te sun si îti spun toate astea de ce plângi am fost ocupati cu nimicul universal e ok nu-i nimic suntem vii două constante ale mele sunt nevoia zilnică de apă si tu dar n-a trecut zi sã nu-ti exersez râsul in oglinzi în vitrine în geamuri aburite pocit in fel de feluri si scris in tot ce scriu cum i se scrie cautării dorinta de-a gãsi cum arătătorul e menit sã apese pe sonerii si dacă as sti adresa ta de acum promit că as suna si n-as mai fugi