Buzura's novel is significant not only as a landmark of modern Romanian literature, in its implied criticism of totalitarianism and its challenge to communist ideologies, but also as a masterful work focusing on the relationshio between individualism and collectivism, between the individual and the hidden mechanisms of history.
Prozator și eseist român contemporan, autorul unor scenarii cinematografice. Din 1992 a fost membru titular al Academiei Române. A renunțat la profesia de medic psihiatru și s-a dedicat literaturii. A debutat cu volumul de nuvele Capul Bunei Speranțe (1963).
„Când ratezi totul nu-ţi rămâne decât să meditezi asupra soartei omenirii, eu una m-am săturat chiar şi de asta.”
„Te naşti cu ideea tâmpită că ţi se cuvine şi ţie un pic de fericire. Şi dacă ai curajul să o cauţi, să nu renunţi la ea, până la urmă agitaţia ta se transformă în tragedie. Eu una am încetat să mai sper, speranţa ţine şi de vârstă.”
„De fapt, mi-a fost întotdeauna frică de fericire, nu sunt capabilă să o trăiesc cu toată fiinţa mea, mă îngrozeşte; ea mi se pare doar preludiul unui dezastru, aura lui şi nimic mai mult. Sunt însă bucuroasă când cei din jur par fericiţi, atât cât se poate.”
Acest volum m-a surprins plăcut. Ioana ajunge într-un spital/ospiciu în urma unui accident de mașină. Însă povestea Ioanei este mult mai complexă. În acest volum avem foarte multe perspectiva care se tot schimbă și asta, într-adevăr, mi-a îngreunat lectura. Avem flashback, persoana a III-a, pov. al Ioanei și scrisorile lui Iustin (soțul Ioanei). Aceste perspective multiple m-au impresionat foarte mult pentru că au fost explicate foarte bine și, chiar dacă tu, ca cititor, trebuia să-ți dai seama ce perspectivă este și unde, a fost un lucru care chiar mi-a atras atenția asupra poveștii mult mai bine. În urma accidentului, Ioana îi destăinuie doctorului, în mod episodic, trecutul ei - cum a descoperit că soțul ei o înșeală, cum l-a cunoscut pe Anton și apoi lucruri mărunte despre relația cu Sabin. Am scăzut punctaj pentru că au fost momente în care m-am plictisit teribil și momente în care m-a ținut cu sufletul la gură. Prin stilul de scriere, Buzura m-a cucerit. Dar nu pot nega că mi se luase de la stilul monoton pentru că nu se întâmpla nimic extraordinar pe parcurs. Ci doar niște evenimente mundane și felul în care Ioana a reușit să supraviețuiască prin aceste evenimente traumatizante.