care simte ca nu poate scrie, la adolescenta indragostita iremediabil pana la scriitoarea matura, ambitioasa in timpul celui de-al doilea razboi Mondial in care experientele dureroase si tragice o vor determina sa lupte pentru viata si o vor ajuta sa se desprinda definitiv de familia cu care simte ca nu se identifica.
April 8, 2016
Am citit cartea astea destul de fragmentat și caracterul ei dezordonat nu mi-a făcut viața ușoară în încercarea de a îi găsi tâlcul. Pasajele despre război și scrisoarea tatălui Fanei sunt cele care relevă talentul autoarei, recunosc că până să ajung la ele nu eram încântat de ceea ce citesc; mi se părea un bildungsroman feminin clasic. La un moment dat cartea ia o întorsătură bruscă, este momentul începerii războiului, acela a fost momentul în care am început să iau cartea în serios. Tulburătoare mărturia supraviețuitorului de la Auschwitz și incredibil de trist finalul scrisorii către Fana.
Personajul principal nu mi se pare deloc memorabil dar niciodată personajele feminine nu au fost punctul meu forte. Pentru pasajele despre ororile războiului cartea ar merita cinci stele, însă caracterul fragmentat al cărții (deși cu intenție) și personajul feminin monoton m-au dezamăgit.
Personajul principal nu mi se pare deloc memorabil dar niciodată personajele feminine nu au fost punctul meu forte. Pentru pasajele despre ororile războiului cartea ar merita cinci stele, însă caracterul fragmentat al cărții (deși cu intenție) și personajul feminin monoton m-au dezamăgit.
This entire review has been hidden because of spoilers.
March 9, 2025
O carte atât de complexă, atât de frumos scrisă, parcă aș fi vrut să nu se termine. Cred că pot să spun că asta e una din cărțile mele favorite ale Cellei Serghi. Subiectele abordate în carte, prin prisma poveștii Mironei sunt atât de multe, de la familia ei disfuncțională și dorința ei de a fugi de tot ceea ce înseamnă ei, la cel De-al Doilea Război Mondial și efectele lui asupra românilor și a prietenilor Mironei, la promiscuitatea din generația de a atunci. E o carte cu o poveste atât de bine construită, pe atâtea paliere, încât simt că am nevoie de un timp să mă reculeg și apoi să o recitesc, pentru a prinde și mai bine toate detaliile cărții, dar mai ales lecțiile de viață pe care le oferă povestea Mironei.
July 30, 2025
Cartea Mironei de Cella Serghi, plasată în perioada interbelică, urmărește povestea unei tinere visătoare care învață că iubirea nu e întotdeauna ce pare. Mirona trece prin speranțe, iluzii și dezamăgiri, până când își descoperă adevărata maturitate...
......
Per total, este o carte delicată și bine scrisă, dar pentru mine a fost prea lentă și nu a reușit să mă implice emoțional.
gasiti recenzia completa pe pagina mea de instagram @reading_on_my_way
......
Per total, este o carte delicată și bine scrisă, dar pentru mine a fost prea lentă și nu a reușit să mă implice emoțional.
gasiti recenzia completa pe pagina mea de instagram @reading_on_my_way
December 13, 2018
Recomand! Nu o pot compara cu "Panza de paianjen", romanul asta mi se pare mai complex, inceputul ceva mai anevoios, dar apoi m-a prins. Sunt pagini unde sunt descrise niste intamplari care m-au emotionat. Cella Serghi chiar isi merita locul langa Hortensia Papadat-Bengescu 📚💜
May 20, 2011
E o carte frumoasa, dar nu se compara cu "Panza de paianjen".
Oricum, razboiul si greutatile prin care au trecut oamenii sunt descrise minunat!
Oricum, razboiul si greutatile prin care au trecut oamenii sunt descrise minunat!
June 26, 2010
Well, this is one of those books where political influence becomes very important. Although in all times writers were somewhat "convinced" to serve some political interest, this was pregnant mostly in XXth century. Especially in Nazi and Communist controlled countries. Cella Serghi published her first book in 1938, before Nazis or Communists control Romania. Then, this second book, "Cartea Mironei" was published in 1960s. It is obvious the difference and perhaps the sacrifices the author had made to see it published. She probably added all elements that refer to Communism, and it is clear that she just wanted to publish a book inspired from her life. She wanted to describe the intricate soul of woman, which is marvelously done.
My copy of this book is in Romanian.
My copy of this book is in Romanian.
January 4, 2023
mirona mirona mirona parcă citești dintr o carte; “venim din toate părțile lumii, dar cu aceeași cocoașă: prejudecățile, obiceiurile, idealurile false , meschine, burgheze, atmosfera otrăvită în care am crescut”
June 7, 2026
O iubesc pe Cella Serghi ♡
September 1, 2026
Mi-a plăcut cartea, dar m-a exasperat tot ce ține de Ștefan.
August 25, 2012
I think that her first novel was better and more cohesive than this one, which is made up by bits of journal entries along the writer's journey that she embarks on to search for her identity via the mistery of her grandmother's disappearance. In the end she ends up living for the both of them.
I would say that I would have liked to read more about Romania under German occupation, about Gian and less about Stefan and his wife. I wonder why we sometimes want to believe so much in something/someone that we don't see it's actually doing us harm.
"- Mirona, parcă citeşti dintr-o carte.
Ce ciudat! De câte ori nu auzisem cuvintele astea! Tata îmi spunea: Semeni cu Fana. Aşa era Fana. Parcă citea dintr-o carte.
Şi Gian: Semeni cu Fanz. Fanz când povesteşte parcă ar citi dintr-o carte."
While reading the book I often wondered why the author wrote and published the book. I guess I still don't fully understand, but I know the feeling that sometimes, somethings you just have to put down on paper and keep on writing till they're all out. Some thoughts just scream to get out.
I would say that I would have liked to read more about Romania under German occupation, about Gian and less about Stefan and his wife. I wonder why we sometimes want to believe so much in something/someone that we don't see it's actually doing us harm.
"- Mirona, parcă citeşti dintr-o carte.
Ce ciudat! De câte ori nu auzisem cuvintele astea! Tata îmi spunea: Semeni cu Fana. Aşa era Fana. Parcă citea dintr-o carte.
Şi Gian: Semeni cu Fanz. Fanz când povesteşte parcă ar citi dintr-o carte."
While reading the book I often wondered why the author wrote and published the book. I guess I still don't fully understand, but I know the feeling that sometimes, somethings you just have to put down on paper and keep on writing till they're all out. Some thoughts just scream to get out.
October 31, 2019
#CellaSerghi
#Mirona sau #CarteaMironei
#LiteraturăModernăŞiContemporană
#LiteraurăRomână
#Ficțiune
Mirona a descris viața într -o familie românească, apăsătoare, cu mătuși demodate care se tem de veșnicul curent, cărora le e frică de fete de "neam prost", care trăiesc cu "ce zice lumea", a descris gândurile pe care le-am avut și noi, temerile pe care le-am trăit. Dar Mirona este mult mai mult. Viața ei, cartea ei, ia o turnură neașteptată, trăiește întâmplări pe care nu le prevezi, paleta de personaje m-a fermecat, multele gânduri descrise aparent fără o ordine, m-au vrăjit. Războiul văzut prin ochii ei, care trăiește aparent în bula ei, m-a prins în mrejele țesute cu stil și frumusețe și simplitate.
Cum împletește întâmplările trăite, cum pictează personaje...minunat!
"Era o zi în care totul părea de aur vechi și aramă lustruită" - este ceea ce caut într -o carte.
Mirona...ceea ce mă așteptam din titlu...depășește orice așteptări.
Cum își descrie ea numele... "Mi se părea prăfuit, demodat, ca redingota străbunicului." - superb
#Mirona sau #CarteaMironei
#LiteraturăModernăŞiContemporană
#LiteraurăRomână
#Ficțiune
Mirona a descris viața într -o familie românească, apăsătoare, cu mătuși demodate care se tem de veșnicul curent, cărora le e frică de fete de "neam prost", care trăiesc cu "ce zice lumea", a descris gândurile pe care le-am avut și noi, temerile pe care le-am trăit. Dar Mirona este mult mai mult. Viața ei, cartea ei, ia o turnură neașteptată, trăiește întâmplări pe care nu le prevezi, paleta de personaje m-a fermecat, multele gânduri descrise aparent fără o ordine, m-au vrăjit. Războiul văzut prin ochii ei, care trăiește aparent în bula ei, m-a prins în mrejele țesute cu stil și frumusețe și simplitate.
Cum împletește întâmplările trăite, cum pictează personaje...minunat!
"Era o zi în care totul părea de aur vechi și aramă lustruită" - este ceea ce caut într -o carte.
Mirona...ceea ce mă așteptam din titlu...depășește orice așteptări.
Cum își descrie ea numele... "Mi se părea prăfuit, demodat, ca redingota străbunicului." - superb
January 13, 2017
I've read this a few years back (4-5, can't put my finger on the year) and I remember grinding it out almost all the way. Wasn't impressed by the writing style and didn't care that much for the plot, but it was a book recommended by a friend and it was the only one I had during summer when I was away with the family in Bulgaria.
Backing my impressions: I can't seem to remember anything about the book. Which is usually strange, since I can remember books (which I enjoyed or at least found interesting characters in) from my childhood.
Anyway, saw this yesterday at a bookstore and remembered reading, so just wanted to record my rating for it.
Backing my impressions: I can't seem to remember anything about the book. Which is usually strange, since I can remember books (which I enjoyed or at least found interesting characters in) from my childhood.
Anyway, saw this yesterday at a bookstore and remembered reading, so just wanted to record my rating for it.
May 4, 2013
Cella Serghi te va uimi cu aceasta carte. ATENTIE! Nu o cititi inaintea Panza de paianjen. O carte perfecta care va va lasa cu ochii in lacrimi. A must-read!
November 4, 2012
Lumea Mironei este o lume de cautari si sperante, unde paginile scrise aduna ganduri si experiente trecute, povestea Fanei si realitatea celui de-al doilea razboi mondial in Romania.
Displaying 1 - 30 of 75 reviews