„De aproape trei decenii şi jumătate, alegerile prezidenţiale sunt pentru mulţi o deplasare la pomul lăudat. Un exerciţiu de dezamăgire. Distanţa dintre promisiuni şi concretizarea lor pare la fel de mare ca aceea dintre aşteptările alegătorului şi rezultatele concrete ale alesului. Pentru scurtarea distanţei şi pentru ca mersul la urne să nu li se mai pară unora un sport inutil, Cristian Preda, Ciprian Mihali şi Sorin Ioniţă redactează o fişă de post pentru președintele țării. Pentru un om capabil să conducă ţara eficient şi sigur. Autorii nu compun portretul-robot al preşedintelui şi nu întreţin iluzia unei apariții providențiale pentru România. Ei nu creionează o imagine ideală, fiindcă, e lucru ştiut, idealul nu există. Nu are corp. Rostul acestei cărţi este să arate ce anume trebuie să căutăm în structura şi în mobilierul lăuntric al celui pe care-l votăm pentru Cotroceni. Care sunt calităţile care-l recomandă şi cum arată foaia de parcurs a României într-o perioadă atât de complicată. E de sperat că, parcurgând Ce vrem de la preşedintele ţării, vom izbuti să părăsim, după atâta amar de tranziţie, logica răului mai mic şi vom intra în cabina de vot încredinţaţi că omul pe care-l vom alege va merita învestitura noastră de încredere şi speranţă.“ — RADU PARASCHIVESCU
Chiar dacă cei trei coautori (precum și prefațatorul Andrei Pleșu) nu-și propun un „portret ideal” al președintelui, în cele din urmă cam asta e esența acestui volum: să traseze câteva reguli de bun simț pentru toți candidații din viitor, punând accent pe ceea ce ne-a nemulțumit la președinții pe care România i-a avut în ultimii 35 de ani. Într-o lume ideală, viitorul președinte nu ar trebui să fie nici jucător sau guraliv ca Băsescu, nici dulap sau ficus ca Iohannis, să fie onest și un adevărat cetățean, să nu aibă nici cadavre în dulap, dar nici interese de parvenitism. Cum spune Andrei Pleșu, „aș vrea un președinte civilizat, un domn afabil, bine informat și bine orientat în plan geopolitic, demn de încredere și de respect, apt să stârnească interesul și simpatia interlocutorilor străini”. Din păcate, nu trăim într-o lume ideală și, să fim sinceri!, nici nu prea avem de unde alege.
Pentru că ieri am urmărit cea mai disputată dezbatere prezidențială, azi m-am destins puțin cu cărțulia asta și cu prezidențiabilii noștri românești, că au și ei, totuși, hazul lor.
Nu îi compar aci pe alde Trump/Harris cu ai noștri ca brazii Ciucă/Ciolacu/Geoană și nici măcar cu Simion/Lasconi, n-aș sti de unde să încep. Ar fi ca și cum l-aș compara pe Chappelle cu… Costel. Și zic Dave Chappelle ca să nu zic George Carlin, Dumnezeu să-i dea sănătate (sic!). Cred însă că dintre alegerile de anul ăsta, cele americane au o importanță mult mai mare pentru noi, românii, decât alegerile noastre românești.
Revenind la cărțulie, după prefața de Andrei Pleșu, trei texte ale lui Cristian Preda, Ciprian Mihali și Sorin Ioniță, pe care îi urmăresc cu interes pe Facebook, ceea ce vă recomand și vouă, caută să răspundă la întrebarea din titlu. Ce vrem de la președintele țării?
Primul text, al lui Cristian Preda, cel care lansează întrebarea, fapt pentru care îl felicit, este și cel mai serios, un fel de fișă a postului de președinte, ce cuprinde zece proiecte de țară, Schengen, Euro, autostrăzi și așa mai departe, dar și câteva trăsături dezirabile (sau poate necesare?) ale prezidențiabililor noștri, hărnicie, moderație și dărnicie (poftim?), dar totuși mai puține reglementări și mai multă libertate. Mă rog…
Al doilea, al lui Ciprian Mihali, profesor de filosofie, e un text mai pe gustul meu, pe marginea unor idei ale lui Max Weber și Jean-Claude Monod, despre posibilitatea unei forme de carismă democratică a președintelui de țară, ceva între dominația tradițională și cea a sistemului legal-rațional, între figura mitologică a conducătorului providențial și portretul robot al funcționarului birocratic. Mă gândesc cine ar putea intra aici... Harris? Că doar nu Trump, el este, după cum știm, și îl citez, the chosen one. În fine…
Ultimul text, al lui Sorin Ioniță, cel mai bun după părerea mea, e intitulat "Doamne ferește de ziua când va conta cine e președintele României", dar nu vă zic mai multe. Cine știe, poate vă luați și voi cărțulia, cele trei texte au doar optzeci de pagini.
Iar după texte, anexele, cu prevederile constituționale referitoare la atribuțiile președintelui din țara noastră, ar fi poate și mai interesante pentru anumiți concetățeni, cu toate că aceștia știu foarte bine ce vor de la președintele lor, cum ar fi, de exemplu, o locuință la numai 35.000 de euro. Așa că întrebarea din titlu poate fi irelevantă.
Un titlu mai atrăgător ar fi fost, poate, "Indiferent de ceea ce vrem noi, ce ne-ar putea oferi, conform constituției noastre, oricât de darnic ar fi, președintele țării?"
Mă tem că răspunsul scurt este, fără nicio aluzie la cuplul Ciucă/Ciolacu, stabilitate. Iar dacă vrem într-adevăr libertate, să o susținem, cu tot sufletul nației românești, nu neapărat pe Kamala noastră de Câmpulung, ci pe Kamala cea autentică, de California. Hai noroc să avem baftă la alegeri.
"All the leaves are brown, and the sky is grey… California dreamin' on such a winter's day 🎵🎶"
Pentru mine a fost o colectie de manifeste pentru un presedinte mai bun. Analizele au fost interesante si ajuta la o mai buna intelegere asupra directiei Romaniei in istoria sa democratica postdecembrista, insa cartea lasa un gust amar prin comparatia intre realitate si ideal, nefiind neaparat vina ei.
Las doar 4 stele, intrucat simt ca mi s-au inselat umpic asteptarile. Ma asteptam sa gasesc informatii insightful, insa ce am citit a fost relativ similar cu imaginea oricui despre un presedinte bun.
Ghid concis și practic pentru alegerea unui președinte. Cred că nu prea se poate atinge nivelul "președintelui fără niciun cusur" care este ilustrat în carte, dar cred că sunt diferite trăsături și caracteristici abordate ale unui președinte de succes. Pot spune că este o carte care ar trebui citită de oricine are drept de vot.
Am cumpărat și citit aceasta carte la momentul la care intenționau și autorii: în timpul campaniei electorele. Este un „ghid” bun, care nu îți dă un răspuns direct la întrebarea cine, deși se pot intui preferințele unora dintre autori. Oferă informații calitative și direcții de gândire suplimentară, din păcate nu îmi dau seama dacă sunt de acord cu autorii deoarece și eu sunt un intelectual precum dânșii sau ei sunt niște pseudo-intelectuali care și-au câștigat recunoștința prin repetare populismelor clasei educate. Ca și concluzie, nu regret că am citit această „broșură”, dar nici nu o pot recomanda mai departe. Cred că o sursă mai buna de informație pentru a ajuta pe oricine să își decidă votul este prin înțelegerea Constituției, jurnaliștii și propria experiență de viață. As the old saying goes "You never know until you try!". Enjoy the read!
O cărticică de mare ajutor, in vederea ghidării noastre pentru alegerea noului președinte al României 2024.
De unde ne putem inspira si înțelege calitățile pe care ar trebui sa le dețină un președinte de țară capabil si responsabil.
Mai putem vedea și, atribuțiile acestuia și principale politici publice de mare interes ale țării noastre și marile provocăari care ne așteaptă in perioada urmatorilor ani.
Dezamăgitor. Cartea nu e un ghid civic, ci trei perspective asupra portretului unui președinte ideal. Adică exact ce-și propusese să evite. Eseul lui Mihali a fost dificil de parcurs, dar spre final a devenit mai pertinent. Această carte nu ar fi ajutat pe nimeni în situația în care ne aflam acum 6 luni (ce să mai zic de situația de acum).
Ah! Să nu uit. Cred că, după scrutinul din noiembrie, recenzia cea mai bună la această carte este bisilabică: țeapă!
O carte scurtă, dar concisă, care racordează cititorii la ce ar trebui să presupună funcția de Președinte al Romăniei - cu exemple concrete, legislație și comentarii pertinente, autorii compun o schemă descriptivă (pe alocuri foarte critică) a funcției prezidențiale, utilă cu atât mai mult în contextul alegerilor de anul acesta.