Soția lui Villon și alte proze la feminin

by Osamu Dazai

Volumul reunește șase proze scrise de Dazai din perspectivă feminină, în perioada 1937-1947, și publicate în diferite reviste. În Soția lui Villon, doamna Ōtani este căsătorită cu un scriitor alcoolic, genial, dar autodistructiv, care își petrece mai tot timpul într-o tavernă, unde bea, acumulează datorii imense și se înconjoară cu diferite femei. Ca să evite un scandal și să înapoieze banii patronului, Sacchan începe să lucreze ca ospătăriță la tavernă, unde frumusețea și căldura ei atrag în permanență noi clienți.

Genres: Japan, Short Stories

144 pages, Paperback

Published January 1, 2024

About the author

Osamu DAZAI (native name: 太宰治, real name Shūji Tsushima) was a Japanese author who is considered one of the foremost fiction writers of 20th-century Japan. A number of his most popular works, such as Shayō (The Setting Sun) and Ningen Shikkaku (No Longer Human), are considered modern-day classics in Japan.
With a semi-autobiographical style and transparency into his personal life, Dazai’s stories have intrigued the minds of many readers. His books also bring about awareness to a number of important topics such as human nature, mental illness, social relationships, and postwar Japan.

Reviews

[Cecilia Casiana Ivanov · Rating 4 out of 5]

Volumul de față reunește mai multe povestiri scurte, toate scrise de Osamu Dazai din perspectiva unor personaje feminine. Deși autorul este bărbat, vocea feminină pe care o construiește este surprinzător de convingătoare. Temele recurente sunt căsnicia, dezamăgirea, singurătatea și o resemnare tăcută.

Pentru mine, doar prima povestire – Soția lui Villon – a avut un impact real. Restul mi-au fost mai greu de înțeles și nu am reușit să le găsesc un sens clar. Personajele par prinse în relații care nu le împlinesc, ba chiar le afectează profund: emoțional, fizic sau psihic.

Ceea ce m-a atins cel mai tare în „Soția lui Villon” nu a fost doar tristețea situației, ci felul în care femeia își trăiește viața într-o tăcere dureroasă, fără revoltă, fără plângeri. Acceptă totul (trădarea, instabilitatea, umilința) nu pentru că nu vede ce i se întâmplă, ci pentru că, poate, s-a obișnuit cu asta sau pentru că îl iubește pe bărbatul acela chiar și așa, stricat cum e. Mi se pare o poveste de o actualitate tulburătoare. Din păcate, încă există multe femei care trăiesc exact acest tip de relație: rămân lângă un partener toxic, nu din slăbiciune, ci din teamă, dependență sau rușine. Povestea nu judecă, nu oferă soluții, dar te obligă să privești și asta, pentru mine, a fost cel mai greu și cel mai sincer lucru.

Per total, e o lectură interesantă pentru cine vrea să exploreze vocea feminină în literatura japoneză, dar nu e un volum ușor sau foarte clar în toate textele. E mai degrabă despre atmosferă și stări, decât despre acțiune sau concluzii.

[Ligia Moisa · Rating 4 out of 5]

Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️
~
•fiction, short stories

•emotional, reflective, sad, medium-paced
~
TW: ableism, infidelity, misogyny
~
Cât de mult poate și trebuie să îndure uneori o femeie?
~
”Soția lui Villon și alte proze la feminin” îmbină șase povestiri scurte scrise de Dazai și publicate în perioada 1937-1947 în diverse reviste.
~
Povestirea principală ne-o prezintă pe Ōtani, soția unui scriitor genial dar care are un caracter autodistructiv și care se confruntă cu dependența de alcool. Bărbatul își petrece majoritatea timpului la tavernă unde adună datorii și se înconjoară de diverse femei. Între timp, o vedem pe Ōtani, această femeie puternică care muncește pentru familia lor și suportă decăderea și infidelitățile soțului.
~
Îmi place enorm felul în care se pune accent pe emoțiile trăite de aceasta. Dazai a fost la rândul său un scriitor asemănător celui din poveste deci, cumva m-am bucurat că s-a putut pune și în rolul soției lui. Da, cred că povestea asta a fost inspirată într-o oarecare măsură de viața lui și acest aspect e destul de trist.
~
Nu am iubit la fel de mult și celelalte povestiri. Am rezonat cu unele mai mult decât cu altele. Printre preferatele mele au fost: Soția lui Villon, Greierele și Felinare. Ultimele două proze din volum au fost cele care m-au atins cel mai puțin.
~
Nu e confortabil să citești genul ăsta de cărți. Nu e plăcut să vezi femei care suportă atât de multe lucruri nedreptăți dar, a fost o vreme când femeile doar atât puteau face ca să-și apere demnitatea și viața. Acum lucrurile s-au mai schimbat, femeile mai vorbesc, mai ripostează și deși îmi pare rău să văd ca acest lucru e necesar, mă bucur că se întâmplă.
~
Recomand cartea asta în special femeilor. Pe mine mereu mă ajută să citesc povești care prezintă și partea negativă a procesului de iubire. Mă face să fiu mai conștientă de realitatea în care trăim, mă aduce cu picioarele pe pământ și mă face să simt compasiune mai multă față de persoanele care nu au de ales și trebuie să suporte diferite forme de abuz.

“Nu conteaza ca suntem inumani. Important e sa ramanem in viata.”

“…eu cred ca trebuie sa avem compasiune si sa fim buni cu cei mai slabi decat noi.”

Ne auzim si pe bookstagram: @ligi.and.books

[Bibble · Rating 3 out of 5]

Citita intr-o singura sedere si cu rate de 3 stele doar de nervi. Toate prozele din carte m-au uimit in moduri distincte, de cat de gresit si putin poate Dazai sa inteleaga o femeie. Violul lui sacchan pe care il privise in No longer human de parca era un eveniment canonic al vietii, aici a fost descris ca un "nimic" trecator, de parca nu e una dintre cele mai traumatizante trairi pe care cineva o poate experimenta. Am terminat cartea de nervi pt ca imi exploda capul la modul in care Dazai considera femeile fiinte fara cunostinte, a caror bucurie este sa isi serveasca sotul si sa isi imbrace copilul, in acelasi timp desconsiderandu-si barbatii pe care i-ar lasa la orice colt in schimbul puterii si atentiei...

[Alexandra · Rating 4 out of 5]

"Scriitorii sunt dezgustători. Niște scursuri umane. Scriu numai minciuni. Nu au pic de romantism. Se complac în confortul vieții lor banale de familie, nu se deranjează să conducă până la poartă o biată fată săracă, îmbrăcată în haine zdrențuite, fără un dinte în față, sunt netulburați pe vecie, ca și cum nimic nu s-ar întâmpla în jurul lor - pe scurt, oripilanți, înfiorători." - pg. 123

"Volumul de față reunește șase proze scrise de Dazai din perspectivă feminină, în perioada 1937 - 1947, și publicate în diferite reviste."- pg. 6

Citind tot ce a apărut până acum la @alicebooks.ro de Osamu Dazai, pot spune că lectura de față a fost ușor diferită. Diferită chiar și de celelalte cărți scrise din perspectivă feminină - Școlărița, Amurg.

Am simțit-o ca și cum aceste femei pe care le-am întâlnit deja în scrierile sale ar fi prins glas, ca și cum Dazai le-ar fi pus stiloul (pensula) în mâna și le-ar fi spus: "Uite, e șansa voastră. Vorbiți! Faceți-mă praf!"
Gândul meu a zburat la Kazuko din Amurg, la soția pictorului din Amurg, și chiar la soția autorului, pe care o întâlnim des în operele sale, portretizată din perspectiva sa.

A fost vremea răzbunării. 😂

Nu cred că am mai râs atât de mult la o carte de ceva timp. Nuvela cu nr. 5 - Umilință, a fost un deliciu. Și oare, numele de Kazuko să fie doar o coincidență?

Vă recomand cu drag cartea asta, dar, pentru o experiență completă, citiți Amurg, Școlărița și (măcar) Dezumanizat înainte.

[Tessa Nadir · Rating 5 out of 5]

Osamu Dazai a avut o viata scurta dar bogata in evenimente si incercari. Stilul sau a fost influentat de idolul sau Ryūnosuke Akutagawa si de sinuciderea acestuia in 1927. A cunoscut faima ca scriitor dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial prin romanele "Amurg" si "Dezradacinat". Dupa mai multe tentative esuate Dazai si iubita sa se sinucid in 1948.
Volumul de fata este o antologie de proza scurta reunind 6 creatii ale autorului, scrise din perspectiva feminina. In cele ce urmeaza voi analiza cateva dintre ele:

- "Viyon no tsuma" a aparut in 1947 in revista "Tenbo". Este povestea sotiei lui Otani-san, un scriitor genial, dependent de alcool, ce isi petrece mai tot timpul in carciumi si cu alte femei. Cei doi au si un copilas plapand, mai mereu bolnavicios, dar ea nu are bani sa-l duca la doctor si il ingrijeste cum poate, tinandu-l la pieptul ei. Cand barbatul ajunge acasa, seara tarziu si impleticindu-se, ea il indeamna sa manance ce i-a gatit.
Nuvela are puternice accente autobiografice, Otani-san asemanandu-se cu Dazai, care fusese si el dependent, dar de morfina.
Femeia lui Otani-san, caci nu e nici macar sotia lui oficial, este gingasa si iubitoare cu el, intelegatoare, nedorind sa-l schimbe, acceptandu-l asa cum e la bine si la rau. Nu-l judeca, nu-i reproseaza nimic, e mereu alaturi de el, incercand sa-l ajute. Familia e cea mai importanta pentru ea; barbatul, copilul, gospodaria, viata lor impreuna e tot ce conteaza si nu cunoaste altceva. Iar barbatul tine la ea, uneori o vede ca pe salvarea lui, intreaba si de copil din cand in cand, insa e neputincios in fata dependentei avand o fire fatalista.

- "Asteptare" este o schita deosebit de frumoasa ce surprinde un singur moment (ichigo-ichie), o singura imagine, ca o picatura de apa ce cade intr-un ocean. Este specific japonez sa apreciezi si sa valorifici acea secunda numita "acum". Putem surprinde starea sufleteasca a unei femei ce merge zilnic la gara asezandu-se pe o banca si asteptand pe cineva. Cu o foarte buna cunoastere psihologica autorul ne releva gandurile ei: "Speranta - si daca vine cineva? - groaza - si daca apare, aoleu, ce ma fac? -, pregatirea sufleteasca cu iz de resemnare - daca apare careva, asta e -, generozitatea - am sa-i ofer viata mea -, fatalismul - destinul meu se va hotara in acel moment -, ei bine, astea si alte fantezii rusinoase mi se incalcesc intr-un mod ciudat in minte, inima mi-e coplesita de emotii si simt ca ma sufoc. Ma incearca o senzatie stranie, de nu mai stiu daca traiesc sau daca sunt moarta, e o senzatie imposibil de inteles, ca si cum as visa in plina zi." Sfarsitul este si el foarte frumos: "Te implor sa nu razi de o fata de 20 de ani, care zi de zi merge in zadar la gara la intalnire, asteapta, apoi pleaca acasa. [...] Fiindca, chiar daca nu am sa-ti divulg in ce gara sunt, candva ma vei zari in multime, asteptand."

- "Felinare" este despre Sakiko, o fata singura si saraca, considerata fata batrana la 24 de ani. Intr-o zi cunoaste un baiat si dorind sa-i daruiasca ceva fura din magazin. Este insa prinsa iar stirea se raspandeste in cartierul unde locuia. Toata lumea incepe sa o arate cu degetul, chiar si baiatul de care se indragostise, ce ii spune ca are lacune de educatie. Sakiko va ramane cu parintii ei apreciind faptul ca ii are alaturi si se bucura de lucrurile simple, mici si valoroase - precum felinarele (wabi-sabi).

Suntem asadar in prezenta unei culegeri foarte bune de proza scurta in care autorul reuseste cu autenticitate si cu o foarte buna cunoastere psihologica a interiorului si psihicului feminin sa creeze niste proze foarte realiste si profunde.

[Vladimir Ghinculov · Rating 2 out of 5]

Soția lui Villon și alte proze la feminin de Osamu Dazai este o colecție de scurte povestiri care au în comun faptul că prezintă personaje principale femei. Nu a fost chiar atât de arbitrar pe cât sună pentru că autorul japonez are aproape un tip. Pe de altă parte, același tip este regăsit în mare și la bărbați. Poate femeile lui Dazai disprețuiesc mai mult bărbații decât invers. În rest, ca restul prozei lui Dazai, mi s-a părut plictisitoare, repetitivă, enervantă și plângăreață.

[Delia · Rating 5 out of 5]

No words to add. There is an analisys on the pages on my copy.
I just cannot help but regret the fact that he destroyed his own life by never following what he wrote.
It is in fact revolting that these womens suffering is overlooked, but this is again a flaw of the times that influenced his life and prose

[Gabriel Preda · Rating 3 out of 5]

Few short stories by this obsessive Japanese author, written from the perspective of women.

[Hachi Alexandra · Rating 4 out of 5]

🎎 „Soția lui Villon" este o nuvelă scrisă din perspectivă feminină. Având loc în Japonia postbelică, povestea este narată de soția unui scriitor autodistructiv pe nume Otani, care se bazează vag pe Dazai însuși. Autorul reușește să scrie atât de intim și detașat încât cititorul poate empatiza cu ușurință cu personajul feminin și poate simți greutățile emoționale pe care le transmite.

🎎 Soția îndură cu răbdare infidelitățile, alcoolismul și iresponsabilitatea financiară a soțului său pe tot parcursul cărții. Ea reprezintă un exemplu de tărie și răbdare în fața dificultăților. În plus, nuvela subliniază luptele emoționale ale soției, între datoria și dragostea față de soț și nevoia de a se proteja și a-și menține demnitatea. Dazai surprinde foarte bine balanța dintre disperare și determinare, oferind un portret emoționant al unei femei prinse într-o viață pe care nu a ales-o, dar pe care se simte obligată să o susțină.

🎎 „Soția lui Villon" ne face conștienți de luptele psihice și emoționale ale oamenilor, iar Dazai, ca de obicei, descrie foarte bine complexitatea condiției umane.

[Allecsia · Rating 5 out of 5]

Toate cărțile scrise de Dazai Osamu lovesc altfel. Nu pot descrie în cuvinte cât de mult iubesc acest autor(maybe și din cauza Anime-ului Bungo stray dogs) și absolut toate cărțile scrise de el.
Cartea asta mi-a plăcut, în special ultimul capitol în care se implică și al doilea război mondial. La acel capitol am râs puțin(puțin mai mult) pentru că relația soție-soț este efectiv hilară. Dar cu toate astea cartea are și o notă mai tristă referitoare la viața femeilor, mai ales la viața femeilor japoneze din perioada aia.

[Tibi · Rating 2 out of 5]

Modele europene amestecate, mentalitate asiatică, autor ce nu știe clar ce simte o femeie și forțează, devine fals. Se citește repede, nu ai pe ce să insiști.
Aș fi curios ce părere au japonezii de azi despre proza asta. Nu am găsit decât șabloane repetate la infinit în comentariile asiaticilor.

[Andrada]

Boldly learning to DNF. I'll come back to it, maybe, later but now I am clearly not in the mood required to read Dazai.