Cel mai corect ar fi să spun că mi-a stârnit sentimente amestecate. Unele aspecte m-au încântat, pur și simplu, altele mi-au displăcut profund. Un roman grafic ce mi-a oferit un adevărat spectru de trăiri, media făcută acestora fiind nereprezentativă, din cauza disonanței. Dar, ca să pot nota, am ales media de 3 stele - mi-a plăcut.
Dan Johnson realizează unul dintre cele mai reușite scenarii de adaptare a unei opere literare - cel puțin, din ce am întâlnit până acum. Surprinde majoritatea elementelor esențiale - fie în acțiune, fie menționându-le în interacțiunea personajelor. Atmosfera „Cărților junglei” e acolo, ritmul e cel potrivit vieții și sufletului Indiei, spiritul reflectat de Kipling e prezent într-o asemenea măsură, încât m-a făcut să-mi doresc să recitesc opera sa. Ceea ce e mare lucru.
Partea grafică a fost o nucă tare pentru mine. Decupajul mi s-a părut reușit în dinamica sa aproape caricaturală. Peisajele panoramice au avut în ele elemente maiestuoase, impresionante. Dar desenele în sine - ei bine, ca să mă exprim eufemistic, sunt la polul opus de ceea ce apreciez eu în materie de grafică. A fost dureros pentru mine să „admir” majoritatea casetelor, fiind nevoit ori să mă concentrez doar pe dinamică și decupaj, ori pe spiritul lui Kipling prezent în scenariu, ori pe atmosferă, ritm și decoruri.
Ceea ce, până la urmă, reprezintă o experiență aparte în sine. Pe care o apreciez la nivel obiectiv, dar care m-a deranjat la cel subiectiv.