Au fost destule texte la care am simțit fizic bucuria de a le citi ca atunci când acrobatul care merge pe sârmă la 10 metri deasupra solului ajunge cu bine la celălalt capăt al traseului, și jubilezi, tu spectator, de măiestria de care a dat dovadă până la final. De multe ori începeam un text cu o strângere de inimă, mă gândeam că nu o să mă mai poată surprinde cu ceva, că e o schemă care se repetă, dar nu, nu știu cum face dar găsește aproape de fiecare dată ceva care întoarce toată povestirea și te lasă așa, puțin fericit.