What do you think?
Rate this book
Sex & Perestroika. Dilogie
La tribuna, sub umbra protectoare a lui Lenin dominand multimea, stateau frumosii mincinosi ai neamului, care nu mai oboseau sa ne toarne balsam pe suflet povestind chestii atat de eroice despre noi, cei adunati in piata. Aflam cu fior ca in ultimiii patruzeci si cinci de ani, cat sezuseram sub rusi, nu facuseram altceva decat sa ne gandim, sub conducerea din umbra a acelor palavragii solemni, la alfabetul latin, la democratie, la libertate, chiar daca in fapte ei proslavisera partidul, pe Lenin si comunismul.
Ce chestie super faina asta, sa vii in piata ca un ins oreacare si sa pleci de acolo erou-erou!
Ce chestie super faina asta, sa vii in piata ca un ins oreacare si sa pleci de acolo erou-erou!
316 pages, Paperback
Published January 1, 2010
1 person is currently reading
10 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 of 1 review
June 22, 2017
O carte care surprinde regimul comunist in RSSM impreuna cu toate mutatiile pe care le-a indus in mod irational si crud; care (re)deschide plagile nationale si culturale ale romanilor basarabeni, demascandu-le si la tanara generatie din Basarabia, nascuta dupa '90 si care totusi resimte sechelele cauzate de comunism (cel putin o descopar prin propria experienta a lecturii). Toate astea, probabil cu scopul, de a ne trezi din adormire si a ne aţîţa la rezistenta si infaptuirea schimbarilor spre bine. Abordand subiecte dureroase, totusi, autorul nu uita de umor. Si amor. Amorul ca forma de protest contra regimului. Sexul ce are loc in paralel cu sedinta de peste perete cu un reprezentant al CC, sau intr-un fost birou al KGB, descris fara aluzii si in cele mai mici detalii, nu poate fi decat o exprimare a revoltei: la barbaria guvernarii se raspunde prin patosul dragostei, dezolarea comunista e atacata de autor prin iubire.
***
"Trecutul meu lingvistic precar n-o sa-mi permita, probabil, niciodata sa ma simt tot atat de in apele mele vorbindu-mi limba ca si fratii romani. Si daca am amintit de ape, trebuie sa spun ca, de fiecare data cand ma pomenesc peste Prut, inca ma mai simt in postura inotatorului incepator. Stau pe tarmul marii si ma uit cu invidie si admiratie la muschiulosii ce se avanta in talazurile limbii romane, tot atat de lejer cum aruncam eu in apa iazului din sat. Ma aventurez intr-un tarziu si eu sa avansez in marea 'verbului matern', numai ca, la primul val intalnit, incepe dezastrul. Plaja se prabuseste brusc sub pamant, marea urca la cer, iar eu plonjez in gol.
Si, dupa ce o putere straina ma proiecteaza pe varful valului, tot ea ma zvarle la fundul unui sant ce se casca din senin. Degeaba flutur din maini in ideea unei aterizari blande, sunt ingropat numaidecat de un alt val si stiu precis ca am murit. Gustul neasteptat e sarat al apei ma livreaza unor convulsii vomitive devastatoare si numai asta ma readuce la viata.
Ma simt stapan pe limba mea doar cand scriu in ea. Atunci stau pe malul marii, contemplez inotatorii din larg si-i imit, dand din maini si din picioare."
***
"Teritoriul Romaniei continua sa fie, pentru multi dintre noi, unul bun sa-l populezi cu vise si fantasme.
Si nu ne cereti sa fim 'realisti'!
Daca, pana in 1989, era locatia ideala pentru limba romana, literatura romana, cultura romana, istoria romana, dupa aceasta data a trebuit sa invatam a le face loc in acel spatiu si unor romani reali, nu tocmai simpatici. Nu am fost in stare. [...]
Se intampla sa ajung de multe ori in Romania si nu ma prea dau in vant sa am de a face cu oamenii aceia care imi vorbesc atat de bine limba si cu care ma inteleg atat de prost. Nu vorbesc cu ei, nu ma lansez in discutii, nu semnez contracte. Imi face bine sa stau pur si simplu printre ei. Va d scene nu tocmai de vis, dar intotdeauna stiu ca, undeva, in aceasta tara, exista Andrei Serban, Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Liiceanu, Plesu, Monica Lovinescu, Goma, Patapievici,Jurnalul lui Eliade, Jurnalul lui Sebastian, Ionesco si Cioran, Cartarescu si o puzderie de atatia altii."
***
"Fraza oratorului 'E necesar sa dezvoltam in fel si chip bilingvismul national-rus' ma determina sa-mi imaginez ca Marcela intruchipeaza marele popor rus, mai ales ca mi s-a laudat cu niste stramosi in acest sens. In acelasi moment simt inspiratia sa fac ceea ce nu am mai incercat niciodata, o chestie citita in cartile de specialitate, aparute in ultimul timp datorita, iarasi, perestroikai.
'A-ha, imi zic, dupa ce o aburc nu fara efort pe Marcela peste mine, asta trebuie sa fie ceea ce se cheama pozitia 69'!
Incantata de improvizatie, Marcela se grabeste sa ma ajute sa dezvoltam, in minute bune, in paralel, un bilingvism de invidiat [...].
Poate mai mult decat activitatea limbilor noastre m-a umplut de extaz sa vad cum popoul Marcelei umpluse deasupra nasului meu trei sferturi din biroul nomenclaturist. [...]
Dar popoul Marcelei nu se rezuma la atat. Dilatandu-se apoteotic, el darama peretele si avanseaza impetuos in Piata Biruintei, pe care o ocupa in intregime. Lenin ajunge, astfel, ca si mine, cu nasul intre fesele gigantesti."
***
"Iata de ce, Ludmila-Ludmila ma conducea serile dupa program din sala de conferinte, printr-o usa din spatele scenei, intr-un mic culoar, in care dadeau cateva usi.
'Sala de audiente a presedintelui Republicii Moldova', era scris pe una dintre ele.
Iarasi un loc bun sa... stiti dumneavoastra. [...]
A fost singurul meu contact cu ceva legat de presedintele Voronin. Dar unul, oricum, memorabil. Pot sa spun ca am abuzat de un birou de presedinte comunist."
***
"Trecutul meu lingvistic precar n-o sa-mi permita, probabil, niciodata sa ma simt tot atat de in apele mele vorbindu-mi limba ca si fratii romani. Si daca am amintit de ape, trebuie sa spun ca, de fiecare data cand ma pomenesc peste Prut, inca ma mai simt in postura inotatorului incepator. Stau pe tarmul marii si ma uit cu invidie si admiratie la muschiulosii ce se avanta in talazurile limbii romane, tot atat de lejer cum aruncam eu in apa iazului din sat. Ma aventurez intr-un tarziu si eu sa avansez in marea 'verbului matern', numai ca, la primul val intalnit, incepe dezastrul. Plaja se prabuseste brusc sub pamant, marea urca la cer, iar eu plonjez in gol.
Si, dupa ce o putere straina ma proiecteaza pe varful valului, tot ea ma zvarle la fundul unui sant ce se casca din senin. Degeaba flutur din maini in ideea unei aterizari blande, sunt ingropat numaidecat de un alt val si stiu precis ca am murit. Gustul neasteptat e sarat al apei ma livreaza unor convulsii vomitive devastatoare si numai asta ma readuce la viata.
Ma simt stapan pe limba mea doar cand scriu in ea. Atunci stau pe malul marii, contemplez inotatorii din larg si-i imit, dand din maini si din picioare."
***
"Teritoriul Romaniei continua sa fie, pentru multi dintre noi, unul bun sa-l populezi cu vise si fantasme.
Si nu ne cereti sa fim 'realisti'!
Daca, pana in 1989, era locatia ideala pentru limba romana, literatura romana, cultura romana, istoria romana, dupa aceasta data a trebuit sa invatam a le face loc in acel spatiu si unor romani reali, nu tocmai simpatici. Nu am fost in stare. [...]
Se intampla sa ajung de multe ori in Romania si nu ma prea dau in vant sa am de a face cu oamenii aceia care imi vorbesc atat de bine limba si cu care ma inteleg atat de prost. Nu vorbesc cu ei, nu ma lansez in discutii, nu semnez contracte. Imi face bine sa stau pur si simplu printre ei. Va d scene nu tocmai de vis, dar intotdeauna stiu ca, undeva, in aceasta tara, exista Andrei Serban, Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Liiceanu, Plesu, Monica Lovinescu, Goma, Patapievici,Jurnalul lui Eliade, Jurnalul lui Sebastian, Ionesco si Cioran, Cartarescu si o puzderie de atatia altii."
***
"Fraza oratorului 'E necesar sa dezvoltam in fel si chip bilingvismul national-rus' ma determina sa-mi imaginez ca Marcela intruchipeaza marele popor rus, mai ales ca mi s-a laudat cu niste stramosi in acest sens. In acelasi moment simt inspiratia sa fac ceea ce nu am mai incercat niciodata, o chestie citita in cartile de specialitate, aparute in ultimul timp datorita, iarasi, perestroikai.
'A-ha, imi zic, dupa ce o aburc nu fara efort pe Marcela peste mine, asta trebuie sa fie ceea ce se cheama pozitia 69'!
Incantata de improvizatie, Marcela se grabeste sa ma ajute sa dezvoltam, in minute bune, in paralel, un bilingvism de invidiat [...].
Poate mai mult decat activitatea limbilor noastre m-a umplut de extaz sa vad cum popoul Marcelei umpluse deasupra nasului meu trei sferturi din biroul nomenclaturist. [...]
Dar popoul Marcelei nu se rezuma la atat. Dilatandu-se apoteotic, el darama peretele si avanseaza impetuos in Piata Biruintei, pe care o ocupa in intregime. Lenin ajunge, astfel, ca si mine, cu nasul intre fesele gigantesti."
***
"Iata de ce, Ludmila-Ludmila ma conducea serile dupa program din sala de conferinte, printr-o usa din spatele scenei, intr-un mic culoar, in care dadeau cateva usi.
'Sala de audiente a presedintelui Republicii Moldova', era scris pe una dintre ele.
Iarasi un loc bun sa... stiti dumneavoastra. [...]
A fost singurul meu contact cu ceva legat de presedintele Voronin. Dar unul, oricum, memorabil. Pot sa spun ca am abuzat de un birou de presedinte comunist."
Displaying 1 of 1 review