What do you think?
Rate this book
Neîncrederea: Cum funcțíonează România profundă. O cercetare antropologică
După doi ani de muncă de teren printre locuitorii unui sat din România, Radu Umbreș oferă o cheie de lectură a interacțiunilor dintr-o societate dominată de neîncredere.
Sătenii văd viața ca pe o luptă pentru resurse limitate, o luptă care duce adeseori la înșelăciune, exploatare sau prădare. Universul lor se împarte între relațiile morale puternice și suspiciunea profundă față de restul societății. Această cercetare antropologică ne explică și în ce fel apare încrederea reciprocă – prin acordul social în jurul unor instituții codificate cultural – și cum supraviețuiește doar prin cooperare corectă. Deși reprezentarea binelui comun este rar întâlnită, societatea rurală funcționează într-un echilibru dinamic între colaborare și conflict.
Din cele mai vechi timpuri până azi, sătenii au ales încrederea în familie, în defavoarea altor relații sociale, ca strategie optimă împotriva riscurilor existențiale.
„Cartea lui Radu Umbreș începe ca un thriller, continuă ca un roman de Balzac și se încheie ca un tratat de economie. Dincolo de aparatul teoretic și de inteligența speculativă a antropologului, Neîncrederea este o poveste pasionantă și esențială despre noi. Radu Umbreș a trebuit să-și suflece mânecile, la propriu, și să se angajeze ucenic constructor într-un sat din România ca să facă antropologie de-adevăratelea. Mai găsim în paginile sale și catehismul real al ortodoxiei rurale românești, un manual de televiziune fără cameră pentru pasionantele jocuri-concursuri de la cârciuma satului și un manual de campanie electorală nescris niciodată până acum, dar aplicat cu scrupuloasă lipsă de scrupule de toate partidele care au câștigat alegeri în România. Și nu numai.“ — IULIAN COMĂNESCU
Sătenii văd viața ca pe o luptă pentru resurse limitate, o luptă care duce adeseori la înșelăciune, exploatare sau prădare. Universul lor se împarte între relațiile morale puternice și suspiciunea profundă față de restul societății. Această cercetare antropologică ne explică și în ce fel apare încrederea reciprocă – prin acordul social în jurul unor instituții codificate cultural – și cum supraviețuiește doar prin cooperare corectă. Deși reprezentarea binelui comun este rar întâlnită, societatea rurală funcționează într-un echilibru dinamic între colaborare și conflict.
Din cele mai vechi timpuri până azi, sătenii au ales încrederea în familie, în defavoarea altor relații sociale, ca strategie optimă împotriva riscurilor existențiale.
„Cartea lui Radu Umbreș începe ca un thriller, continuă ca un roman de Balzac și se încheie ca un tratat de economie. Dincolo de aparatul teoretic și de inteligența speculativă a antropologului, Neîncrederea este o poveste pasionantă și esențială despre noi. Radu Umbreș a trebuit să-și suflece mânecile, la propriu, și să se angajeze ucenic constructor într-un sat din România ca să facă antropologie de-adevăratelea. Mai găsim în paginile sale și catehismul real al ortodoxiei rurale românești, un manual de televiziune fără cameră pentru pasionantele jocuri-concursuri de la cârciuma satului și un manual de campanie electorală nescris niciodată până acum, dar aplicat cu scrupuloasă lipsă de scrupule de toate partidele care au câștigat alegeri în România. Și nu numai.“ — IULIAN COMĂNESCU
408 pages, Paperback
First published January 1, 2022
29 people are currently reading
282 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 10 of 10 reviews
February 7, 2025
Mi-a rămas în minte, din „Psihologia poporului român” de Daniel David, următorul citat: ”...aș spune că elementul central al profilului nostru psihocultural este legat de neîncredere. Neîncrederea în oameni ne face să fim mai puți toleranți și cooperanți cu alții în beneficiul comun, pe fondul scepticismului și cinismului, menținute și amplificate de neîncredere.” Imediat cum am văzut „Neîncrederea: Cum funcționează România profundă” mi-a fost clar ca trebuie să o citesc.
Cartea a fost scrisă după imersiunea etnografică a autorului, Radu Umbreș, în societatea Săteni-ului, un sat a cărui identitate autorul nu o dezvăluie, aflat în Moldova, undeva pe fosta graniță a Imperiului Austro-Ungar, pe o perioadă de doi ani, aproximativ în perioada 2010-2011. Antropologul intră în comunitate ca ucenic al lui Mihai, un muncitor în construcții întors acasă, la Săteni, după câțiva ani de muncă în construcții în Grecia, fără a-și ascunde rolul de cercetător, și, după o perioadă, „devine indigen”.
În capitolele cărții, autorul descrie interacțiunile sociale de la cârciumile din Săteni, gospodăria și delimitarea ei de restul societății, relațiile de rudenie, mecanismele sociale legate de practicile funerare, și relația de încredere/neîncredere în politica locală. De asemenea, descrie dezvoltarea afacerii lui Mihai, antreprenorul constructor, în Săteni, și dilemele sale morale.
Ce iese în evidență este că sătenii sunt concentrați pe familie, iar cooperarea, generozitatea, onestitatea și împărțirea de resurse sunt rezervate membrilor gospodăriei. Depășind această graniță, ei devin neîncrezători, prudenți, și evită cooperarea pe scară largă, urmărind preponderent interesul propriu. Acest lucru e vizibil în modul în care gestionează locurile de veci din cimitir, cum aruncă gunoiul pe malul pâraielor, sau în furtul de bunuri publice. De obicei nu respectă regulile, pentru că nu au încredere că dacă ei o vor face, ceilalți săteni o vor face și ei. Când ne referim la viața politică, localnicii îi sprijină pe cei care îi ajută să își satisfacă interesele individuale, fără nicio preocupare pentru binele comun, considerând resursele aduse de guvernare ca pe ceva ce trebuie împărțit între rude, prieteni și aliați.
Radu Umbreș dă exemplul a două experimente naturale din Săteni, care ne dau speranțe că lucrurile se pot îndrepta. Primul e momentul în care un stăvilar al unui iaz al unei ferme piscicole s-a rupt, iar pârâul local s-a umplut de crapi, pe care tot satul, de la mic la mare, i-a prins și i-a gătit, și, pentru moment, generozitatea și bunăvoința au fost omniprezente, și au dispărut la fel de repede în momentul în care crapii s-au terminat. Al doilea este diferența de încredere generală dintre două sate din aceeași comună, unul aflat la un moment dat sub stăpânire austriacă (cu orientare către binele public, reguli și instituții), iar celălalt sub influență ruso-otomană.
Mihai, antreprenorul în construcții revenit în Săteni, ne arată că schimbarea paradigmei poate avea loc. El are un comportament diferit de cel al sătenilor, oferind încredere de la început, ținându-și promisiunile, fiind onest și căutând parteneriate mutual convenabile, model care pentru el funcționează, și devine un exemplu de urmat, ceea ce, în timp, poate duce la schimbarea normelor sociale.
Creșterea prosperității din Săteni ar putea schimba comportamentele comunității, însoțită, poate de o nouă structură care ar oferi un beneficiu comun pentru comunitate (o fabrică unde să lucreze localnicii, sau o sărbătoare a întregului sat, sau o echipă de fotbal) ar putea fi catalizatorul creșterii gradului de încredere și cooperare, în acest sat în care coalițiile de tipul „noi” și „ei” sunt la ordinea zilei.
Citiți această carte pentru a înțelege mai bine cine suntem, de ce suntem așa, și cum putem deveni altfel, cu mai multă încredere în ceilalți, și mai predispuși către cooperare.
Cartea a fost scrisă după imersiunea etnografică a autorului, Radu Umbreș, în societatea Săteni-ului, un sat a cărui identitate autorul nu o dezvăluie, aflat în Moldova, undeva pe fosta graniță a Imperiului Austro-Ungar, pe o perioadă de doi ani, aproximativ în perioada 2010-2011. Antropologul intră în comunitate ca ucenic al lui Mihai, un muncitor în construcții întors acasă, la Săteni, după câțiva ani de muncă în construcții în Grecia, fără a-și ascunde rolul de cercetător, și, după o perioadă, „devine indigen”.
În capitolele cărții, autorul descrie interacțiunile sociale de la cârciumile din Săteni, gospodăria și delimitarea ei de restul societății, relațiile de rudenie, mecanismele sociale legate de practicile funerare, și relația de încredere/neîncredere în politica locală. De asemenea, descrie dezvoltarea afacerii lui Mihai, antreprenorul constructor, în Săteni, și dilemele sale morale.
Ce iese în evidență este că sătenii sunt concentrați pe familie, iar cooperarea, generozitatea, onestitatea și împărțirea de resurse sunt rezervate membrilor gospodăriei. Depășind această graniță, ei devin neîncrezători, prudenți, și evită cooperarea pe scară largă, urmărind preponderent interesul propriu. Acest lucru e vizibil în modul în care gestionează locurile de veci din cimitir, cum aruncă gunoiul pe malul pâraielor, sau în furtul de bunuri publice. De obicei nu respectă regulile, pentru că nu au încredere că dacă ei o vor face, ceilalți săteni o vor face și ei. Când ne referim la viața politică, localnicii îi sprijină pe cei care îi ajută să își satisfacă interesele individuale, fără nicio preocupare pentru binele comun, considerând resursele aduse de guvernare ca pe ceva ce trebuie împărțit între rude, prieteni și aliați.
Radu Umbreș dă exemplul a două experimente naturale din Săteni, care ne dau speranțe că lucrurile se pot îndrepta. Primul e momentul în care un stăvilar al unui iaz al unei ferme piscicole s-a rupt, iar pârâul local s-a umplut de crapi, pe care tot satul, de la mic la mare, i-a prins și i-a gătit, și, pentru moment, generozitatea și bunăvoința au fost omniprezente, și au dispărut la fel de repede în momentul în care crapii s-au terminat. Al doilea este diferența de încredere generală dintre două sate din aceeași comună, unul aflat la un moment dat sub stăpânire austriacă (cu orientare către binele public, reguli și instituții), iar celălalt sub influență ruso-otomană.
Mihai, antreprenorul în construcții revenit în Săteni, ne arată că schimbarea paradigmei poate avea loc. El are un comportament diferit de cel al sătenilor, oferind încredere de la început, ținându-și promisiunile, fiind onest și căutând parteneriate mutual convenabile, model care pentru el funcționează, și devine un exemplu de urmat, ceea ce, în timp, poate duce la schimbarea normelor sociale.
Creșterea prosperității din Săteni ar putea schimba comportamentele comunității, însoțită, poate de o nouă structură care ar oferi un beneficiu comun pentru comunitate (o fabrică unde să lucreze localnicii, sau o sărbătoare a întregului sat, sau o echipă de fotbal) ar putea fi catalizatorul creșterii gradului de încredere și cooperare, în acest sat în care coalițiile de tipul „noi” și „ei” sunt la ordinea zilei.
Citiți această carte pentru a înțelege mai bine cine suntem, de ce suntem așa, și cum putem deveni altfel, cu mai multă încredere în ceilalți, și mai predispuși către cooperare.
February 9, 2025
“Neîncrederea” este o poveste pasionantă și esențială despre noi. Radu Umbreș a trebuit să-și suflece mânecile, la propriu, și să se angajeze ucenic constructor într-un sat din România ca să facă antropologie de-adevăratelea.
Fiind un studiu, limbajul este specializat și un pic greoi pe alocuri, însă esența raporturile dintre oamenii satului și resorturile din spatele acțiunilor și atitudinilor lor sunt foarte detaliat reprezentate și explicate.
Capitolul preferat este cu siguranță “Moartea”, dar și cel legat de politică și instituțiile statului.
O frescă a societății, a lipsei de încredere, a individualismului, a vigilenței constante, a oportunismului.
Sătenii văd viața ca pe o luptă pentru resurse limitate, o luptă care duce deseori la înșelăciune, exploatare sau prădare. Universul lor se împarte între relațiile morale puternice și suspiciunea profundă față de restul societății.
Săteanul Mihai poate fi un licăr de schimbare și se pune problema spre final, dacă resursele nu ar fi atât de limitate, ci mai degrabă abundente, printr-un nivel de trai mai ridicat, oare și încrederea și cooperarea și-ar făcea simțite prezența?
Rămâne de văzut în societatea viitorului.
Și sper ca autorul să revină și cu un studiu cu privire la copiii satului. Ar fi interesant.
Fiind un studiu, limbajul este specializat și un pic greoi pe alocuri, însă esența raporturile dintre oamenii satului și resorturile din spatele acțiunilor și atitudinilor lor sunt foarte detaliat reprezentate și explicate.
Capitolul preferat este cu siguranță “Moartea”, dar și cel legat de politică și instituțiile statului.
O frescă a societății, a lipsei de încredere, a individualismului, a vigilenței constante, a oportunismului.
Sătenii văd viața ca pe o luptă pentru resurse limitate, o luptă care duce deseori la înșelăciune, exploatare sau prădare. Universul lor se împarte între relațiile morale puternice și suspiciunea profundă față de restul societății.
Săteanul Mihai poate fi un licăr de schimbare și se pune problema spre final, dacă resursele nu ar fi atât de limitate, ci mai degrabă abundente, printr-un nivel de trai mai ridicat, oare și încrederea și cooperarea și-ar făcea simțite prezența?
Rămâne de văzut în societatea viitorului.
Și sper ca autorul să revină și cu un studiu cu privire la copiii satului. Ar fi interesant.
October 17, 2025
Sunt mulți termeni rari și vagi, legați probabil de experiența științifică a autorului. Mi-a fost greu să o citesc repede. Pentru că eram curioasă, înțelegeam, doream să mi se confirme repede ce este cu neîncrederea molipsitoare la români.
Am terminat-o simțind că are dreptate, dar cu gust amar, ca după o ceartă care nu ar fi trebuit să aibă loc. Da, trăim într-o comunitate marcată de neîncredere și este greu să fii optimist.
Desenele Andreei Chirică sunt minunate.
Am terminat-o simțind că are dreptate, dar cu gust amar, ca după o ceartă care nu ar fi trebuit să aibă loc. Da, trăim într-o comunitate marcată de neîncredere și este greu să fii optimist.
Desenele Andreei Chirică sunt minunate.
May 11, 2025
RO: Cartea lui Radu Umbreș e o cercetare serioasă și bine documentată despre felul în care funcționează neîncrederea în societatea românească. Am apreciat efortul depus pentru a surprinde în detaliu viața satului, relațiile dintre oameni și felul în care românii se raportează la stat și politică.
Pentru mine, lectura nu a fost foarte surprinzătoare. Am regăsit multe lucruri familiare, pentru că am petrecut verile la bunici în sudul Moldovei, într-un sat foarte asemănător cu Sateniul din carte. De asemenea, am lucrat ocazional în construcții în Italia, alături de unchii mei și alți conaționali. Cunosc de aproape și eforturile pe care le-a făcut unul dintrei ei atunci când s-a întors în țară și a încercat să-și construiască o afacere în domeniul instalațiilor.
Mi-a plăcut în mod special capitolul despre politică și instituții. Am realizat că, în timp, ajunsesem și eu la concluzii similare: în România, neîncrederea e o reacție obișnuită, aproape o regulă nescrisă. Asta cred că explică și o parte din haosul politic actual și deschiderea către mesaje extremiste. Poate că una dintre soluții ar fi o implicare mai mare în viața civică, eventual înscrierea într-un partid politic, ca exercițiu de încredere și colaborare. România mai are o șansă, dar doar dacă oameni ca Mihai nu se lasă descurajați și nu susțin, din oboseală sau neîncredere, revenirea spre autoritarism.
Pentru mine, lectura nu a fost foarte surprinzătoare. Am regăsit multe lucruri familiare, pentru că am petrecut verile la bunici în sudul Moldovei, într-un sat foarte asemănător cu Sateniul din carte. De asemenea, am lucrat ocazional în construcții în Italia, alături de unchii mei și alți conaționali. Cunosc de aproape și eforturile pe care le-a făcut unul dintrei ei atunci când s-a întors în țară și a încercat să-și construiască o afacere în domeniul instalațiilor.
Mi-a plăcut în mod special capitolul despre politică și instituții. Am realizat că, în timp, ajunsesem și eu la concluzii similare: în România, neîncrederea e o reacție obișnuită, aproape o regulă nescrisă. Asta cred că explică și o parte din haosul politic actual și deschiderea către mesaje extremiste. Poate că una dintre soluții ar fi o implicare mai mare în viața civică, eventual înscrierea într-un partid politic, ca exercițiu de încredere și colaborare. România mai are o șansă, dar doar dacă oameni ca Mihai nu se lasă descurajați și nu susțin, din oboseală sau neîncredere, revenirea spre autoritarism.
July 21, 2024
TLDR:
Mai bine va uitati la documentarele Recorder sau emisiunile Romania, te iubesc.. gasiti aceeasi naratiune ..interlopi primari..cetateni confuzi, pierduti in birocratia unui stat esuat.. De fapt Romania eterna.. primarii ca stapani absoluti peste o masa inerta.. vezi interlopul primar din Sinaia( documentarul Recorder) sau primarii din Bucuresti de la sectoarele 3 si 4... Vizionare placuta.
Anti recenzia pentru hipsteri si cei cativa rataciti din corporatii care isi vor impresiona colegele la tigara:
Pentru ca suntem in anul 2024 sper ca cititorii neseriosi sa ne dea voie sa scriem cat mai veridic.
Cateva indicatii:
- nu poti sa nu te intrebi cum traiau acesti oameni inainte de Reforma Agrara a Domnitorului Alexandru Cuza?
_ in ce stadiu de animalitate traiau? ( probabil ca fanii lui Tudor Dinu si a clasei lui de paraziti numiti fanarioti chiar cred ca taranii aveau saune si motoare cu aburi inventate de magicul si unicul capitalism de stat inventat de fanarioti )
- recomand sa sariti direct la capitolul despre Moarte.
- foarte interesant cum satenii pana si in cimitir se hartuiesc pe locurile de veci.. anomie in cimitir... viata de apoi nu pare sa ii intereseze decat in masura in care le expune fala pe pamant.Pacat ca autorul nu investigheaza ce studii avea preotul... un fel de functionar inutil.. si complice la anomie...
Evident ca partea interesanta este capitolul despre ordinea sociala si actorii care se afla in varful piramidei.Ati ghicit sunt primarii din documentarele Recorder - interlopul primar din Sinaia, dealeri de asfat si locuri de parcare precum interlopii din Bucuresti.
Partea conceptuaala :
"Politica Săteniului arată modul cum ordinea socială a accesului limitat (North et al., 2013) funcţionează la nivelul local
al culturii şi practicii.* * După autorii citaţi, ,,ordinea accesului limitat" (,,limited access order")
caracterizează în general societăţile preindustriale sau în curs de dezvoltare, în care elitele îşi împart accesul la resurse, pe care le distribuie
în societate conform unui contract social de o natură sau alta. Ordinea
accesului limitat diferă de aşa-numita „ordine a accesului liber" (,,open
access order"), caracteristică societăţilor puternic industrializate, în care
economia de piaţă generează o competiţie deschisă, extinsă şi în zona
politică, la sistemul pluripartinic. " ( pagina 312)
Foarte bine ca autorul pomeneste Holocaustul românesc: "Mulţi dintre evreii din partea locului au fost
expropriaţi, deportaţi şi ucişi în Holocaustul românesc, cu
participarea orăşenilor şi sătenilor din zonă, inclusiv a unora
din Săteni, asociaţi mai ales cu Garda de Fier. Cu excepţia unei
mâini de oameni, supravieţuitorii au migrat în Israel, în
aşa-numitul aliyah de după al Doilea Război Mondial, sau au
plecat spre Europa şi Statele Unite. Urmele comunităţii altădată înfloritoare se găsesc în sinagogi dezafectate, şcoli şi case"
A uitat sa pomeneasca ca marea minciuna din istoria romanilor a fost aparitia Statului Esuat numit Romania, infiintarea acestui Stat de catre o familie de mafioti numiti bratianu, un stat ultracentalizat care a fost creat pentru o mana de paraziti si atat, de fapt inlocuirea fanariotilor cu liberalii bratieni.
Si marea pacaleala a acestui text:
Autorul pomeneste cele doua naratiuni universale :
"În teorie, şi comunismul, şi naţionalismul propun ideologii universaliste, care transcend formele de interacţiune socială în lumea rurală, dar de fiecare
dată efectul lor a fost de scurtă durată. Practicile sociale au
revenit în ambele cazuri înapoi spre urmărirea propriilor interese înguste. Unii au beneficiat din plin de confiscarea pământului chiaburilor şi prădarea evreilor din zonă."
Din pacate aceste fictiuni universale au aterizat peste un spatiu fara fictiuni, naratiuni .. De ce se intampla asta ? pentru ca exista o mare anti-naratiune... religia ortodoxa.
Mai bine va uitati la documentarele Recorder sau emisiunile Romania, te iubesc.. gasiti aceeasi naratiune ..interlopi primari..cetateni confuzi, pierduti in birocratia unui stat esuat.. De fapt Romania eterna.. primarii ca stapani absoluti peste o masa inerta.. vezi interlopul primar din Sinaia( documentarul Recorder) sau primarii din Bucuresti de la sectoarele 3 si 4... Vizionare placuta.
Anti recenzia pentru hipsteri si cei cativa rataciti din corporatii care isi vor impresiona colegele la tigara:
Pentru ca suntem in anul 2024 sper ca cititorii neseriosi sa ne dea voie sa scriem cat mai veridic.
Cateva indicatii:
- nu poti sa nu te intrebi cum traiau acesti oameni inainte de Reforma Agrara a Domnitorului Alexandru Cuza?
_ in ce stadiu de animalitate traiau? ( probabil ca fanii lui Tudor Dinu si a clasei lui de paraziti numiti fanarioti chiar cred ca taranii aveau saune si motoare cu aburi inventate de magicul si unicul capitalism de stat inventat de fanarioti )
- recomand sa sariti direct la capitolul despre Moarte.
- foarte interesant cum satenii pana si in cimitir se hartuiesc pe locurile de veci.. anomie in cimitir... viata de apoi nu pare sa ii intereseze decat in masura in care le expune fala pe pamant.Pacat ca autorul nu investigheaza ce studii avea preotul... un fel de functionar inutil.. si complice la anomie...
Evident ca partea interesanta este capitolul despre ordinea sociala si actorii care se afla in varful piramidei.Ati ghicit sunt primarii din documentarele Recorder - interlopul primar din Sinaia, dealeri de asfat si locuri de parcare precum interlopii din Bucuresti.
Partea conceptuaala :
"Politica Săteniului arată modul cum ordinea socială a accesului limitat (North et al., 2013) funcţionează la nivelul local
al culturii şi practicii.* * După autorii citaţi, ,,ordinea accesului limitat" (,,limited access order")
caracterizează în general societăţile preindustriale sau în curs de dezvoltare, în care elitele îşi împart accesul la resurse, pe care le distribuie
în societate conform unui contract social de o natură sau alta. Ordinea
accesului limitat diferă de aşa-numita „ordine a accesului liber" (,,open
access order"), caracteristică societăţilor puternic industrializate, în care
economia de piaţă generează o competiţie deschisă, extinsă şi în zona
politică, la sistemul pluripartinic. " ( pagina 312)
Foarte bine ca autorul pomeneste Holocaustul românesc: "Mulţi dintre evreii din partea locului au fost
expropriaţi, deportaţi şi ucişi în Holocaustul românesc, cu
participarea orăşenilor şi sătenilor din zonă, inclusiv a unora
din Săteni, asociaţi mai ales cu Garda de Fier. Cu excepţia unei
mâini de oameni, supravieţuitorii au migrat în Israel, în
aşa-numitul aliyah de după al Doilea Război Mondial, sau au
plecat spre Europa şi Statele Unite. Urmele comunităţii altădată înfloritoare se găsesc în sinagogi dezafectate, şcoli şi case"
A uitat sa pomeneasca ca marea minciuna din istoria romanilor a fost aparitia Statului Esuat numit Romania, infiintarea acestui Stat de catre o familie de mafioti numiti bratianu, un stat ultracentalizat care a fost creat pentru o mana de paraziti si atat, de fapt inlocuirea fanariotilor cu liberalii bratieni.
Si marea pacaleala a acestui text:
Autorul pomeneste cele doua naratiuni universale :
"În teorie, şi comunismul, şi naţionalismul propun ideologii universaliste, care transcend formele de interacţiune socială în lumea rurală, dar de fiecare
dată efectul lor a fost de scurtă durată. Practicile sociale au
revenit în ambele cazuri înapoi spre urmărirea propriilor interese înguste. Unii au beneficiat din plin de confiscarea pământului chiaburilor şi prădarea evreilor din zonă."
Din pacate aceste fictiuni universale au aterizat peste un spatiu fara fictiuni, naratiuni .. De ce se intampla asta ? pentru ca exista o mare anti-naratiune... religia ortodoxa.
August 13, 2024
Pentru că autorul comentariului anterior nu permite răspunsuri la recenziile sale, îmi permit să folosesc acest spațiu pentru o scurtă comunicare.
Dragă ”niste eroi fara societate”, mă bucur că ți-a plăcut capitolul despre moarte. Este și preferatul meu. Îmi pare rău că restul te-a dezamăgit atât de mult încât te-a făcut să cauți și varianta în engleză cu multă obidă. À bon entendeur, salut!
Dragă ”niste eroi fara societate”, mă bucur că ți-a plăcut capitolul despre moarte. Este și preferatul meu. Îmi pare rău că restul te-a dezamăgit atât de mult încât te-a făcut să cauți și varianta în engleză cu multă obidă. À bon entendeur, salut!
September 26, 2025
Cumva am avut alte așteptări legate de ce voi găsi în această carte și felul în care va fi prezentat. Însă așteptările mele au fost nedrepte fiind vorba totuși de o cercetare antropologică.
January 13, 2026
Useless.
June 10, 2024
Imediat dupa criza financiara din 2008, antropologul Radu Umbres a petrecut 2 ani in satul anonomizat ca Sateni, din zona geografica Moldova de Nord din Romania, in interactiuni zilnice cu cei 1000 de localnici (a lucrat pe santiere cu ei, a baut cu ei la birt, a participat la evenimentele zilnice mundane si speciale), urmarindu-si cercetarea antropologica.
Am citit aceasta carte in limba romana ("Neincrederea. Cum functioneaza Romania profunda", ed Humanitas). A fost o lectura personala, fiind romanca cu bunici din zona de Nord a Moldovei, Botosani / Dorohoi; multe indicii ma incita sa cred ca satul Sateni este situat cam tot acolo. Imi sunt familiare cutumele si socializarea descrise, dar chiar si asa, lentila antropologului profesionist aplicata subiectilor a fost extrem de interesanta; permite o detasare metodologica fata de viata de zi cu zi si evidentiaza elemente structurale importante care explica mult. Coincidenta face sa fi citit cartea in saptamana dinaintea alegerilor electorale locale 2024, ceea ce a pus sub microscop subiectul neincrederii si organizarii sociale: cum sa alegi un tert sa te 'conduca' cand tu nu ai incredere in cei din jur.
Volumul expliciteaza abil intalniri intre barbati adulti (cei mai importanti social in comunitate) la carciuma, importanta gospodariei, inrudirea prin nunta si botez, importanta inmormantarii (extrem de mare), studii de caz pe crearea unui contracanditat politic pentru primarul actual si pe lansarea antreprenoriatului in localitate (explicat ca sporire a increderii sociale dintre partasii la o tranzactie economica).
Evident, eu cititorul neacademic sunt interesat de intreabarea DE CE - de ce sunt (suntem) Satenii cum sunt. Capitolul "Povara istoriei" ne explica din titlu - "evenimentele oribile pot crea un reper cognitiv, pe termen lung, pentru reprezentari ale potentialului oferit de societate" (pg. 373)."
"In toate aceste schimbari, singura structura stabila si rezilienta a moralitatii a fost sfera privata a familiei, neamurilor si prietenilor apropiati, cu tot cu configuratia ei schimbatoare in timp. ... Organizatiile civice, politice sau de stat, ideologia religioasa sau asocierile agrare nu s-au dovedit niste vehicule de promovare a increderii si cooperarii" (pg. 377). De rau augur pentru momentul actual: "neincrederea reduce si capacitatea de coalizare in agresiuni coordonate, fie si numai fiindca definitia strainului sau a dusmanului este flexibila si identificarile volatile, iar oamenii sunt mai repede preocupati de inamicii din interiorul satului decat de amenintari externe" (pg. 379). Sunt identificate si lipsa unor elemente culturale care sa construiasca identitatea sociala - "lipsa unei culturi materiale sau istorii orale care sa se intinda pe o perioada mai lunga de 100 de ani si adancimea redusa a geneaologiilor personale confirma aspectul de fluiditate sociala.... Constanta etnografica este ca actorii isi definesc si redefinesc continuu identitatea si relatiile sociale, fara o identitate de grup actractiva cultural si cu efecte sociale." (pg. 383).
Autorul nu ne lasa dezamagiti la final, desi nu 'feel good' este scopul cartii sale; el identifica cateva dezorganizate elemente care pot spori nivelul de incredere in zona: "un dusman extern, individ, dar mai ales grup, are putea produce o coalizare extinsa" (dar s-a dovedit ca statul totalitar nu poate juca acest rol); "o noua institutie sau structura de motivatii introdusa din exterior sau generata spontan local, un posibil beneficiu comun pentru colectivitate, o entitate sau un simbol de bunastare caruia toti ar trebui sa ii fie raspunzatori. Ar putea fi o echipa de fotbal. Un cor. O baie publica. ... O fabrica in care sa lucreze numerosi localnici sau o sarbatoare organizata de intregul sat. Un fond colectiv pentru inmormantari sau un club social de dansuri, jocuri si concursuri culturare. Referendumuri pentru decizii-cheie in intregul sat. Forme de decizie participativa asupra bugetului public" - institutii sociale ce creeaza cooperarea la firul ierbii.
Cartea indica un drum lung inainte pentru societatea din Sateni, drum facut nesigur de miscarile mari si imprevizibile ale istoriei care sterg si rescriu agresiv destinul localnicilor. Radu Umbres reuseste un volum bun: savant (voit asa, este o cercetare antropologica utila carierei sale) dar foarte curent, normativ si totusi putin prescriptiv pentru ca cititorul ultimamente asta cere: de ce, dar si ce e de facut.
Am citit aceasta carte in limba romana ("Neincrederea. Cum functioneaza Romania profunda", ed Humanitas). A fost o lectura personala, fiind romanca cu bunici din zona de Nord a Moldovei, Botosani / Dorohoi; multe indicii ma incita sa cred ca satul Sateni este situat cam tot acolo. Imi sunt familiare cutumele si socializarea descrise, dar chiar si asa, lentila antropologului profesionist aplicata subiectilor a fost extrem de interesanta; permite o detasare metodologica fata de viata de zi cu zi si evidentiaza elemente structurale importante care explica mult. Coincidenta face sa fi citit cartea in saptamana dinaintea alegerilor electorale locale 2024, ceea ce a pus sub microscop subiectul neincrederii si organizarii sociale: cum sa alegi un tert sa te 'conduca' cand tu nu ai incredere in cei din jur.
Volumul expliciteaza abil intalniri intre barbati adulti (cei mai importanti social in comunitate) la carciuma, importanta gospodariei, inrudirea prin nunta si botez, importanta inmormantarii (extrem de mare), studii de caz pe crearea unui contracanditat politic pentru primarul actual si pe lansarea antreprenoriatului in localitate (explicat ca sporire a increderii sociale dintre partasii la o tranzactie economica).
Evident, eu cititorul neacademic sunt interesat de intreabarea DE CE - de ce sunt (suntem) Satenii cum sunt. Capitolul "Povara istoriei" ne explica din titlu - "evenimentele oribile pot crea un reper cognitiv, pe termen lung, pentru reprezentari ale potentialului oferit de societate" (pg. 373)."
"In toate aceste schimbari, singura structura stabila si rezilienta a moralitatii a fost sfera privata a familiei, neamurilor si prietenilor apropiati, cu tot cu configuratia ei schimbatoare in timp. ... Organizatiile civice, politice sau de stat, ideologia religioasa sau asocierile agrare nu s-au dovedit niste vehicule de promovare a increderii si cooperarii" (pg. 377). De rau augur pentru momentul actual: "neincrederea reduce si capacitatea de coalizare in agresiuni coordonate, fie si numai fiindca definitia strainului sau a dusmanului este flexibila si identificarile volatile, iar oamenii sunt mai repede preocupati de inamicii din interiorul satului decat de amenintari externe" (pg. 379). Sunt identificate si lipsa unor elemente culturale care sa construiasca identitatea sociala - "lipsa unei culturi materiale sau istorii orale care sa se intinda pe o perioada mai lunga de 100 de ani si adancimea redusa a geneaologiilor personale confirma aspectul de fluiditate sociala.... Constanta etnografica este ca actorii isi definesc si redefinesc continuu identitatea si relatiile sociale, fara o identitate de grup actractiva cultural si cu efecte sociale." (pg. 383).
Autorul nu ne lasa dezamagiti la final, desi nu 'feel good' este scopul cartii sale; el identifica cateva dezorganizate elemente care pot spori nivelul de incredere in zona: "un dusman extern, individ, dar mai ales grup, are putea produce o coalizare extinsa" (dar s-a dovedit ca statul totalitar nu poate juca acest rol); "o noua institutie sau structura de motivatii introdusa din exterior sau generata spontan local, un posibil beneficiu comun pentru colectivitate, o entitate sau un simbol de bunastare caruia toti ar trebui sa ii fie raspunzatori. Ar putea fi o echipa de fotbal. Un cor. O baie publica. ... O fabrica in care sa lucreze numerosi localnici sau o sarbatoare organizata de intregul sat. Un fond colectiv pentru inmormantari sau un club social de dansuri, jocuri si concursuri culturare. Referendumuri pentru decizii-cheie in intregul sat. Forme de decizie participativa asupra bugetului public" - institutii sociale ce creeaza cooperarea la firul ierbii.
Cartea indica un drum lung inainte pentru societatea din Sateni, drum facut nesigur de miscarile mari si imprevizibile ale istoriei care sterg si rescriu agresiv destinul localnicilor. Radu Umbres reuseste un volum bun: savant (voit asa, este o cercetare antropologica utila carierei sale) dar foarte curent, normativ si totusi putin prescriptiv pentru ca cititorul ultimamente asta cere: de ce, dar si ce e de facut.
May 12, 2025
It`s difficult to read a book about your own country, published elsewhere. There is a strange mixture of familiar and unknown, and you are already the expert. It is even more complicated for someone with social science background: it is tempting to put the author in his rightful box. Nevertheless, Radu Umbreș’s Living with Distrust is a good reading for anyone interested in what happens in today`s Romania.
The book interprets the life in a village, somewhere in a poor region of Romania, often ignored and vilified by the mainstream. It succeeds in the attempt to tell us a story of survival and change, with some bits of optimism. It is based on a PhD thesis, but the academic burden is light. This review is based on the English variant of Radu Umbreș`s Living with Distrust, but there is an interesting interplay between languages and versions.
The anthropologist`s art is his description. The reader feels the shadow of distrust since the beginning of Living with Distrust. All the names are fictionalized, and you find yourself passing the threshold to another world, yet remarkably familiar. A product of history and contemporary events like bad governance and poverty, suspicion governs everything in Radu Umbreș`s account and it influences a whole network of groups and relationships.
Lineage is of course fundamental. Contrary to fundamentalists, this is the product of circumstances and the trust in one`s kind varies according to performance. In Living with Distrust, issues like inheritance and services play a decisive role. According to Radu Umbreș, local politics is about resources, corruption is widespread, and religion or culture are a show of power and position. But there is also hope, and good work can mend fences (this is the liberal, rational-choice, evolutionary psychological answer).
The main idea is that distrust is a burden and keeps people in corruption and poverty. There are a few drawbacks: sometimes, there are too many details, which tell the same story, the reader needs to trust the story, which is ironic; the authors offer a liberal way out, but he avoids the obvious writer, John Locke, when he discusses the classics. I don`t know whether the conclusions can be generalized, today, when everybody is interested in the Romanian election. However, Radu Umbreș`s Living with Distrust shows, in a very lively fashion, how distrust hurts and governs people in a concrete case and offers a lesson which we should remember these days.
The book interprets the life in a village, somewhere in a poor region of Romania, often ignored and vilified by the mainstream. It succeeds in the attempt to tell us a story of survival and change, with some bits of optimism. It is based on a PhD thesis, but the academic burden is light. This review is based on the English variant of Radu Umbreș`s Living with Distrust, but there is an interesting interplay between languages and versions.
The anthropologist`s art is his description. The reader feels the shadow of distrust since the beginning of Living with Distrust. All the names are fictionalized, and you find yourself passing the threshold to another world, yet remarkably familiar. A product of history and contemporary events like bad governance and poverty, suspicion governs everything in Radu Umbreș`s account and it influences a whole network of groups and relationships.
Lineage is of course fundamental. Contrary to fundamentalists, this is the product of circumstances and the trust in one`s kind varies according to performance. In Living with Distrust, issues like inheritance and services play a decisive role. According to Radu Umbreș, local politics is about resources, corruption is widespread, and religion or culture are a show of power and position. But there is also hope, and good work can mend fences (this is the liberal, rational-choice, evolutionary psychological answer).
The main idea is that distrust is a burden and keeps people in corruption and poverty. There are a few drawbacks: sometimes, there are too many details, which tell the same story, the reader needs to trust the story, which is ironic; the authors offer a liberal way out, but he avoids the obvious writer, John Locke, when he discusses the classics. I don`t know whether the conclusions can be generalized, today, when everybody is interested in the Romanian election. However, Radu Umbreș`s Living with Distrust shows, in a very lively fashion, how distrust hurts and governs people in a concrete case and offers a lesson which we should remember these days.
Displaying 1 - 10 of 10 reviews