Cele mai multe făpturi prezente aici sunt desprinse din coșmaruri sau din mitologia universală – acelea sunt creaturile mici.
Urmează cele care au fost imaginate drept Creaturi, adică acele ființe care sunt, chipurile, create de o instanță supremă. Așa că da, am povești și despre oameni, care pot părea mai monstruoase decât cele despre niște făpturi desprinse din lumea fantasticului propriu-zis.
Pentru că, în final, Omul este monstrul cel mai de temut dintre toți. Iar Matoarea nu face decât să vă aducă, dragi cititori, în cele mai adânci hăuri ale imaginației.
Mereu am fost fascinată de genul dark fantasy, de morbiditatea, întunecimea și delicatețea genului, iar când Morgan a lansat Creaturi și Creaturi mi-am spus că este o lectură perfectă pentru luna Octombrie.
Într-adevăr, așa a fost. Am iubit fiecare povestire, fiecare pagină, fiecare cuvințel. Am rămas profund impresionată de poveștile creionate, de dramatismul, tragicul și comicul lor, dar mai ales de cursivitatea stilului de scriere. Filosofic, cu sens, cu descrieri amănunțite și intervenții umoristice deosebite. Lecturarea acestor pagini mi-a adus o reală plăcere, introducându-mă într-o atmosferă gotică, sumbră, dar presărată cu elemente de comic și romantism care au înfrumusețat farmecul fiecărei povești.
Formatul cărții, fiind o colecție de povestiri, mi-a îngăduit să o savurez în timp, oferindu-mi totodată și câteva clipe de reflexie. Am adorat temele abordate, de o sensibilitate aparte, precum și portretizarea grotească, terifiantă a liniei fine dintre normal și anormal, dintre Rai și Iad, precum și a imprevizibilului referitor la faptul că, deși elementele de paranormal s-ar putea afla în substraturile existenței noastre, noi nu vom avea niciodată parte de această certitudine. Subiecte grele, ușor tabu, cu rădăcini antagoniste, dar care merită a fi explorate.
Cumva, cartea pune sub semnul unor constructe sociale tot ceea ce știm despre banalitatea vieții noastre cotidiene, respectiv despre „normalitatea” ce se presupune că ne definește. O recomand oricui, mai ales dacă există în voi, ca și în mine, o sensibilitate aparte pentru terifiant, grotesc și inadmisibil.
În încheiere, vreau să o felicit pe Morgan pentru munca depusă de-a lungul anilor întru scrierea și colectarea povestirilor. Mă bucur că am avut ocazia de a te cunoaște puțin prin prisma acestor rânduri și dă-mi voie să-ți mărturisesc că m-ai cucerit în întregime.
Așa cum tot repet când vine vorba de proză scurtă, adică mai ales de proză scurtă, fiecare cu gusturile lui.
creaturi și Creaturi e mai puțin horror decât se anunță. Mi se pare că povestirile sunt mai aplecate către ideile din spatele lor, de unde și explicațiile de dinaintea fiecărei povestiri.
Teoretic, povestirile sunt scrise în urmă cu peste 10 ani, dar au fost revizuite, aspect de care trebuie ținut cont. Îmi imaginez că s-a încercat o păstrare cât mai apropiată de versiunile inițiale.
Știu cum poate părea ce-o să spun în continuare, dar nu vă lăsați furați de primul impuls. Mi-a plăcut o singură povestire, fix ultima, unde se vede limpede evoluția scrisului autoarei.
creaturi și Creaturi mi se pare că țintește publicul YA, iar faptul că mi-a plăcut doar ultima povestire are legătură cu momentul în care am ajuns eu la cartea asta. De fapt, mai degrabă cu momentul la care a apărut. Too late for me.
Cu toate astea, publicului YA nu văd de ce nu i-ar plăcea. Autoarea știe să scrie, stilul descriptiv e ceea ce trebuie unui astfel de public, care așa învață ce e răbdarea.
Cu siguranță este o carte diferită de tot ce am citit până acum. Mi-au plăcut foarte mult micile introduceri pe care le regăsim înainte de fiecare poveste, te aduc mai aproape de sufletul autoarei, care are un stil cu adevărat interesant și nonconformist.
Cartea „creaturi și Creaturi” a fost înfricoșător de interesantă. Pe lângă stranietatea textuală autoarea a scos în față arta de a scrie pentru cei ce apreciază fantezia, pentru cei ce cuprind lumea fantasy și tot ce înseamnă departe de limitările existențiale. Fiecare poveste în parte a fost o portiță către ceva mai mult, către neobișnuitul lumesc, către spiritualitatea pierdută… poate spre putreziciunea și mizeria umană, dar și îndreptată către cunoaștere doar privită într-o formulă macabră, ceva greu de explicat și totuși plin de conținut. Morgan Hexner nu doar că s-a simțit în elementul ei descriind în amănunt scene terifiante ce au zguduit retina mea ci a și punctat vulnerabilitatea noastră omenească în fața neprevăzutului, în fața inexplicabilului. Aș asocia acest volum și modul de scriere a autoarei cu citatul scris de Eugen Lovinescu: „Libertatea fanteziei nu este un refugiu în irealitate; ea este îndrăzneală și inventivitate”. Și într-adevăr, Morgan a gustat din cupa creativității și acum își spune oful, își îndreaptă penița și ne arată că nimic nu e imposibil.
"Demonul Iubirii" este "Pedeapsa" "Uscățivului" care datorită unui proces lung și dureros al "Renașterii" reușește să pătrundă în "Basmul pe dos." Aici îi întâlnește pe "Frații Saint-Yves" care îi șoptesc "Să nu aprinzi lumânări morților", căci "Aici se află ochii ei" și ar putea fi în pericol. "Dictatura rațiunii, filosofia morții" îi arată că "Omul de companie" ce l-ar putea scoate la lumină este "Mon Petit", dacă vor ajunge să înțeleagă ce înseamnă "Spiritus corp" și "Ecaterinism."
O antologie cu povești dark, cu tente horror care te vor bântui mult timp după ce le citești. A nu se citi după miezul nopții.
Dacă vă plac elementele de gotic, horror, mister, abordarea în text a unor teme incomode pentru majoritatea cititorilor, imaginile macabre sau de-a dreptul grotești și vreți să citiți un volum de proză scurtă, creaturi și Creaturi de Morgan Hexner s-ar putea să fie volumul perfect pentru această ocazie. Recenzia mea o găsiți pe blog.