What do you think?
Rate this book
Astașev la Paris / Roman de capă și lacrimi / Lacheul și târfa
Nina Berberova (1901‑1993) a scris o viață întreagă (ficțiune, dar și eseuri și memorii) despre viața rușilor din diaspora după 1917. A emigrat din Rusia în 1922, mai întâi în Franța, unde a locuit mai bine de două decenii, publicând literatură, eseuri și cronici în presă, apoi în SUA (unde a predat la universitățile Yale și Princeton). Succesul internațional al cărților sale a căpătat amploare după prăbușirea comunismului.
Sankt Petersburg și Parisul sunt decorul acestor trei romane ale Ninei Berberova în care se împletesc povești ale unor personaje prinse în vârtejul istoriei. Surorile din Roman de capă și lacrimi trăiesc în precaritate și tânjesc să fie iubite; cinicul Astașev își forțează ascensiunea pe scara socială, iar Tania din Lacheul și târfa ajunge pe o treaptă foarte disprețuită a societății.
Sankt Petersburg și Parisul sunt decorul acestor trei romane ale Ninei Berberova în care se împletesc povești ale unor personaje prinse în vârtejul istoriei. Surorile din Roman de capă și lacrimi trăiesc în precaritate și tânjesc să fie iubite; cinicul Astașev își forțează ascensiunea pe scara socială, iar Tania din Lacheul și târfa ajunge pe o treaptă foarte disprețuită a societății.
200 pages, Paperback
Published January 1, 2023
7 people want to read
About the author
Nina Berberova
100 books101 followersNina Nikolayevna Berberova was a Russian writer who chronicled the lives of Russian exiles in Paris in her short stories and novels. She visited post-Soviet Russia and died in Philadelphia.
Born in 1901 to an Armenian father and a Russian mother, Nina Berberova was brought up in St Petersburg.[1] She left Russia in 1922 with poet Vladislav Khodasevich (who died in 1939). The couple lived in several European cities before settling in Paris in 1925. There Berberova began publishing short stories for the Russian emigre publications Poslednie Novosti ("The Latest News") and Russkaia Mysl’ ("Russian Thought"). The stories collected in Oblegchenie Uchasti ("The Easing of Fate") and Biiankurskie Prazdniki ("Billancourt Fiestas") were written during this period. She also wrote the first book length biography of composer Peter Ilyich Tchaikovsky in 1936, which was controversial for its openness about his homosexuality. In Paris she was part of a circle of poor but distinguished visiting literary Russian exiles which included Anna Akhmatova, Vladimir Nabokov, Boris Pasternak, Tsvetaeva and Mayakovsky.
After living in Paris for 25 years, Berberova emigrated to the United States in 1950 and became an American citizen in 1959. She began her academic career in 1958 when she was hired to teach Russian at Yale. She continued to write while she was teaching, publishing several povesti (long short stories), critical articles and some poetry. She left Yale in 1963 for Princeton, where she taught until her retirement in 1971. In 1991 Berberova moved from Princeton, New Jersey to Philadelphia.
Berberova’s autobiography, which details her early life and years in France, was written in Russian but published first in English as The Italics are Mine (Harcourt, Brace & World, 1969). The Russian edition, Kursiv Moi, was not published until 1983.
Born in 1901 to an Armenian father and a Russian mother, Nina Berberova was brought up in St Petersburg.[1] She left Russia in 1922 with poet Vladislav Khodasevich (who died in 1939). The couple lived in several European cities before settling in Paris in 1925. There Berberova began publishing short stories for the Russian emigre publications Poslednie Novosti ("The Latest News") and Russkaia Mysl’ ("Russian Thought"). The stories collected in Oblegchenie Uchasti ("The Easing of Fate") and Biiankurskie Prazdniki ("Billancourt Fiestas") were written during this period. She also wrote the first book length biography of composer Peter Ilyich Tchaikovsky in 1936, which was controversial for its openness about his homosexuality. In Paris she was part of a circle of poor but distinguished visiting literary Russian exiles which included Anna Akhmatova, Vladimir Nabokov, Boris Pasternak, Tsvetaeva and Mayakovsky.
After living in Paris for 25 years, Berberova emigrated to the United States in 1950 and became an American citizen in 1959. She began her academic career in 1958 when she was hired to teach Russian at Yale. She continued to write while she was teaching, publishing several povesti (long short stories), critical articles and some poetry. She left Yale in 1963 for Princeton, where she taught until her retirement in 1971. In 1991 Berberova moved from Princeton, New Jersey to Philadelphia.
Berberova’s autobiography, which details her early life and years in France, was written in Russian but published first in English as The Italics are Mine (Harcourt, Brace & World, 1969). The Russian edition, Kursiv Moi, was not published until 1983.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 3 of 3 reviews
September 6, 2024
La prima vedere, un stil foarte interesant: episoadele sunt prezentate dinamic, mai degrabă prin percepția personajelor decât obiectiv și liniar temporal. Cu toate astea, personajele (complexe) sunt scrise într-un mod foarte subtil. Ele ți se prezintă verosimil, la fel cum cunoști și alți oameni, poți desprinde o trăsătură sau o alta, sau amândouă, fără vreo concluzie adevărată.
În aceiași manieră se prezintă și filosofia: subtil, desprinsă din replici neterminate sau simbolistică. Nimic vulgar filosofie, nicio replică sau un gând în plus care să fie menit doar să laude complexitatea gândurilor autorului (așa cum se întâmplă adesea în romane cu substrat filosofic), atribuite unor personaje cărora nu le aparțin.
Totul este complex, interpretabil (dar în mod realistic, nu trucuri ieftine sau lăsat în coadă de pește), compus armonios și, mai ales, necesar, cu scop. Dintre toate, m-a fermecat mai cu seamă prima dintre cele trei nuvele, Astașev la Paris.
În aceiași manieră se prezintă și filosofia: subtil, desprinsă din replici neterminate sau simbolistică. Nimic vulgar filosofie, nicio replică sau un gând în plus care să fie menit doar să laude complexitatea gândurilor autorului (așa cum se întâmplă adesea în romane cu substrat filosofic), atribuite unor personaje cărora nu le aparțin.
Totul este complex, interpretabil (dar în mod realistic, nu trucuri ieftine sau lăsat în coadă de pește), compus armonios și, mai ales, necesar, cu scop. Dintre toate, m-a fermecat mai cu seamă prima dintre cele trei nuvele, Astașev la Paris.
Displaying 1 - 3 of 3 reviews