What do you think?
Rate this book
Păsările tinereții noastre
O nostalgica afectiune pentru sat, pentru lumea purtatoare de viata a celor ce au tinut suflul neintrerupt al perpetuarii neamului domina drama din Pasarile tineretii noastre. Este, de fapt, coordonata ideatica pe care Ion Druta isi asaza conflictualitatea factologica in care sunt angajati eroii sai, reflectand asupra nevoii de suflet in tot ce se intreprinde
actualmente acolo, subsumand intregul univers rural firului intim al istoricitatii sale.
actualmente acolo, subsumand intregul univers rural firului intim al istoricitatii sale.
116 pages, Paperback
Published January 1, 2015
About the author
Ion Druță
49 books78 followers Ion Panteley Drutse was born in the village of Horodishte Dondusheny district, Moldova republic in 1928. He graduated from the higher literary courses of the Institute of Literature "A.M. Gorky" of the Union of Writers of the USSR. He began his literary career in 1953 with his collection of stories In Our Village, followed by A Story of Love next year. During three decades there appeared many novels, stories, plays and books for children: The yearning for People, Ant's Story, Trofimash, The Big Sitting Room, From Green to Green, The Belfry, The White Church, The Birds of Our Youth and others.
He was awarded the State Prize of Moldova as a playwright and prose writer.
He is a member of Moldova's Union of writers but he lives in Moscow.
Ion Druță (n. 3 septembrie 1928, satul Horodiște, județul Soroca, în prezent în raionul Dondușeni, Republica Moldova) este un scriitor moldovean.
A absolvit școala de silvicultură și Cursurile superioare de pe lângă Institutul de Literatură "Maxim Capsa" al Uniunii Scriitorilor din U.R.S.S.. Din 1960 locuiește la Moscova, Rusia.
Primele povestiri ale prozatorului sunt publicate la începutul anilor '50. Operele sale, adunate în 4 volume, "Frunze de dor", "Balade din câmpie", "Ultima lună de toamnă", "Povara bunătății noastre", "Clopotnița", "Horodiște", "Întoarcerea țărânii în pămân t", "Biserica albă", "Toiagul păstoriei" ș.a. fac parte din fondul de aur al literaturii naționale contemporane.
Din 1987 Ion Druță este președinte de onoare al Uniunii Scriitorilor din Moldova, post în care a fost ales unanim la Adunarea Generală a scriitorilor. Este decorat cu mai multe ordine și medalii, deține titlul de Scriitor al Poporului. În 1967, pentru piesa "Casa Mare", nuvela "Ultima lună de toamnă" și romanul "Balade din câmpie" (prima parte a dilogiei "Povara bunătății noastre"), Ion Druță a primit Premiul de Stat al R.S.S. Moldovenești. A fost ales membru de onoare al Academiei Române, membru titular al Academiei de Științe a Republicii Moldova (la 30 decembrie 1992). A fost inclus în lista celor 10 scriitori din lume pentru anul 1990 ("Moldova Literară" din 26 iulie 1995).
Creația druțiană este apreciată de contemporani. După cum menționează Mihai Cimpoi, "Prin caracteristicile ei esențiale, opera lui Ion Druță... este în total o expresie a rezistenței spirituale și morale în fața a tot ce subminează naționalul, umanul, sacrul". În anii regimului totalitar comunist, Ion Druță a avut curajul să se ridice deasupra principiului abordării realității de pe pozițiile de clasă.
La 26 august 2008 i-a fost acordat Premiul de Stat pe anul 2008 și titlul de „Laureat al Premiului de Stat” pe anul 2008, pentru contribuția de excepție la dezvoltarea culturii și literaturii naționale și universale. [1]
Ion Druță a lucrat la ziarele „Țăranul sovietic”, „Moldova socialistă” și la revista „Femeia Moldovei”. Primul volum de schițe și nuvele, „La noi în sat”, apare în anul 1953, urmat de alte lucrări de proză scurtă și de romanele „Frunze de dor”, „Povara bunătății noastre”. În anul 1969 se stabilește cu traiul la Moscova, publicând și în limba rusă mai multe volume de proză, eseistică și dramaturgie.
He was awarded the State Prize of Moldova as a playwright and prose writer.
He is a member of Moldova's Union of writers but he lives in Moscow.
Ion Druță (n. 3 septembrie 1928, satul Horodiște, județul Soroca, în prezent în raionul Dondușeni, Republica Moldova) este un scriitor moldovean.
A absolvit școala de silvicultură și Cursurile superioare de pe lângă Institutul de Literatură "Maxim Capsa" al Uniunii Scriitorilor din U.R.S.S.. Din 1960 locuiește la Moscova, Rusia.
Primele povestiri ale prozatorului sunt publicate la începutul anilor '50. Operele sale, adunate în 4 volume, "Frunze de dor", "Balade din câmpie", "Ultima lună de toamnă", "Povara bunătății noastre", "Clopotnița", "Horodiște", "Întoarcerea țărânii în pămân t", "Biserica albă", "Toiagul păstoriei" ș.a. fac parte din fondul de aur al literaturii naționale contemporane.
Din 1987 Ion Druță este președinte de onoare al Uniunii Scriitorilor din Moldova, post în care a fost ales unanim la Adunarea Generală a scriitorilor. Este decorat cu mai multe ordine și medalii, deține titlul de Scriitor al Poporului. În 1967, pentru piesa "Casa Mare", nuvela "Ultima lună de toamnă" și romanul "Balade din câmpie" (prima parte a dilogiei "Povara bunătății noastre"), Ion Druță a primit Premiul de Stat al R.S.S. Moldovenești. A fost ales membru de onoare al Academiei Române, membru titular al Academiei de Științe a Republicii Moldova (la 30 decembrie 1992). A fost inclus în lista celor 10 scriitori din lume pentru anul 1990 ("Moldova Literară" din 26 iulie 1995).
Creația druțiană este apreciată de contemporani. După cum menționează Mihai Cimpoi, "Prin caracteristicile ei esențiale, opera lui Ion Druță... este în total o expresie a rezistenței spirituale și morale în fața a tot ce subminează naționalul, umanul, sacrul". În anii regimului totalitar comunist, Ion Druță a avut curajul să se ridice deasupra principiului abordării realității de pe pozițiile de clasă.
La 26 august 2008 i-a fost acordat Premiul de Stat pe anul 2008 și titlul de „Laureat al Premiului de Stat” pe anul 2008, pentru contribuția de excepție la dezvoltarea culturii și literaturii naționale și universale. [1]
Ion Druță a lucrat la ziarele „Țăranul sovietic”, „Moldova socialistă” și la revista „Femeia Moldovei”. Primul volum de schițe și nuvele, „La noi în sat”, apare în anul 1953, urmat de alte lucrări de proză scurtă și de romanele „Frunze de dor”, „Povara bunătății noastre”. În anul 1969 se stabilește cu traiul la Moscova, publicând și în limba rusă mai multe volume de proză, eseistică și dramaturgie.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 12 of 12 reviews
June 12, 2018
Este adevărat că Ion Druță e un scriitor care mă sensibilizează şi mă trimite să caut mai multe despre tradițiile noastre.Opera conturează ambianța unei drame cu caracter social, ce poartă titlul a două persoane, a două generații diferite, dar cu aceleaşi rădăcini.
Autorul reuşeşte de asemenea să sublinieze bogăția şi sufletul frumos al omului de țară prin personajul mătuşa Ruța.
Fiecare dintre noi avem o pasăre a generației noastre.Pasărea care reprezintă corelația între viața ființei omeneşti, deciziile acesteia şi alte aspecte.
Druță ne îndeamnă : ,,[...]păstrați pasărea din voi-cu zbor şi cântec, cu pământul şi cerul pe aripi...".Autorul a conturat ideea principală, şi anume că chiar dacă există două generații diferite, ambele au o pasăre care întruchipează setea de zbor, visul şi aspirația spre înălțimi.Şi chiar dacă sunt păsări diferite, vin de la aceleaşi rădăcini.
Faptul că autorul a ataşat fiecărei generații câte o pasăre exprimă dorința omului de zbor, de vis şi de plecare în lumea largă, pentru a reveni şi a contribui la integritate şi unitate națională.
Când te duci la Druță, nu conteneşti să te miri.Este un om simplu, dar aproape profund, cu opere care ne îndeamnă să lucrăm asupra sufletului nostru şi să tindem către o dezvoltare personală.
Autorul reuşeşte de asemenea să sublinieze bogăția şi sufletul frumos al omului de țară prin personajul mătuşa Ruța.
Fiecare dintre noi avem o pasăre a generației noastre.Pasărea care reprezintă corelația între viața ființei omeneşti, deciziile acesteia şi alte aspecte.
Druță ne îndeamnă : ,,[...]păstrați pasărea din voi-cu zbor şi cântec, cu pământul şi cerul pe aripi...".Autorul a conturat ideea principală, şi anume că chiar dacă există două generații diferite, ambele au o pasăre care întruchipează setea de zbor, visul şi aspirația spre înălțimi.Şi chiar dacă sunt păsări diferite, vin de la aceleaşi rădăcini.
Faptul că autorul a ataşat fiecărei generații câte o pasăre exprimă dorința omului de zbor, de vis şi de plecare în lumea largă, pentru a reveni şi a contribui la integritate şi unitate națională.
Când te duci la Druță, nu conteneşti să te miri.Este un om simplu, dar aproape profund, cu opere care ne îndeamnă să lucrăm asupra sufletului nostru şi să tindem către o dezvoltare personală.
January 18, 2020
Ah! Cât de "acasă" sunt operele lui Druță!
"-Cum se cresc sufletele?
-Sufletul e ca și cum ar fi un pământ oarecare, și pe pământul cela nu va crește nimic bun până n-ai să ari, și n-ai să semeni, si n-ai să îngrijești semănătura ceea cu brațele tale..."
"-Cum se cresc sufletele?
-Sufletul e ca și cum ar fi un pământ oarecare, și pe pământul cela nu va crește nimic bun până n-ai să ari, și n-ai să semeni, si n-ai să îngrijești semănătura ceea cu brațele tale..."
July 16, 2022
,,MĂTUȘA RUȚA: Nu, draga mătușii, voi veniți din alte vremuri, sufletul vostru e botezat de alte păsări, numai eu, sărmana de mine, am rămas în zodia cucoarelor.."
March 31, 2021
una dintre cele mai proaste cărți......Promovarea valorilor nu se face astfel....Mătușa Ruța nu mi se pare deloc un model demn de urmat. Supărarea ei pe Pavel mi se pare o prostie....Mă enerva fiecare replică a mătușii. L-am apreciat pe păstor, am admirat-o pe samariteanca. Aici, unicul personaj care merită atenție e evident Pavel. Un bărbat care a muncit pentru satul său, care a vrut să facă bine și să trăiască onorabil.
Nu recomand!!!!
Nu recomand!!!!
February 6, 2018
super puper
This entire review has been hidden because of spoilers.
February 28, 2022
Trash, extremely boring, wasted brain cells, don't waste your time on this
October 4, 2023
Zilele trecute ne-au adus o veste proastă, moartea scriitorului Ion Druță. Cu această ocazie am luat din bibliotecă una dintre cărțile sale pe care încă nu o citisem. Cartea de față nu este un roman precum așteptam, ci o piesă de teatru. Nu pot afirma că sunt o fana a pieselor de teatru prin urmare este prima carte a lui Ion Druță pe care nu am apreciat-o cu notă maximă.
Întotdeauna mi-au plăcut operele lui Druță fiindcă ele scot în evidență clasica teză “veșnicia s-a născut la sat”. Drama de față nu este o excepție. Obiceiurile satului, oamenii lui, dramele dar și bucuriile sale sunt prezente și aici.
Protagoniștii piesei sunt Pavel Rusu, președinte de colhoz și Mătușa lui - Ruța.
Figura lui Pavel Rusu apare la început într-un plan departe de cel al realului sau prezentului. Fiind la granița dintre viață și moarte acesta fie trăiește episoade din viața sa, fie are halucinații în care se întâlnește cu diferite persoane pe care le-a cunoscut. Unica prezență reală a lui Pavel Rusu este în scena finală în care se întâlnește cu Mătușa Ruța.
Mătușa Ruța este acea bătrână din sat la care vin toți pentru o povață, pentru o miluire, pentru o plantă de leac sau chiar pentru a le ghici în cărți. Pe-alocuri pare antipatică, sau prea dură, însă bătrâna are acea înțelepciune populară, știe să vadă mai departe de aparențe și vorbește ceea ce crede.
Piesa redă acea tranziție dintre nou și vechi. Mătușa Ruța pare a fi ultima din generația celor care păstrează cu sfințenie toate valorile populare și refuză trecerea la nou.
“Îi aștept, pentru că și eu, și ei, și tizicul suntem cu toții dintr-o lume veche, de demult, care aproape că s-a trecut cu totul, aproape că nu mai este…”
“În tinerețe, toți vor să zboare, toți își aleg câte o pasăre care le este mai dragă. Noi, fiind oameni feluriți, ne-am ales și păsări felurite, dar dragostea noastră la rădăcină e una și aceeași - arătură, semănături, zare...”
“Păsările tinereții noastre” de Ion Druță
Întotdeauna mi-au plăcut operele lui Druță fiindcă ele scot în evidență clasica teză “veșnicia s-a născut la sat”. Drama de față nu este o excepție. Obiceiurile satului, oamenii lui, dramele dar și bucuriile sale sunt prezente și aici.
Protagoniștii piesei sunt Pavel Rusu, președinte de colhoz și Mătușa lui - Ruța.
Figura lui Pavel Rusu apare la început într-un plan departe de cel al realului sau prezentului. Fiind la granița dintre viață și moarte acesta fie trăiește episoade din viața sa, fie are halucinații în care se întâlnește cu diferite persoane pe care le-a cunoscut. Unica prezență reală a lui Pavel Rusu este în scena finală în care se întâlnește cu Mătușa Ruța.
Mătușa Ruța este acea bătrână din sat la care vin toți pentru o povață, pentru o miluire, pentru o plantă de leac sau chiar pentru a le ghici în cărți. Pe-alocuri pare antipatică, sau prea dură, însă bătrâna are acea înțelepciune populară, știe să vadă mai departe de aparențe și vorbește ceea ce crede.
Piesa redă acea tranziție dintre nou și vechi. Mătușa Ruța pare a fi ultima din generația celor care păstrează cu sfințenie toate valorile populare și refuză trecerea la nou.
“Îi aștept, pentru că și eu, și ei, și tizicul suntem cu toții dintr-o lume veche, de demult, care aproape că s-a trecut cu totul, aproape că nu mai este…”
“În tinerețe, toți vor să zboare, toți își aleg câte o pasăre care le este mai dragă. Noi, fiind oameni feluriți, ne-am ales și păsări felurite, dar dragostea noastră la rădăcină e una și aceeași - arătură, semănături, zare...”
“Păsările tinereții noastre” de Ion Druță
May 13, 2025
Romanul „Păsările tinereții noastre” de Ion Druță este o carte care m-a făcut să mă gândesc mai profund la legătura dintre oameni, la familie și la importanța tradițiilor. Deși nu este o lectură ușoară, mi s-a părut valoroasă prin mesajul pe care îl transmite.
Mi-a plăcut faptul că autorul nu idealizează nimic – nici satul, nici oamenii, nici schimbările. Totul este prezentat sincer, cu bune și rele. Stilul lui Druță este simplu, dar transmite emoție și autenticitate. Dialogurile sunt naturale, iar personajele par reale, nu inventate.
Citind această carte, am înțeles cât de ușor ne putem îndepărta de lucrurile care contează cu adevărat atunci când ne grăbim să schimbăm lumea. M-a făcut să apreciez mai mult răbdarea, credința și respectul pentru cei mai în vârstă.
Recomand romanul tuturor celor care vor să vadă dintr-o altă perspectivă viața la sat și conflictele dintre generații. Este o carte care merită citită cu atenție și cu mintea deschisă.
Mi-a plăcut faptul că autorul nu idealizează nimic – nici satul, nici oamenii, nici schimbările. Totul este prezentat sincer, cu bune și rele. Stilul lui Druță este simplu, dar transmite emoție și autenticitate. Dialogurile sunt naturale, iar personajele par reale, nu inventate.
Citind această carte, am înțeles cât de ușor ne putem îndepărta de lucrurile care contează cu adevărat atunci când ne grăbim să schimbăm lumea. M-a făcut să apreciez mai mult răbdarea, credința și respectul pentru cei mai în vârstă.
Recomand romanul tuturor celor care vor să vadă dintr-o altă perspectivă viața la sat și conflictele dintre generații. Este o carte care merită citită cu atenție și cu mintea deschisă.
August 12, 2024
It wasn’t that bad actually
March 29, 2020
O carte bună, scrisă în stilul druțian. Mi-a plăcut mult deoarece m-a făcut să îmi aduc aminte viața de sat pe care în copilărie o gustam verile. Plină de simbolism, detalii simple pe alocuri și ceva mister. Abia aștept să pot vedea piesa de teatru, dacă se mai montează undeva.
September 3, 2020
mia placut
Read
May 1, 2019N
Displaying 1 - 12 of 12 reviews