Neobosit în cercetările sale, Tudor Dinu documentează, cu aceeași erudiție cu care și-a obișnuit cititorii, un subiect prea puțin studiat până acum: evoluția băilor în Țara Românească și Moldova din secolul al XVI-lea până la jumătatea secolului al XIX-lea, atunci când are loc trecerea de la stilul de viață de inspirație orientală la cel occidental.
Pornind de la mărturiile călătorilor străini din epocile trecute și de la puținele vestigii ale vechilor hammamuri și feredeie păstrate în zona noastră, autorul a ajuns să exploreze structuri similare din regiunea balcanică, să scoată la lumină piese autohtone din recuzita băilor, ascunse de ochii publicului în depozitele muzeelor ori în colecții private, și, pe urmele primilor vilegiaturiști, să bată drumurile în căutarea celor dintâi izvoare minerale descoperite în Principate și a stațiunilor balneare înființate în jurul lor, majoritatea cufundate în uitare azi.
În urma acestor ample expediții întreprinse de-a lungul mai multor ani, a rezultat o splendidă istorie ilustrată, o incursiune într-o epocă în care ritualurile îmbăierii și procedurile balneare alcătuiau un întreg univers, bine codificat social, al bunăstării trupești. Pe copertă: scenă de hammam, manuscris otoman miniat, 1817
Fiind un admirator necondiționat al cărților semnate de Tudor Dinu, nu puteam rata acest volum de istorie, care are un așa de ispititor titlu - Băi, hammamuri, desfătări. Pentru această carte - O istorie ilustrată a băilor din Țara Românească și Moldova -, istoricul român a călătorit în toate zonele în care exista ceva informații despre felul în care au evoluat băile, stațiunile sau complexurile turistice ante-1850, așa cum a făcut în mare parte din Balcani. Și au rezoltat atâtea informații bine documentate (și fotografii, ilustrații, hărți), încât ne găsim din nou în fața unui volum excelent construit, care va capta atenția oricărui cititor, nu numai al celui de istorie. În plus, m-am bucurat să aflu și câteva informații despre localitățile prahovene și mai ales despre satul copilăriei mele, unde existau odată izvoare de ape minerale: referitor la izvorul de la Măgureni, „nu mai exista decât unul în Germania cu conținut asemănător”.
Nici nu știu cum să review-ui cartea asta? E foarte informativă, extrem de descriptivă și o resursă foarte bună pentru cei care vor să știe despre băile turcești și stațiunile balneo din România de pe vremuri. Are poze. E mișto.