Romanian-born historian of religion, fiction writer, philosopher, professor at the University of Chicago, and one of the pre-eminent interpreters of world religion in the last century. Eliade was an intensely prolific author of fiction and non-fiction alike, publishing over 1,300 pieces over 60 years. He earned international fame with LE MYTHE DE L'ÉTERNAL RETOUR (1949, The Myth of the Eternal Return), an interpretation of religious symbols and imagery. Eliade was much interested in the world of the unconscious. The central theme in his novels was erotic love.
Solilocviile lui Eliade nu tratează nimic, după cum el însuși afirmă. Ele reprezintă doar o serie de idei, fragmentare pe alocuri, fără început și fără sfârșit, fiind doar gândurile febrile ale unui om care, cunoscând deja Orientul, suferă de tumultul instopabil al creației. În Solilocviile sale, Eliade este un intelectual conservator, aliniat valului de gândire al perioadei interbelice. De pildă, afirmația potrivit căreia "S-a exagerat stupid influența spiritului feminin în societatea apuseană" nu poate fi decât demnă de laudă. Și să nu uităm că Solilocviile au fost publicate în 1932, căci, dacă Eliade ar fi scris asta astăzi, nu ar fi fost decât un spirit lucid necitit de nimeni, pentru că astăzi suntem prea ignoranți sub aspectul problematicii în cauza, considerând-o deja caducă.
"De aceea virtutea e corolarul înțelepciunii, căci a înțelege o ierarhie de valori înseamnă în același timp a o asimila."
"Când fiecare își va avea modul propriu de apropriere, ritualul și dogma proprie a experienței sale religioase, atunci unitatea religiei va fi evidentă."
"Sistemele de gândire nu dispar prin critică sau prin discuții, ci cad o dată cu creația altui sistem de gândire. Și primul era, însă, logic, coerent și demonstrabil. Oamenii vedeau perfect cu acel sistem. Dacă a întâmpinat critici, ele nu l-au putut zdruncina. Istoria științelor ne învață acest important fapt: că numai o nouă creație, o nouă metodă poate avea rezultat, iar nu critica celor vechi. Oamenii trebuie să vadă altfel."
Mircea Eliade reușește să te cucerească în domeniile sale chiar dacă nu te-au interesat până atunci. O face foarte talentat. O face lucid. Deși mi-a plăcut mai mult volumul de esee "Oceanografie", am găsit în acesta o seamă de idei și comparații care m-au dat gata.
"Numai nebunii şi sfinţii nu se contrazic. Cei din urmă participă la Absolutul revelat prin Graţie, prin dragoste. Cei dintîi, sînt monoideici, adică strict logici, constructiv-liniar-evolvînd. Noncontradicţia e acceptabilă numai într-un singur fel de nebunie: dragostea. Dragostea nu admite schimb, adică contradicţie, pentru că ea e o revelaţie absolută şi sui-generis, de sine stătătoare. E nebunie, întrucît realizează identitatea calitativă a două cantităţi: a = b; relaţia aceasta poate neglija toate celelalte ansambluri de numere posibile. Rămîne şi există ca atare, într-un spaţiu special, ignorînd existenţele din alte spaţii. Revelîndu-se, există chiar după ce psihologiceşte (nu metafizic) dragostea dispare (schimb psihic, oboseală carnală). Aceasta se datoreşte imperfecţiei dragostei umane, care e incarnată, nu întrupată. Dar faptul că dragostea trece nu e un motiv să ne îndoim de realitatea ei obiectivă, absolută. Am văzut o singură dată Himalaya, dar nu am să mă îndoiesc de existenţa ei, acum. „Farmecul" unei simfonii; de ce să-l socotim „farmec" (încîntare pasageră, autoiluzie) pentru că trece? Pasagerul marilor emoţii e dovadă de limitările umane, nu de micimea emoţiilor. Mi se pare că omul nu rezistă revelaţiilor nemijlocite. El poate vieţui de minune într-un mediu în care totul e mijlocit, e tradus. Deşi vede totul prin soare, el nu poate privi soarele nud. "
Această carte este prevestitorul oceanografiei - o invitație la procesul de gândire mistică asupra unei varietăți de teme: mister, artă, dragoste, îndumnezeire, virtute, spirit și mitologie.
Mi-ar fi fost deajuns să citesc fragmentul despre ”a dansa cu sferele” ca să o recomand cu fermitate. Iar emoția post-lectură aș rezuma-o prin expresia ”feel the rhythm” O carte must-read pentru fanii Tool :)
”Misterul nu e o noncunoștință, o ignorare - ci revelația neînțelegerii, adică nemijlocită întimpinare a realului. Ignoranța e o stare difuză, e o relație variabilă, aptă de a fi atenuată sau curmată. Misterul e un fapt real, transcendent, ireveresibil și inasimilabil.”
"Un om crede in nemurire pt. ca nu poate primi moartea pt. totdeauna a mamei, a fratilor, a femeii iubite. Nu e deloc, asadar, o sete de supravietuire individuala - ci sete de vesnicia celorlalti, pe care i-a iubit".
Îți schimbă perspectiva și îți aduce la cunoștință un subiectivism foarte rațional, justificat. Scrierea lui Eliade e de o maturitate incredibilă, recomand!
La ideea poetului Zaharia Stancu, Eliade împreună cu Mihail Sebastian și Ion Călugăru lansează în 1932 o colecție de scrieri intitulate «Cartea cu semne». Astfel, Mihail Sebastian publică „Extrase dintr-un carnet regăsit”, Călugăru vine cu o serie de nuvele, iar Eliade cu volumul de față: „Solilocvii”. Prin gândirea solilocvă, Eliade nu probează nimic, nu dărâmă nimic și nu epuizează nimic. El însuși afirmă, „gândul izvorât și organizat în singurătate – e întotdeauna un gând neterminat”. Întâlnim aici un Eliade care mărturisește în 80 de pagini despre: adevăr, mitologia morții, mister, irațional, viață, glorie, asceză, păcat, castitate, dans, instinctul de transcendere al omului ș.a.m.d. Și totuși nu, „filosofie nu se află în aceste pagini”.
"Dacă oamenii ar activa conform naturii lor umane, calitativ deosebite şi ierarhic superioare tuturor celorlalte naturi - ei nu ar avea de ales decît unul din aceste două drumuri: glorie sau asceză. Restul e biologie."