What do you think?
Rate this book
Sunt liniștită, mi-e frică
280 pages, Hardcover
First published January 1, 2024
2 people are currently reading
38 people want to read
About the author
Ştefania Mihalache
19 books12 followersA debutat editorial cu volumul Est-falia, la editura Paralela 45. Romanul a fost nominalizat la Marile Premii Prometheus, ediția a IV-a, categoria Opera Prima. A publicat proză și recenzii în revistele Pana mea, Vatra, Observator Cultural și Time Out. În 2010 a publicat romanul Poemele secretarei la editura Cartea Românească.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 5 of 5 reviews
December 25, 2025
cu cât mai multe texte introduci
cu atât mai dificil e să creezi un volum wow
înțeleg conceptul colecției (mixed media), este cumva necesar să fie un proiect de amploare
dar eu una privesc din start cu un ochi critic
aș zice că aici e 50-50 în ceea ce privește calitatea textelor
îmi place Ștefania, e cel de-al treilea volum pe care îl citesc (preferatul fiind Cronica Akasha)
dar textele care m-au impresionat de aici au fost umbrite de cele care m-au obosit
de ex., seria despre frici nu mi-a plăcut
Ștefania este sclipitoare, merită citită
însă aici e mult, uneori repetitiv
not the greatest
cu atât mai dificil e să creezi un volum wow
înțeleg conceptul colecției (mixed media), este cumva necesar să fie un proiect de amploare
dar eu una privesc din start cu un ochi critic
aș zice că aici e 50-50 în ceea ce privește calitatea textelor
îmi place Ștefania, e cel de-al treilea volum pe care îl citesc (preferatul fiind Cronica Akasha)
dar textele care m-au impresionat de aici au fost umbrite de cele care m-au obosit
de ex., seria despre frici nu mi-a plăcut
Ștefania este sclipitoare, merită citită
însă aici e mult, uneori repetitiv
not the greatest
June 19, 2025
"Sunt liniștită, mi-e frică" de Ștefania Mihalache, cu ilustrații de Laurențiu Midvichi, este o oglindire perfectă a imperfecțiunii 🤍 Am scris mai multe despre carte într-un articol publicat pe blog ✍️, acolo unde am lăsat și cinci poeme ce arată impactul zguduitor al lecturii 🤍
"Frica e poezie pură"
https://ciobanuldeazi.home.blog/2025/...
"Frica e poezie pură"
https://ciobanuldeazi.home.blog/2025/...
December 9, 2024
Încântătoare colecția aceasta de poeme a Ștefaniei Mihalache, acompaniată de opere semnate de Laurențiu Midvichi. Acesta este primul volum din opera Ștefaniei la care am reușit să ajung și sincer pot să spun doar că nu va fi ultimul. Versurile sale au capacitatea de a vindeca răni adânci. Este un efect foarte greu de reprodus și de comentat, dar care uimește cititorul. A fost o adevărată plăcere lectura aceasta.
December 21, 2025
Dacă aș fi fost poetă, mi-aș fi dorit să scriu poeziile cum le scrie Ștefania Mihalache în cartea asta. Pline de miez, dar și de joacă, ingenioase și mustind de viață, m-au bucurat enorm versurile de aici, m-au incitat și m-au relaxat. Genială.
"Viața s-a luat în serios și-a trecut."
"că moartea nu e altceva
decât proporția perfectă
dintre frica de a vedea ce ți se-ntâmplă ție
și liniștea de a vedea ce li se-ntâmplă altora."
"Viața s-a luat în serios și-a trecut."
"că moartea nu e altceva
decât proporția perfectă
dintre frica de a vedea ce ți se-ntâmplă ție
și liniștea de a vedea ce li se-ntâmplă altora."
March 30, 2025
Sunt liniștită, mi-e frică – poezie a constrângerii?
Anul acesta a venit cu câteva lecturi faine în ceea ce privește poezia. Unul dintre volumele pe care le voi tot recomanda de-acum înainte este Sunt liniștită, mi-e frică al Ștefaniei Mihalache, apărut la Editura Paralela 45. O splendoare vizuală, îmbogățită de ilustrațiile lui Laurențiu Midvichi. Rar ți-e dat să citești un volum-album îngrijit în felul acesta.
Poezia curge
Din toate colțurile lumii,
Din toate inimile sensibile,
Din toate vârstele, genurile, rasele și clasele,
Versuri pornesc de la ambele capete ale curcubeului
Și se întâlnesc la mijloc, unde el face o burtă.
Bine te-am găsit,
World poetry,
Ai venit exact la timp,
Acum, când sunt liniștită.
O voce feministă dominată nu doar de frici, ci și de instincte, sfâșiată nu doar de vagi nemulțumiri, ci și de solicitările excesive ale cotidianului. Un ton sincer, aproape vulnerabil, o ironie subtilă și un discurs direct. Așa aș caracteriza întregul volum după prima lectură.
Mărturisesc că sunt multe poeme care au cerut recitire, unele care aproape au urlat la mine, altele în care autoarea a pus punctul pe i în locul meu – și probabil în locul multora dintre noi.
E o memorie plastică în poemele astea, o memorie ce recompune amintiri, ce retrăiește momente. O memorie conștientă că poți eșua, că există frică, vulnerabilitate, că nu mereu există control – și totuși, liniștea aia că poți modifica scopul în funcție de context.
Memoria nu e doar un depozit pasiv al trecutului, ci un proces activ, capabil să creeze sensuri noi.
Un exemplu puternic este Antinatura care mă desparte, în care Ștefania Mihalache mărturisește acea ruptură față de natură. O natură privită printr-un filtru artificial, care accentuează sentimentul de înstrăinare. Este despre barierele, uneori autoimpuse, care ne împiedică să ne conectăm la realitatea din jur.
O altă temă recurentă este constrângerea. În Space shoes, aceasta apare în relația mamă-copil, unde regulile impuse din copilărie creează o senzație de captivitate chiar și la maturitate. Un alt exemplu este Poveste galactică, unde perspectiva devine mai amplă, iar constrângerea poate fi familială, istorică sau socială, dacă privim dincolo de cuvinte. Ambele texte conțin o figură feminină autoritară, detaliu care poate sugera un control simbolic asupra identității copilului.
Poezia Ștefaniei Mihalache este un spațiu al introspecției, unde analiza experienței de viață se împletește armonic cu o sensibilitate rafinată.
O carte precum o trusă de medicamente. O deschizi, îți iei calmantul potrivit, mergi mai departe, complet refăcut ori doar maschezi unele simptome.
Vă las câteva doze mai jos:
Frica mea nu tace decât
Când îndes în țeava asta de cuvinte scrise
Precum în copilărie
Cornetele de hârtie
Cu ace de siguranță desfăcute la vârf.
Eu nu puneam niciodată ace,
Abia acum pun. Și țintesc și suflu cornetele mele bumerang.
∞∞∞
Mintea alunecă
Dă o tură-două
Până se întunecă,
Mintea se duce la culcare târziu
Așteaptă parșivă
Să adoarmă întâi trupul
Și după ce se asigură
Că-l are în totalitate la dispoziție
Începe să-l deșire toată noaptea
Propoziție cu propoziție.
Dă-te de trei ori peste cap
∞∞∞
Și fă-te un avocado
Fă-te o burtă de viezure femelă
Fă-te o picătură pe o lamelă
Acum încorporezi,
Timpul expulziei a trecut
Acum descoperi cum să fii
Conținerea care nu conține
Acum trebuie să naști invers
Adică să naști ceea ce nu e al tău
Să nu reții la sursă nimic
Să nu crești
Să nu-ți fie sete și să nu aștepți niciun pahar
Dacă vrei să trăiești.
Anul acesta a venit cu câteva lecturi faine în ceea ce privește poezia. Unul dintre volumele pe care le voi tot recomanda de-acum înainte este Sunt liniștită, mi-e frică al Ștefaniei Mihalache, apărut la Editura Paralela 45. O splendoare vizuală, îmbogățită de ilustrațiile lui Laurențiu Midvichi. Rar ți-e dat să citești un volum-album îngrijit în felul acesta.
Poezia curge
Din toate colțurile lumii,
Din toate inimile sensibile,
Din toate vârstele, genurile, rasele și clasele,
Versuri pornesc de la ambele capete ale curcubeului
Și se întâlnesc la mijloc, unde el face o burtă.
Bine te-am găsit,
World poetry,
Ai venit exact la timp,
Acum, când sunt liniștită.
O voce feministă dominată nu doar de frici, ci și de instincte, sfâșiată nu doar de vagi nemulțumiri, ci și de solicitările excesive ale cotidianului. Un ton sincer, aproape vulnerabil, o ironie subtilă și un discurs direct. Așa aș caracteriza întregul volum după prima lectură.
Mărturisesc că sunt multe poeme care au cerut recitire, unele care aproape au urlat la mine, altele în care autoarea a pus punctul pe i în locul meu – și probabil în locul multora dintre noi.
E o memorie plastică în poemele astea, o memorie ce recompune amintiri, ce retrăiește momente. O memorie conștientă că poți eșua, că există frică, vulnerabilitate, că nu mereu există control – și totuși, liniștea aia că poți modifica scopul în funcție de context.
Memoria nu e doar un depozit pasiv al trecutului, ci un proces activ, capabil să creeze sensuri noi.
Un exemplu puternic este Antinatura care mă desparte, în care Ștefania Mihalache mărturisește acea ruptură față de natură. O natură privită printr-un filtru artificial, care accentuează sentimentul de înstrăinare. Este despre barierele, uneori autoimpuse, care ne împiedică să ne conectăm la realitatea din jur.
O altă temă recurentă este constrângerea. În Space shoes, aceasta apare în relația mamă-copil, unde regulile impuse din copilărie creează o senzație de captivitate chiar și la maturitate. Un alt exemplu este Poveste galactică, unde perspectiva devine mai amplă, iar constrângerea poate fi familială, istorică sau socială, dacă privim dincolo de cuvinte. Ambele texte conțin o figură feminină autoritară, detaliu care poate sugera un control simbolic asupra identității copilului.
Poezia Ștefaniei Mihalache este un spațiu al introspecției, unde analiza experienței de viață se împletește armonic cu o sensibilitate rafinată.
O carte precum o trusă de medicamente. O deschizi, îți iei calmantul potrivit, mergi mai departe, complet refăcut ori doar maschezi unele simptome.
Vă las câteva doze mai jos:
Frica mea nu tace decât
Când îndes în țeava asta de cuvinte scrise
Precum în copilărie
Cornetele de hârtie
Cu ace de siguranță desfăcute la vârf.
Eu nu puneam niciodată ace,
Abia acum pun. Și țintesc și suflu cornetele mele bumerang.
∞∞∞
Mintea alunecă
Dă o tură-două
Până se întunecă,
Mintea se duce la culcare târziu
Așteaptă parșivă
Să adoarmă întâi trupul
Și după ce se asigură
Că-l are în totalitate la dispoziție
Începe să-l deșire toată noaptea
Propoziție cu propoziție.
Dă-te de trei ori peste cap
∞∞∞
Și fă-te un avocado
Fă-te o burtă de viezure femelă
Fă-te o picătură pe o lamelă
Acum încorporezi,
Timpul expulziei a trecut
Acum descoperi cum să fii
Conținerea care nu conține
Acum trebuie să naști invers
Adică să naști ceea ce nu e al tău
Să nu reții la sursă nimic
Să nu crești
Să nu-ți fie sete și să nu aștepți niciun pahar
Dacă vrei să trăiești.
Displaying 1 - 5 of 5 reviews