Ce îi face pe oameni să intre în relații interzise? Sufletul unui bărbat se deschide într-un tablou complex al iubirii și al căutării de sine.
Enigmatic și seducător, Marc ajunge în cabinetul de psihoterapie cu dorința de a deveni adultul sănătos care a lipsit din familia sa. Mistuit de pasiunea pentru o femeie căsătorită, el se confruntă cu propriile dorințe interzise, dar și cu imagini adânc îngropate ale unei copilării dureroase. Explorând limitele iubirii și ale moralității, Iubirea la imperfect oferă o privire intimă în dormitorul și sufletul celui mai complex client care s-a așezat pe canapeaua din cabinetul Oanei Nicolau.
Am achiziționat această carte având așteptări să descopăr nu știu ce nici eu, dar iata-mă aici, făcând ceea ce spune autoarea că este în natura noastră încă din primele pagini: judecând. Cuvântul care-mi vine în minte să descriu acestă este: inconfortabil, căci m-a făcut să mă simt așa pornind de la prea multele clișee pe care le citesc de obicei în cărțile de ficțiune ( da, știu că e bazată pe o experiență reală) cum ar fi: "eroul" este un tip cu o traumă din copilărie, realizat profesional, visul (aproape) oricărei femei din punct de vedere fizic, incapabil să aibă o relație, obsesia tip atracție instantanee pentru o tipă etc. Detest adulterul și faptul că el știa că este căsătorită și totuși nu a renunțat la ideea de a o avea iar ea a început o aventură fără să se gândească la consecințe, la suferință ori la a-și face ordine în viață înainte de a se arunca într-o mare mizerie. Deci da: este nevoie de 2 pentru a distruge minim 6 vieți pentru ca unul să-și descopere valoarea. Ce mi-a plăcut din memoriile lui Marc : când a specificat că îi place o femeie asumată din punct de vedere fizic și că dacă un bărbat e cu ea, nu-l interesează defectele fizice pe care probabil le vede doar ea. Voi ține minte asta!
Îmi place autoarea- intâmplător am ascultat un podcast cu ea, după care am mai căutat interviuri și mi-au plăcut foarte mult ideile pe care le expune. Oana Nicolau este psihoterapeut de cuplu și credeam că o să gasesc în carte vre-un abc al cuplului fericit, dar ea a ales să relateze despre un pacient al ei și calea sa de vindecare spre un adult sănătos și asumat. Mi-a plăcut să fiu în "bucătăria" unui psiholog, iar istoria lui Mark m-a captivat, cartea fiind usor de citit.
📚 " În viaţă suntem puși mereu in fața unor alegeri. Nu întotdeauna se dovedește că luăm pe cea mai bună, dar asta nu inseamnă că trebuie să ne punem la zid, în asteptarea loviturilor cu pietre. Fiecare alegere ne duce pe un anumit drum și, indiferent care va fi finalul pentru noi, este o experienţă, o oportunitate care ne învaţă ceva și care ne poate ajuta să creștem, să evoluăm."
O incursiune în dinamica relațiilor de cuplu, cu un focus special pe implicațiile adulterului, provocări despre care poate nu se vorbește atât de des, fiind cele ale personajelor participante la infidelitate. Cartea e ușor de parcurs, rapid de citit, iar asta pentru că tratează multe aspecte complexe la un nivel destul de superficial.
Trecutul lui Marc este prezentat clar, însă prea puțin despicat în carte. Mi-ar fi plăcut să văd cum Oana Nicolau îl ajută pe Marc să lege povestea familiei lui de traumele identificate, prin ce metode îl aduce la conștientizarea tiparelor lui comportamentale.
Unul dintre punctele forte ale cărții este accentul pus pe importanța comunicării deschise și a înțelegerii nevoilor emoționale proprii și ale celuilalt. Este esențial să ne înțelegem limitele și să nu căutăm perfecțiunea, ci să ne acceptăm pe noi înșine și pe parteneri exact așa cum sunt, dar să iasă ce e mai bun din noi în relație.
Un aspect cu care nu sunt deloc de acord însă, este ideea Oanei Nicolau că iertarea părinților este sau ar trebui să fie parte din procesul de vindecare. În funcție de traume și contexte, iertarea nu poate avea loc uneori deloc: invalidează emoțiile și trăirile, îngreunează setarea limitelor proprii, iar uneori pur și simplu nu mai e posibil (moartea părinților). Unele persoane pot face progrese înspre vindecare prin a alege să meargă mai departe, detașat și având un sentiment de seninătate.
Concluzia mea după ce am citit cartea e totuși că iubirea rămâne unul dintre cele mai frumoase, complexe și transformatoare aspecte ale existenței umane. În relații ne rănim, dar tot în relații ne și vindecăm.
Încep acest review prin a spune sincer că nu am avut așteptări ,,wow,, de la această carte, ceea ce mi s-au și confirmat la final.. Am fost curioasă ce-i drept de multele reclame care îmi apăreau cu și despre această carte și am spus de ce nu?.. hai să vedem ce este cu ea. Ca și lectură consider că ar merge repede, însă eu am parcurs-o ceva mai greuț din lipsa timpului dar, totuși cu final pozitiv. Cumva în imaginația mea s-a creeat tot filmul poveștii, vedeam exact fiecare moment,scenă, replică sub forma unui film. Au fost și secvențe pentru adulți, dar și un limbaj la fel, de +18 :))) (deci cine este mai pudic, mai retras, să nu vă intimidați de unele pasaje vulgare)
Per total, închei prin a-mi spune părerea; a fost ok, susțin autorii români - felicitări Oanei Nicolau pentru realizare (3 ani pentru realizarea acestei cărți, poveste reală - nu sunt de colo), nu mai dau spoilere prea multe :))) Cine are plăcere și dorință de a citi..,spor și baftă în toate!
🙆Bun, deci aceasta carte m-a excitat groaznic. Mi-a plăcut mult, s-a parcurs foarte ușor, a fost o plăcere sa o citesc mai ales că sunt pasionată de tot ce înseamnă psihicul uman. M-a relaxat. Cu toate astea mi-a fi plăcut să intru mai danc in mintea lui Marc să descopăr mai multe despre el, nuprea l-am înțeles. Îmi venea să intru în carte și să îi trag doua palme. Să accept pur și simplu că așa e el? E foarte intrigantă cartea în sensul că mulți bărbați sunt ca Marc.
Și n-am înțeles o treabă, de cand până când psihoterapeutul da sfaturi pacientului? Îi spune ce trebuie să facă. Era amuzant cum se enerva și se plimba prin cabinet sau trântea ușa după el. Chiar sunt oameni care fac asta in terapie??
Tema se referă la relațiile toxice și trăirile acesteia doar din perspectiva psihoterapeutului care oferă sprijin clientului. Deși povestea este una reală iar mulți cititori se pot regăsi în astfel de situații, cartea mi s-a părut destul de simplă ba chiar plictisitoare întrucât are o constantă de la început până spre ultimele pagini, mai deloc acțiune, ceva care să trezească curiozitatea…până și finalul este unul destul de previzibil.
Mi-a placut super, super mult cartea. Ador sa citesc carti scrise de psihoterapeuti care relateaza din ceea ce afla, experimenteaza in cabinete. Cumva ma face sa ma simt mai putin anormala, ca nu sunt singura care imi pun diverse intrebari. Mi-a placut tare mult povestea lui Marc si a Silviei, incursiunile in povestea lor cat si perspectiva din exterior a unei terte persoane.
O carte ce mi-a adus multe momente de aha, ca și cea scrisă de Gaspar (Suflete de sticla). Ma bucur ca a fost redat acest proces și din perspectiva vindecatorului (a psihologului). Recomand parcurgerea ei! Veți economisi multi bani pe terapie.