Am aflat de Ivan Vîrîpaev datorită spectacolelor lui Bobi Pricop. Am remarcat recent în Neliniște cât de bun era textul și cât de tare m-a mișcat poezia de la final. Așa că, am căutat numele dramaturgului, am comandat cartea și am citit 6 piese de teatru remarcabile, fiecare în felul ei.
Vi-l recomand dacă vă place să și citiți, nu doar să vedeți, teatru 🤍
Nu am mai citit teatru din liceu! Vîrîpaev a fost, cu adevărat, o experiență extraordinară pentru mine! Reușește să surprindă problemele lumii de azi, să ne provoace la analiza lor, să ne arate vulnerabilitatea și forța ființei umane! "Conferința iraniana" și "Neliniște" sunt, de departe, favoritele mele!
I should start by saying that I read the English translation of the play: "Unbearably Long Hugs." I'm definitely a big fan of Ivan Vyrypaev’s dramatic works, mainly because he often chooses to engage with the pressing social issues of our modern world, offering thoughtful and sometimes biting criticism through his characters and dialogue.
Although I couldn't personally relate to any of the characters in this contemporary tale, I thoroughly enjoyed every bit of it. I appreciated how all four characters were damaged in their own way, each dealing with an existential crisis of some kind, and the way their paths crossed. Their struggles felt honest, and I found the portrayal of their inner turmoil compelling.