„Povești pe sârmă. Cu, despre și pentru părinți imperfecți” este prima carte cu povești culese dintr-o comunitate de părinți din România. Fie că te pregătești să devii părinte, ai un bebeluș sau un toddler acasă sau chiar un adolescent, cele peste 50 de povești din acest volum colectiv te vor inspira, te vor face să râzi, să plângi, să te bucuri, să simți că nu ești singur. Să te simți văzut. Auzit. Înțeles. Poveștile, împletite cu porțiuni de umor, pagini de jurnal și ilustrații sugestive, oglindesc experiențe diverse precum temeri, furie, neputință, bucurie, relaxare, învățare, singurătate, ajutor, vulnerabilite, râs. Toate aceste emoții răzbat din experiențe de viață legate de naștere, pierdere, creștere și transformare.
Povesti ale unor părinți care nu te lasă indiferent, cu care rezonezi sau empatizezi, indulcite de rubrici de umor. Multe merită recitite pentru inspirație sau pentru a ne extinde zona de confort și pentru a mai face pași pe drumul părintelui imperfect, dar care face tot ce poate el mai bine. Și când știi mai multe ai șansa să faci mai bine.
Urmărisem procesul creării acestei cărți de pe margine. Adina Giurgea îmi povestise cu entuziasm, de la nivel de idee, că are în plan un volum colectiv, cu întâmplări reale din viața de părinte. Mă cucerise deja. Îmi plac poveștile de viață. Sunt psihoterapeut. Desprind sensuri, caut tipare și învăț din poveștile clienților mei, împreună cu ei, în fiecare zi. Citisem multe postări emoționante pe platforma Adinei Părinți pe sârmă: instantanee de zbucium părintesc, cu tâlc, demne de a fi transmise lumii întregi. Apoi a venit invitația pe grupul Facebook, să contribuim la scrierea cărții. Ceva mă chema și pe mine, ceva mă ținea pe loc. Găseam tot felul de contra-argumente. Cum că sunt deja o bunicuță care a depășit stadiul de părinte. Cum că sunt psihoterapeut și autor: aș veni cu o atitudine de expert care poate ar face notă discordantă. Cum că am deja prea multe proiecte și nu apuc să scriu la cartea pe care o am în lucru. Am fost la curent și cu weekendul creativ al echipei fantastice care s-a reunit la Brașov, din alte colțuri ale țării, ca să îmbine poveștile și să dea contur cărții. Mă zgândărea un regret că nu am făcut parte din ceva atât de frumos, că nu am pus și eu osul să o ajut pe Adina. Așa că pe ultima sută de metri nici nu mai știu care dintre noi două a venit cu propunerea. Cert este că am oprit manuscrisul în drumul lui spre tipar, ca să scriu câteva cuvinte și eu pe copertă. Am citit presată de timp, în zile complicate și nedormite, la ore imposibile. După miezul nopții și mult înainte de răsărit. Într-un colț al casei din care să nu-mi trezesc familia și într-un avion. Deși îmi făcusem o părere de la primele două povești, nu am putut să sar niciun rând. M-am delectat cu gustul „dulce-amar” al acestei cărți până la ultimul cuvânt. Povești pe sârmă este o carte savuroasă despre momente cheie în familie, văzute prin ochi diferiți, trăite din piepturi diverse, dar care toate îți lasă un sentiment de împreună. Aparținând. Îți trebuie un trib întreg ca să crești un copil, spun africanii. Dacă nu ai tot satul sau o familie mare aproape, îți recomand Părinți pe sârmă. Îi poți aduce în casa ta prin cartea aceasta. Poveștile lor sunt poveștile tale. O să râzi, o să plângi, o să te simți înțeles și văzut, o să fii împreună cu oameni ca tine. Care și ei se străduiesc. Care și ei se-mpotmolesc. Care și ei obosesc. Dar mai încearcă o dată să fie un părinte mai bun. Suficient de bun. Să fii părinte cred că este cel mai frumos, dar și cel mai greu rol din lume. Doi ochișori cu luminițe te pot face să te simți iubit cum n-ai fost niciodată. Aceiași doi ochișori, speriați și triști, te fac să te crezi cel mai rău om de pe Pământ și să te rușinezi. În nicio altă relație nu te doare mai tare când nu știi ce să faci sau când greșești. Nimic nu te provoacă mai mult să îți amintești... Niciunde nu ești mai stimulat și mai motivat să înveți și să crești. Asta îți spune această carte. „Anii sunt scurți, iar nopțile lungi” pentru un părinte. Experiența creșterii unui copil îți fură timp personal, dar îți dilată sufletul și-ți extinde mintea. Îți face trupul rezilient în multe feluri. Odată cu trăirile puiului tău, evantaiul emoțiilor tale se desface spectaculos. Între extaz și agonie poți trece în câteva clipe, dus-întors, amețitor. Tot cartea zice asta. Povești pe sârmă este un loc sigur pentru atunci când te simți nesigur și singur. Pentru atunci când mai vrei o perspectivă. Pentru atunci când ai nevoie de un plus de încredere în tine. Aceste povești sunt resurse. Experiența împărtășită cu generozitate îl așază mai bine în matcă pe autor și îl inspiră pe cititor. Amândoi sunt îmbogățiți. Aceste povești sunt un mod subtil de învățare. Ele nu te învinovățesc, nu te rușinează pentru ce nu știi. Te acceptă și te îndrumă aproape imperceptibil să încerci lucruri noi... Să ceri iertare unui boț de om. Să faci balansul între rolurile tale de femeie și mamă. Să te lasi inspirat de copii. Să guști reușita de a fi un părinte bun și să fii mândru de copilul tău când face ceva grozav. Să trăiești cu prezență și cu simplitate. Să depășești rușinea prin puterea prieteniei. Să fii un părinte creativ. Să planifici vacanțele. Să trăiești cu recunoștință pentru sănătate. Să pui limite adecvate pentru tine și pentru copil. Să îți înțelegi și să îți ierți propriul părinte. Să ajuți alți părinți. Să vorbești copiilor despre divorț. Să conții emoțiile copiilor. Să depășești situații critice. Să descoperi lecția pierderii. Mi-am luat din paginile cărții și două vorbe înțelepte pentru cabinetul de psihologie: Mamă împlinită, copil fericit! Ești suficient de în siguranță pentru a te îndrăgosti de viață și a-ți asuma riscurile ei. (Deb Dana) Mai găsești aici: Pagini de jurnal. Lucruri de ținut minte. Umor. Ponturi și idei năstrușnice. Perlele copiilor și legile lui Murphy în familie. Vei afla cum te poate purta experiența de părinte către vindecarea copilului interior, către saltul psihologic și vindecarea traumei transgenerationale. Vei întâlni adevăr necosmetizat despre teme majore: Sarcină. Naștere. Înțărcare. Viață cu gemeni. Copil bolnav. Depresie. Perfecționism. Burnout parental. Cuib rămas gol. Mituri. Judecăți. Gura lumii. Lucruri enervante. Gafe. Regrete și vini. Resurse personale și exterioare. Regăsire de sine. Rutine. Principii. Bucurii. Miracole. Chiar și cele mai dureroase povești au și un sens pozitiv: cu acceptare, cu iertare de sine și de celălalt și cu speranță pentru viitor. „Poveștile înseamnă iubire și fără ele viața e mai săracă”, spune Adina Giurgea și cartea aceasta îi dă mare dreptate.
Cartea a ajuns la mine intr-un moment in care aveam nevoie: un copil de 3 ani jumătate si un bebelus nou nascut imi ocupa mare parte din viață acum. Povestile din carte prezinta experiente diferite si tocmai asta m-a atras din prima spre aceasta lectura: faptul ca pot sa preiau din fiecare relatare cate un pic in acest proces continuu de invatare a "meseriei" de parinte. Sper sa ajunga la cat mai mulți parinti aceasta carte si sa ii ajute si pe ei sa mearga cu incredere inainte.
Am crezut că țin în mână o carte obișnuită, dar am descoperit dincolo de coperți, bucăți de suflete și un super ghid pentru părinți imperfecți, dar mereu în căutarea perfecțiunii în iubire.
Am “fluturici” la stomac! De drag, de bucurie și de încântare pentru că această comoară a fost scrisă (și) de oameni pe care-i cunosc. Felicitări!!!!!
I simply love the heartfelt stories written by all the wonderful people who wanted to share their experience to comfort and encourage the newly joined parents in the high society of "Parinti pe sarma". You will feel a connection with at least one of the storytellers in this book. Look forward to reading many more in this series. Maybe one written by the children who brought joy and happiness to their parents.
O carte scrisă de mai mulți coautori, parinti pe sarma. Din majoritatea cartilor de parenting invatam cum sa devenim o versiune mai buna si cum sa gestionam mai bine anumite situații. In schimb, aceasta carte ne invata ca este ok sa cadem de pe sarma. Toata lumea o face si este ok. Este normal. Acest lucru l-am adorat la aceasta carte. Pe de alta parte, fiecare poveste a atins o parte din sufletul meu de parinte. Cu siguranță o recomand!
O lectură musai de citit mai ales pentru părinții la început de drum. Pentru ceilalți, această carte oferă sentimentul de a fi înțeles, realizezi că nu ești singur și că există luminiță la capătul tunelului. Imposibil să o citești și să nu simți nimic.
Ai nevoie sa stii ca nu esti singurul parinte care incearca sa mentina un echilibru in educarea copiilor si in viata personala si ca uneori sau poate de foarte multe ori nu reuseste? Este cartea potrivita. Ai nevoie sa afli cum reusesc unii parinti sa rezolve o situatie asemanatoare cu a ta? Este cartea potrivita. Ai nevoie sa razi? Este cartea potrivita. Ai nevoie sa manifesti recunostinta si iti este greu? Este cartea potrivita.
Este o carte cu situatii diverse, prezentate firesc asa cum se intampla in realitatea fiecaruia, departe de perfectiunea prezentata adesea in social media. Durere, tristete, frustrare, anxietate, frica, disperare, constientizare, crestere, umor, recunostinta, iubire...toate acestea se regasesc in aceasta carte.
O culegere de povestiri vulnerabile, sincere si motivationale despre ce inseamna sa te pregatesti pentru cea mai importanta perioada a fiecarui om: aceea de a fi parinte.
Mulțumesc pentru această carte! Am luat-o încă de la precomandă, însă abia acum, de sărbători, am reușit să o finalizez. Multe momente de "aha" și dorința de a pune bilețele să revin la paragrafe și la idei. Aș fi umplut cartea de post-it-uri. O recomand oricui dorește să simtă că nu e singur, părinți, bunici sau nepărinti, cum zice unul dintre cei care au contribuit la aceste pagini. Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc! ❤️
„Povești pe sârmă”, coordonată de Adina Giurgea, este genul de carte pe care o citești cu sufletul, nu doar cu mintea. E o colecție de experiențe autentice, fragmente de viață adunate de la părinți care și-au pus vulnerabilitatea pe hârtie cu o sinceritate dezarmantă.
Ce m-a impresionat cel mai mult a fost că, deși multe povești sunt scrise anonim, am recunoscut printre rânduri oameni pe care îi cunosc doar din comunitate. Mi s-a părut extraordinar să îți dai seama cine este autorul doar din felul în care își spune povestea – să îl „vezi” cu inima, fără să-l fi întâlnit vreodată în realitate. Asta spune multe despre cât de autentică și personală este această carte.
M-am regăsit în multe dintre frământările descrise acolo: vinovăția, nesiguranța, oboseala dusă la extrem, dar și în micile bucurii, în momentele de liniște și iubire pură. Este reconfortant să știi că nu ești singur(ă), că și alți părinți trec prin aceleași gânduri și lupte interioare.
Pe alocuri, am zâmbit larg datorită umorului subtil, iar în alte locuri mi s-au umezit ochii. Cartea nu îți oferă soluții sau rețete, ci ceva mult mai valoros: sentimentul că faci parte dintr-un trib de părinți imperfecți, dar atât de dedicați.
Este o lectură ușoară, dar cu o încărcătură emoțională puternică. E genul de carte pe care o lași din mână doar ca să o iei iar, pentru că poveștile ei îți rămân în minte mult timp după ce le-ai citit.
📌 De ce o recomand? ✔ Pentru autenticitatea poveștilor; ✔ Pentru bucuria de a recunoaște oameni după trăirile lor; ✔ Pentru că te face să râzi, dar și să te emoționezi; ✔ Pentru că te face să te simți văzut(ă) și înțeles(ă).
Este mai mult decât o carte – este o oglindă în care se reflectă toate emoțiile unui părinte și un reminder că nu trebuie să fim perfecți ca să fim suficient de buni pentru copiii noștri.
O carte usor de citit, diversificata, care îți (re)amintește că nu există părinți perfecți.
Am citit-o oarecum relaxata, fiind trecută de acei ani des amintiti in carte (nașterea, primii 2-3 ani din viața copiilor, pandemia).
Mi s-a trezit acum "setea" de continuare/cunoaștere a altor amintiri, derulate să zicem de aceiasi părinți, dar peste 10 ani. Să prindem și (pre)adolescenta.
O colecție de texte scrise de părinți, aduse împreună de unul dintre ei, Adina Giurgea. Mi-au plăcut mult realismul și claritatea cu care au pus pe hârtie trăiri, temeri, așteptări, clipe de AHA și de WOW, dar și vulnerabilitatea cu care o parte dintre părinți ne-au permis să simțim cum este, cum a fost, cum poate fi "părințeala".
Am citit cartea cu induiosare, nu doar datorita paginilor in care apareau propriile mele cuvinte, adresate fetitei mele care va fi candva adult, insotite de ilustratii atat de emotionante realizate de talentata Emilia Furdui... ci si datorita sentimentului de apartenenta, de constientizarea ca nu sunt singura, ca alaturi de mine trec prin provocari asemanatoare parinti de tot felul, atat mame, cat si tati. Ma simt uneori mica, dar si mare atunci cand tin aceasta carte in mana. Simt ca pot fi cea mai buna versiune a mea atunci cand vreau asta, si vreau asta zilnic, caci privirea plina de iubire si candoare a fetitei mele este rasplata cea mai nepretuita din lume!