a amiga maldita

by Beatrice Salvioni

Romance de estreia de escritora italiana aborda a amizade entre duas meninas de classes sociais diferentes em meio ao machismo e ao fascismo Francesca, de 13 anos, está às margens do rio Lambro, em Monza, na Itália, e sobre ela jaz um homem que tentou estuprá-la. Após salvar a amiga, Maddalena a ajuda a se livrar do corpo. A partir desse evento fatídico, Francesca narra como as duas chegaram até aquele momento. Tudo começa em 1935, um ano antes, num domingo de missa, quando ela se fascina pela menina que todos chamam de “a Maldita”, uma rebelde de origens humildes e segregada pela comunidade por supostamente ter poderes misteriosos. Contrariando a vontade da mãe, obcecada pelas convenções sociais burguesas, e ignorando os rumores que atribuem várias mortes à Maldita, Francesca junta-se ao grupo de amigos dela, ávida por descobrir um modo de vida mais livre. Entre as duas amigas, contudo, entrepõem-se o machismo, a guerra e o fascismo. Em uma sociedade tão conservadora, Francesca e Maddalena terão que fazer uma escolha difí aliar-se contra a opressão social e a injustiça e denunciar o abuso de poder ou encolher-se diante da vida. Ao abordar a dor da perda, as turbulências da adolescência e as consequências da guerra e da disseminação das ideias fascistas, A amiga maldita oferece uma inesquecível história de amizade feminina e crescimento.

Genres: Historical Fiction, Fiction, Italy, Italian Literature, Audiobook, Historical, Romance

256 pages, Paperback

First published March 21, 2023

Reviews

[Claudia · Rating 2 out of 5]

Se volevo leggere la Ferrante, leggevo la Ferrante.

[Mª Carmen · Rating 4 out of 5]

Primera novela de una autora que promete muchas alegrías.

Dice la sinopsis

Francesca, de trece años, yace a orillas del río Lambro bajo el peso de un hombre muerto que intentaba violarla cuando falleció de súbito. Su amiga Maddalena se arrastra desde el agua y la ayuda a zafarse del cuerpo, que esconden entre unos arbustos. La amistad entre las dos niñas comenzó un año antes, y está marcada por la rebelión y la búsqueda de libertad más allá de la rígida jerarquía social del pueblo. A Maddalena, de orígenes humildes, la llaman «La malnacida» por sus supuestos poderes oscuros, Francesca se une a su grupo de amigos en contra de la voluntad de su familia, descubriendo una nueva forma de vivir más allá de las convenciones sociales. Su vínculo superará las malas lenguas del pueblo, que culpan a Maddalena de varias muertes, pero será puesto a prueba por la guerra y el fascismo, y las dos amigas tendrán que decidir si aliarse en contra de la opresión social o dejar que el curso de la historia las separe para siempre.

¿Qué me ha gustado del libro?

El comienzo impactante in extrema res. Solo cuando lleguemos al final conectaremos ese principio con el resto de la historia.

Está muy bien escrita, es de ese tipo de libros cuya prosa te deja poso. Es envolvente, bonita y fluye bien a tono con lo ágil del ritmo. Es cierto que es imposible no comparar con Elena Ferrante y su famosa tetralogía, pero tampoco sale mal parada de la comparación.

La trama, para ser una novela de poco más de doscientas páginas, tiene un buen desarrollo. Cronológicamente estamos en la Italia de 1935/36. El fascismo está en su momento álgido y comienza la invasión de Abisinia. La autora refleja la atmósfera que se respira en un pueblo pequeño, la radicalización de las posturas, la asunción del ideario fascista, la vida diaria de la gente corriente y las consecuencias de la guerra.

La ambientación es brillante. Visualizamos las calles, las viviendas, los comercios, las iglesias, el colegio y el río, pero no se queda solo ahí, también nos transmite el clasismo imperante, la división entre ricos y pobres, el doble rasero, la misoginia reinante y la crueldad tremenda e insensible de los habitantes de la pequeña localidad. Que gente adulta, hecha y derecha, le ponga el sobrenombre de "la malnacida" a una niña, es algo que no se puede entender.

Los personajes son magníficos. Francesca y Maddalena, "la malnacida" brillan con luz propia. Son dos niñas muy diferentes. Francesca, que procede de una familia acomodada, se siente un encorsetada por lo que su familia y la sociedad entienden que debe ser el comportamiento de una señorita. Maddalena, hija de una familia humilde a la que se le acumulan las desgracias, tiene un comportamiento libre y desafiante. El mote con el que convive la ha fortalecido. Pese a estar ávida de cariño, no se amedrenta, sino que se enfrenta. Es leal a sus amigos y seres queridos. Adoptará a Francesca como amiga y esa amistad las cambiará a ambas.
Los personajes secundarios igualmente buenos. Todos los roles de lo que era esa sociedad están representados sin caer en clichés manidos o facilones.

El final abierto, que es una declaración de intenciones.

En conclusión. Una ópera prima que está muy bien. Buena prosa, trama que engancha, buena recreación de la época y dos personajes que se te meten dentro. Recomendable.

[wutheringhheights_ · Rating 3 out of 5]

Un esordio che segue la scuola di Elena Ferrante, questo. Tutto ricorda L'amica geniale. Il rapporto di amicizia tra due ragazzine diverse come il giorno e la notte; la connotazione da reietta di una, quella da buona bambina dell'altra; il linguaggio, cioè la prosa, caricato di misticismo e riferimenti al sangue, la paura, il mistero della crescita e della vita. La Malnata è una storia che vuole parlare di femminismo, ribellione, amicizia tra donne, e lo fa seguendo un valido schema che i lettori della Ferrante conoscono bene. Però non è la Ferrante, ecco. A metà libro sembra che non si abbia poi tanto da raccontare, e che si prenda tempo. Comunque l'ho trovato piacevole. Se non fosse che ho sentito per gran parte del tempo la consapevolezza che ci sia ben poco di ispirato, e tanto di deciso a tavolino per farne un prodotto ben vendibile. E infatti il romanzo viene tradotto in tante lingue contemporaneamente. Si potrebbe anche dire che non c'è niente di male, che la letteratura è un mercato come tanti altri, e magari così è. Però io preferirei che fosse solo ispirazione; scoperte che si fanno da soli, non lavori di editoria sopraffina che ricalca idee altrui.

[Álvaro Curia · Rating 4 out of 5]

Agora todos os livros de escritoras italianas que retratem as relações de duas mulheres são cópias da Elena Ferrante? Disparate pensar assim.

Aqui temos um relato David contra Golias, a fragilidade dos outcasts a fazerem frente ao monstro fascista. A fortaleza de duas meninas que se entendem e partem sós para desafiar convenções e o inominável.

Gostei imenso e lê-se de um fôlego. O cenário sombrio mas saboroso complementou uma história original e que vai ficar na memória.

[Rita da Nova]

“Diria que foi uma leitura muito emocional para mim, por esta capacidade quase imediata de me ligar às personagens e de conseguir imaginar-me em naquele bairro em Monza, a acompanhá-las de perto. Creio que todo o imaginário já criado na minha cabeça por conta d’A Amiga Genial de Elena Ferrante, tanto a tetralogia de livros quanto a série televisiva, ajudou muito a que houvesse esta entrada rápida na narrativa.”

Review completa em: https://ritadanova.blogs.sapo.pt/a-ma....

[Rita · Rating 4 out of 5]

A Malnascida narra a história de duas meninas, Maddalena e Francesca, e das dificuldades que enfrentam numa Itália fascista, sexista e machista dominada por homens que impõem às mulheres o silêncio perante os abusos.

O mundo era feito de regras que não deviam ser violadas. Era feito de coisas de adultos, enormes e perigosas, de erros irremediáveis que te podiam matar ou mandar para a prisão. Era um lugar assustador, cheio de coisas proibidas, em que tinhas de andar devagar e em bicos de pés, com cuidado para não tocar em nada. Sobretudo se eras mulher.

A história desenrola-se em Monza, nas margens do rio Lambro, durante os anos 30, numa Itália fascista que promove o culto de símbolos, saudações romanas, uniformes, cartões do partido, jogos de poder e submissão, ao Duce

Tínhamos sido ensinados a amar o Duce desde a primeira classe, com as lengalengas, aprendidas de cor, que comparavam o seu nascimento ao do menino Jesus e contavam a história da sua vida quase como se fosse uma transfiguração.

aos desfiles com o uniforme de "Piccola italiana"

Também estava previsto um desfile das crianças: os balilla à frente e as piccole italiane atrás, em marcha na praça da catedral, levando a bandeira axadrezada branca e preta, que assinala o fim da competição, para que fosse abençoada pelo arcipreste.

à guerra com a Abissínia

— A Abissínia tem tantas riquezas, que poderia sustentar o País inteiro durante um século (…)

Francesca é uma adolescente de boas famílias que apoia o regime, vai à missa aos domingos e participa nas reuniões populares com uniforme. É educada num mundo de regras, deve manter-se afastada de companhias consideradas más e, sobretudo, de rapazes. Não deve esquecer que é uma mulher e seguir os estereótipos que a família e a época impõem às mulheres.

Maddalena é vista com desconfiança por todos, acredita-se que seja a causa de infortúnios por ter sido beijada pelo diabo. De origem pobre, marcada pelo luto e pelas difamações. Ela é a rejeitada, amaldiçoada, má e perigosa. Ela é a bruxa, o diabo. Ela é o perigo. Ela já sabe quem é. Acima de tudo, ela não tem medo.

Chamavam-lhe Malnascida e ninguém gostava dela.
Dizer o seu nome dava azar. Era uma bruxa, daquelas que te pespegam em cima o hálito da morte. Tinha o diabo dentro de si, e eu não devia falar com ela.

A amizade improvável destas duas raparigas é muito mais do que isso, é uma história de amizade profunda e visceral, de superação, de desejo pela liberdade, de amor e de coragem.

Resumindo, gostei da escrita, da história, das personagens e dos cenários. Se me lembrei da Amiga Genial durante a leitura, de Lila e de Lenù? É claro, mas fiz o possível para não me condicionar na leitura.

[Silvia · Rating 2 out of 5]

Cosa aspettarsi da questo romanzo:

-la scopiazzata in stile, dinamiche e personaggi dell'opera della Ferrante (avevate dubbi?);
-l'ambientazione per niente inflazionata dell'Italia fascista degli anni '30 (non riesco nemmeno a fare del sarcasmo sull'infelice popolarità di questa scelta);
-un'inanellata prevedibile di avvenimenti brutti, tragici e dolorosi, perché se siamo troppo felici non vendiamo (ovviamente);
-mestruazioni (ovviamente #2);
-Lila e Lenù, che però qui chiameremo Maddalena e Francesca (non ci becchiamo nemmeno un soprannome decente questa volta).

Acidità a parte, non è assolutamente un libro da buttare, ma la mossa commerciale è talmente palese che non posso che bocciarlo.

[Joana da Silva · Rating 5 out of 5]

Sim, sim, sim, sim. Lia mais umas boas páginas sobre esta amizade e estas personagens de muito bom grado. Engoli este livro num dia e estou muito curiosa com o que Beatrice Salvioni nos pode trazer mais.

[Gabril · Rating 2 out of 5]

Un intenso battage pubblicitario a seguito di un lavoro editoriale accuratissimo (tre pagine di ringraziamenti lo testimoniano) promuovono a capolavoro questa opera prima di Beatrice Salvioni, giovane scrittrice emersa dalla scuola Holden.

Che esagerazione.

La storia dell’amicizia di due ragazzine tra loro molto diverse di sicuro acchiappa (Ferrante docet), l’ambientazione in epoca fascista (anni Trenta) rappresenta una cornice accattivante, il tema della violenza maschile è ormai declinato sotto molteplici aspetti, la scrittura piana e pulita rende fluida la lettura, l’incipit con spargimento di sangue accende la curiosità di sapere come fu e come non fu…infine, la narrazione in prima persona è convincente e facilita l’assunzione di un preciso punto di vista.

Ma.
Questi pregi sono anche dei limiti. La scrittura è piatta, senza personalità, la relazione tra le due bambine prosegue su binari prevedibili (ha già detto tutto Elena Ferrante, con ben diverso spessore), la trama fa acqua in più punti e lo si capisce soprattutto nel finale col botto: ovviamente non se ne può parlare, ma basti dire che il tranello con cui le due adescano il baldo giovanotto iperfascista non appare coerente col carattere del personaggio. Per tacer del dialogo conclusivo così intimo e affettuoso tra la protagonista e suo padre che è completamente avulso dalla precedente rappresentazione dell’adulto: brusco, reticente o criptico.
(P.s. Quel dialogo, per cui Salvioni esplicitamente ringrazia, è stato curato/suggerito da Postorino, ahimè).

E poi.
D’accordo. La Malnata è una ragazzina del popolo schietta e volitiva. È una ribelle e si fa vanto della sua nomea per spararle grosse sulle maledizioni che colpirebbero chi la insulta o la ostacola, ma da qui a diventare critica del regime essendo in grado di comprenderne l’intrinseco inganno ne corre.

Insomma.
È un’opera prima e in quanto tale dignitosa. Ma speriamo che Beatrice Salvioni maturando trovi la sua voce autentica, indipendente da ogni insegnante e da ogni scuola.

[Roman Clodia · Rating 4 out of 5]

... the only thing females are good for is giving without asking for anything in return, like the Duce's women. Because if you're a man, the things you want, why you just go and grab them.

This is an engrossing story of female friendship set in 1930s Monza with Italy's war in Abyssinia in the background and Mussolini's fascists in power. With themes of class, gender and politics put in play, the foreground focuses on Francesca from a solid middle-class family always concerned about appearances and the poorer family of Maddalena, the eponymous 'cursed one'.

Inevitably, it's Maddalena who hoards all this reader's interest: she's rebellious to the point of anarchism. She leads a little troupe, steals what she wants and is utterly fearless. She's also a spirit of almost mystical revenge. Yet, at only about 14 or so, she's also vulnerable and scarred by a family tragedy for which she takes the blame.

Importantly, it's Maddalena who refuses any respect to existing power structures, whether of patriarchy or fascism - she will not salute Mussolini, for example, and will not be contrite.

The writing is generally fluent and involving, though having Italian girls speak of their 'mom' is jarring. But it's the vision of Maddalena which really grabbed me: simultaneously human girl turning to young womanhood, and also some kind of embodiment of a spirit of refusal that hints suggestively at witch-like and monstrous figures of chaos that exist in classical Roman myth: harpies, say. It's this merging of a female friendship story with something more transgressive which made this such a gripping and multilayered read for me.

Many thanks to 4th Estate for an ARC via NetGalley

[Martina ⭐ · Rating 4 out of 5]

Una storia di coraggio e crescita. La scrittura fluida e scorrevole permette di leggere questa storia molto velocemente, dando comunque importanza a ciò che avviene durante il romanzo. Un'epoca buia e di terrore come il fascismo e l'inizio della Seconda Guerra Mondiale vista con gli occhi di due ragazzine che imparano a conoscersi e a fidarsi l'una dell'altra. Un libro commovente e sincero, pieno di dubbi, incertezze, avventure ed intrepidezza tipici dell'età della protagonista e della Malnata.

[Gattalucy · Rating 3 out of 5]

Dal punto di vista del racconto mi è sembrato un onesto compitino ben svolto.
Esce dalla scuola Holden la Salvioni? Questo il risultato? Niente di originale la storia, chi ama la Ferrante (io no! Lo so, sono strana.) dice che nemmeno a cominciarlo, un paragone.
Epperò gli ho dato tre stelle.
La stella in più è perchè parla di Monza, la città in cui sono cresciuta, di molti luoghi che ho ritrovato nel romanzo e che mi hanno fatto capire quanto mi manca, anche se ora vivo in una città di mare e non posso lamentarmi. Largo Mazzini, le Frette, Piazza Trento, il ponte dei leoni, i cappellifici e un po' di detti dialettali valgono bene una stella in più alla Salvioni.
Cercate di capirmi.

[Pavel Nedelcu · Rating 3 out of 5]

LA MONZA DEI FASCI

1932-1936, Monza. Francesca sta crescendo in una famiglia borghese. Il padre è un cappellaio, la madre, bigotta e assente, si occupa dell’educazione canonica della figlia. Il suo unico compito è quello di stare composta, zitta, e di aspettare che cresca per trovare un bel partito da sposare. Evitare tutto ciò che, insomma, “non sta bene a una signorina”.

Ma Francesca si sente attratta inspiegabilmente da una ragazzina di periferia, che viene sempre a giocare sugli argini del fiume Lambro, luogo dove si consuma l’omicidio posto in apertura del romanzo: “È difficile levarsi di dosso il corpo di un morto. Lo scoprii a dodici anni, con il sangue che mi colava dal naso e dalla bocca e le mutande attorcigliate intorno a una caviglia”.

La scrittura di Salvioni è cinematica: procede per movimenti, per scene che si riescono a vedere e interpretare immediatamente e in modo chiaro, e che contengono un ché di esagerato, cinematografico, spesso sconfinando nel giallo e nel thriller. Si narrano eventi in sequenza, dal risultato abbastanza scontato. Ciononostante, ha il pregio di essere attentamente documentata.

Francesca e Maddalena (la malnata del titolo) crescono insieme, si evolvono e s’influenzano a vicenda: scoprono valori quali la libertà, la generosità, l’amicizia (anche se la Malnata è in verità un’abile manipolatrice affettiva con poteri “da strega”). Scoprono anche le difficoltà della vita in una società fascista e, per giunta, patriarcale.

Ma rimangono sospese in un finale così aperto da risultare brusco – forse un’apertura per un secondo volume?

[Ildiko Szendrei · Rating 4 out of 5]

O poveste atât de plăcută și intensă în același timp. O prietenie care se leagă între două fetițe din clase sociale diferite, privite diferit de societate. Malnata, fata care poartă ghinion, fiind marcată de diavol (pentru că are o pată pe obraz). Este într-adevăr un copil pus pe șotii, dar cu un suflet bun. De cealaltă parte este Francesca, un copil cuminte, care nu iese din cuvântul părinților până când leagă o prietenie cu Malnata, pe care o aprecia de multă vreme din umbră.

Cele două trec prin multe lucruri împreună. Au de înfruntat moarte, abuzuri, condiția femeii în societate, adulterul care le atinge și lor familiile. Dar în același timp învață una de la cealaltă și fac echipă chiar și atunci când se ajunge la crimă.

[Literatursprechstunde · Rating 5 out of 5]

„Alle nannten sie die Malnata, die >>Unheilbringende<<, und niemand konnte sie leiden.
Ihren richtigen Namen zu sagen brachte Unglück, denn sie war eine Hexe, eine von denen, die dir den Tod einhauchen. Sie hatte den Teufel im Leib, und ich sollte auf keinen Fall mit ihr sprechen.“

Beatrice Salvioni erzählt eine Geschichte über Freundschaft und die Unwägbarkeiten des Erwachsenwerdens in der Adoleszenz, mit Blick durch die Augen zweier Mädchen: Maddalena, bekannt als die "Malnata", und Francesca, Tochter einer angesehenen Familie aus dem Dorf. Aus Francescas Perspektive erfahren wir, wie sie sich mit Maddalena anfreundet, einem Mädchen, vor dem das ganze Dorf flieht, weil sie als Rebellin gilt, als Hexe betrachtet wird und Unglück über jene bringt, die mit ihr in Kontakt treten.

Die Handlung spielt 1936 in Italien und beleuchtet auch die Schrecken des Krieges und die verheerenden Folgen des Faschismus. „Wir sind nicht diejenigen, die ihre Nase in fremde Häuser stecken wollen, denn das machen die Faschisten: Sie nehmen sich das, was anderen gehört, und teilen es mit ihren Freunden.“ Darüber hinaus thematisiert das Buch die Bedeutung der Familie, die Kommunikation ihrer Mitglieder - eine Ode an die Macht weiblicher Selbstbestimmung.

Ich möchte nicht allzu viel mehr über die Handlung dieser Geschichte verraten, aber ich ermutige euch, diese einzigartigen Charaktere kennenzulernen. Ihr werdet euch bestimmt mehr als einmal mit den beiden identifizieren können (auch wenn das für mich kein Kriterium für gute Literatur ist): manchmal mehr mit „Malnata“, mit ihrem Mut, ihren Ängsten, ihrer Art, sich eine harte Schale zuzulegen, um zu überleben; und manchmal mit Francesca, mit ihren erzwungenen Manieren, ihrem Wunsch, jenseits der gesellschaftlichen Grenzen zu leben, ihrem Gerechtigkeitssinn, der sie immer beide Seiten der Medaille betrachten lässt.

Wie ihr sicherlich gemerkt habt, habe ich zur Zeit (2024) ein Faible für die Übersetzungen aus dem Italienischen. Für mich ist der Umstand, dass Italien dieses Jahr Gastland ist, ein wahrer Segen, denn das beschert mir reichlich hervorragende Literatur aus einem Land, an dem ich nicht nur das Dolce Vita schätze, sondern auch die großartigen Autor*innen. Die Geschichte rund um Malnata hat mich mit dem Wunsch nach mehr zurückgelassen – mehr darüber zu erfahren, was mit diesen beiden Mädchen passiert, wie sich ihre Beziehung entwickelt und welche Kämpfe sie noch austragen werden. Denn ja, in diesem Buch gibt es auch notwendige Kämpfe und Forderungen. Das Plädoyer am Ende der Geschichte hat mich glückselig gestimmt und das Buch perfekt abgerundet.

[María Alejandra · Rating 4 out of 5]

Me lo devoré y me he quedado con ganas de más. Me ha encantado todo, la trama, la ambientación, los personajes. No he leído a Elena Ferrante así que no puedo comparar, pero me gustó mucho el estilo de la autora. Espero que el final sea un indicio de algo más. 4 ⭐️

[Ilaria Quercia · Rating 5 out of 5]

Una scrittura stupenda, fluida e avvincente.
Contesto sociale e storico ben definito, molti personaggi caratterizzati in maniera essenziale, ma efficace.
Poiché è la storia di un'amicizia fra due caratteri diversi, molti lo hanno paragonato all'Amica geniale, penso di averlo scelto per questo motivo, ma non ho trovato per nulla valido il paragone se non per l'essere un'amicizia al femminile. Ho invece apprezzato le metamorfosi caratteriali e la ricerca di una propria individualità e di uno spirito critico in una società prettamente maschilista e borghese come può essere stata la nostra ai tempi del ventennio in cui il romanzo è ambientato.
Ogni finale in cui una donna impara ad essere forte e consapevole e a dire la sua senza paura mi emoziona.

[Uhtred · Rating 4 out of 5]

A beautiful book, which alternates parts of great delicacy with very raw parts, with violence and murders. The plot takes place in Monza, at the time of fascism and the Italian colonial era. The protagonist is Maddalena, the Malnata, but there is also another protagonist, perhaps the real protagonist, namely Francesca. The two twelve-year-olds couldn't be more different from the point of social extraction, but inside they are the same: rebellious and unable to "shut up" in the face of abuse and hypocrisy. Hypocrisy, which the author assigns in particular to two categories, fascists and men in general. It is a book that talks about Italy during the war, the miseries of that period and the masks of circumstance that many people were forced to wear in order not to get into trouble with the regime. The book opens with the two distraught and undressed girls trying to hide the corpse of a man wearing a fascist uniform under a bridge over the river Lambro. From here Francesca begins to tell her story, their story. A story that speaks of friendship, and perhaps of something more between the two girls: Francesca sees Malnata playing on the river with a gang of other boys, dirty and evidently poor, and is as if struck by Maddalena's gaze. A story that would seem to have no sequel, since Francesca's decent family would never allow her to join that company, but we will see that the story will take another turn, due to Francesca's stubbornness, which begins to show a rebellious spirit, just like Malnata. I don't know the author, among other things very young, but the writing style is very characteristic and also the historical context is well defined and the characters are remembered very easily.
A book that I really enjoyed, four stars well deserved.

[Mimmi Kass · Rating 5 out of 5]

Es cierto que tiene aires a Elena Ferrante (una de mis autoras favoritas), pero es más directa, más punzante. Tanto Francesca como Maddalena cobran vida propia, quieres estar ahí, ser sus amigas. Participar en sus desafíos y romper las normas que nos encorsetan. La ambientación tiene textura pegajosa (una palabra que le encanta a la autora), olor a río, sabor a pannettone y a sangre, y se escuchan viejas canciones italianas de amor mientras Italia se tiñe de fascismo. El paso de la niñez a la adolescencia es algo más benévolo que con Ferrante, pero igualmente desolador. A veces tintes de realismo mágico, por las tradiciones y la superstición, y por la misma Malnacida.
Dos personajes masculinos que destaco, pese a su escaso papel: el padre de Francesca y Noè. Estaré muy atenta a nuevas historias de la autora. El final es abierto y anticlimático, me pregunto si habrá continuación.

[Babywave · Rating 5 out of 5]

Für mich ein Highlight.

Es ist 1935 und Francesca lernt die Malnata, die Unheilbringende kennen. Ein Mädchen, dem dunkle Kräfte nachgesagt werden.
Beide Mädchen freunden sich an. Langsam wird erzählt, wie sich annähern, Vertrauen aufbauen und dann zu zwei Mädchen werden, die füreinander einstehen, sich wehren und sich gegenseitig stark machen.

Für mich hat die Geschichte einen Sog entwickelt, den ich nicht erwartet hätte. Ich mochte den Schreibstil sehr. Er war beeindruckend und kraftvoll. Oftmals aber auch verzweifelt, machtlos und wütend.
Für mich hat die Autorin sehr bildhaft erzählt. Während des Lesens bin ich mit Maddalena und Francesca eine Schwesternschaft eingegangen. Konnte all ihre Gefühle nachempfinden und habe ihnen zwischendurch sogar im Geiste applaudiert.

Ein extrem starkes , großartiges, kraftvolles Buch.
Von dieser Autorin möchte ich gerne mehr lesen.

[Maluquinha dos livros · Rating 5 out of 5]

Este é o primeiro livro da escritora italiana Beatrice Salvioni, livro que recebeu o Prémio Scuola Holden e foi vendido a 32 editores antes de ser publicado em Itália. Para primeiro livro, gostei bastante. Uma narrativa que nos agarra, boa caracterização da época e duas personagens fortes. Claro que é impossível não associar este livro às outras “amigas italianas” que estiveram comigo durante todo a leitura.
É um livro agradável mas intenso… alterna momentos de delicadeza e alguma inocência com a violência e a crueldade. Gostei do início impactante que nos avisa por onde irá a história, apesar de só no fim haver ligação com este início. Tudo acontece em Itália, em Monza (cidade natal da autora), na época fascista. E esta é uma história de uma amizade verdadeira numa época de hipocrisia, no contexto de uma pequena localidade onde são visíveis as consequências da guerra, a radicalização de alguns e a ascensão do ideário fascista.
As duas protagonistas são miúdas em crescimento que descobrem nas suas diferenças uma maneira de crescer. “Malnascida” (ou Maddalena) e Francesca são miúdas de classes sociais diferentes, mas iguais na rebeldia e no desejo de descobrir o mundo. A “Malnascida” é associada ao azar, acredita-se que foi marcada pelo Diabo e ninguém se aproxima dela, o que espevita a curiosidade de Francesca, sempre curiosa por saber mais da rapariga. Francesca admira a rebeldia e a liberdade de Maddalena e deixa-se contagiar por ela, ousando desobedecer aos pais para conhecer melhor a “Malnascida”. As duas crescem juntas, num contexto histórico que a autora caracteriza bem. Juntas enfrentam a morte, os abusos, a diferença de classes, a religião e a superstição… Entre travessuras e aventuras, Maddalena e Francesca vão descobrindo e construindo a sua identidade, revoltando-se contra as injustiças e a hipocrisia, sempre unidas pela forte vínculo de amizade que as muda para sempre.
A autora tem um estilo muito próprio. Numa escrita envolvente e fluída, todos os acontecimentos fazem sentido numa história bem desenvolvida com personagens construídas de maneira cuidada. Através das duas raparigas e das personagens secundárias, a autora caracteriza a sociedade opressora da época. Há também alguma esperança na forma como estas raparigas lutam para conquistar a sua liberdade.
O final aberto pareceu-me uma declaração e espero que seja um indício de continuação num outro livro. Para primeiro livro, gostei bastante. Uma narrativa que nos agarra, boa caracterização da época e duas personagens fortes. Este livro está a ser um fenómeno editorial em muito países e, na minha opinião, com mérito. Será adaptado à televisão.

[Ramona Boldizsar · Rating 5 out of 5]

De cartea asta am auzit prima oară de la Anca Zaharia care spunea că i-a plăcut și mi-a recomandat-o când am vorbit eu însămi despre cărți similare cu Prietena mea genială. Între timp am înțeles că unele persoane consideră că seamănă cam prea mult cu Prietena mea genială și experiența mea a fost întrucâtva diferită din punctul acesta de vedere. Dacă seamănă cu Prietena mea genială? Absolut, pot să văd asta foarte bine. Dacă e o copie fidelă sau seamănă cam prea mult? Am sentimente foarte amestecate și sunt înclinată să spun mai mult Nu. O să vă explic imediat și de ce.

Nu e vreun secret că mie îmi place foarte mult Prietena mea genială. Îmi place atât de mult că, în prima mea carte, e o referință directă nu doar la Elena Ferrante, ci chiar și la Elena Greco și tot demersul ăsta al „intelectualizării masculine”. Sunt multe de zis aici, doar că ofer puțin context, unii ar zice poate că am o mică obsesie pentru tetralogia asta și îmi doresc foarte mult s-o recitesc, chiar dacă mi-e și frică. Pentru mine o carte care seamănă cu Prietena mea genială nu e un lucru rău (mi-au plăcut foarte tare cărți ca Prinde iepurele de Lana Bastasic, Cartea gâștei de Yiyun Li, Cea care se întoarce de Donatella Pietrantonio — care seamănă, într-un fel sau altul, cu tetralogia Elenei Ferrante). Deci pentru mine poate fi un lucru foarte pozitiv.

Pot să înțeleg foarte bine și de ce există un sentiment de apartenență între Prietenă și Malnata, pentru că e o Italie foarte similară, dintr-o perioadă oarecum similară, și care se ocupă cu personaje născute și crescute într-un mediu similar lui Napoli. Aici suntem în Monza și avem de-a face tot cu o Lenu și Lila, fetele sunt cam la fel, așa că înțeleg de unde asemănarea. Dar e convingerea mea că aici se cam opresc asemănările pentru că nu seamănă chiar atât de mult stilistic și nici ca poveste. Nu doar pentru că Prietena mea genială e foarte complexă, iar Malnata este un roman mult mai scurt, ci pentru că personal cred că s-a dus în direcții chiar diferite. De asemenea, cred că e foarte corect să spunem că Lila și Malnata seamănă enorm —din unele puncte de vedere, sunt identice. Mi se pare chiar că au câteva replici care, dacă nu sunt chiar la fel, semnifică fix același lucru (lucruri ca: Mie nu mi-e frică de nimic, duritatea, comportamentul neconvențional ș.a.m.d). E ca și cum ai vedea-o pe Lila în Malnata, dar nu cred că aici este rădăcina asemănării lor, nu știu dacă autoarea a fost sau nu inspirată de tetralogie, tot ce se poate, dar mie personal mi se pare că există o tipologie a personajului Lila și asta se întâmplă aici, de fapt, avem o tipologie. O vedem în mai multe dinamici (și mă pot gândi, de pildă, la anime-ul Nana care are o dinamică similară între Nana și Hachi). Și eu însămi, copilărind, am simțit pe pielea mea dualitatea Lila – Lenu. Am cunoscut și eu o Lila, nu am fost una, dar o pot vedea de fiecare dată când ajung la un personaj ca acesta. Așa că, da, din acest punct de vedere, nu doar că nu mă deranjează asemănarea, ci îl înțeleg ca pe un fenomen aproape real. Poate de-asta m-a și izbit în piept Prietena mea reală — cum s-ar zice, prea dur, prea ca-n realitate, prea ca-n viața mea. Așa că n-am cum să-i reproșez Malnatei că e ca Lila pentru că, deși e și așa, asta nu o face mai puțin Malnata.

Romanul lui Beatrice Salvioni mi-a plăcut enorm și chiar l-am citit pe nerăsuflate. Suntem în Italia fascistă a anului 1935 (Prietena parcă e prin anii 50, nu?) și Francesca și Maddalena sunt două fete oarecum diferite, care locuiesc în același cartier înțesat și el de bogați și săraci, atmosfera italiană e, ca de obicei, similară cu cartierele noastre mai mult sau mai puțin obscure, înțelegem și limbajul și comportamentul. Francesca are o familie mai înstărită și o relație destul de deficitară cu maică-sa care ține la aparențe, pentru care aparențele sunt totul (deși era mai privilegiată Elena, în Prietena mea genială, nu era totuși cum e Francesca, iar viața lor de familie nu semăna mai deloc, iar Lenu este totuși tare diferită de Francesca, care e mai sinceră, mai curajoasă în cele din urmă și care reușește să-și exprime opiniile într-o măsură mai elocventă). Nici Maddalena nu are neapărat cea mai bună relație cu maică-sa. Ba am spune că e mult mai rău. Malnata înseamnă blestemata, tot ce se apropie de Maddalena o pățește, de-aia a primit porecla asta înfiorătoare, se bate cu toți la școală, se joacă cu niște băieți pe care-i controlează, e neînfricată. Aparent rea, gata să încalce orice reguli, rebelă, mai curajoasă și justă decât bărbați în toată firea, cu o voință de fier. Francesca este fascinată de ea, cum e normal, anumite părți opuse se atrag și compun, iar Malnata la rândul ei caută prietenia Francescăi. Lucrurile vor fi dure, cum e de așteptat în cartierul în care locuiesc ele, acolo unde fetele care nu sunt de familie bună și nu știu să se protejeze, sunt prostite de bărbați pe poziții mai înalte decât ele. E o lume crudă în care dreptatea cântărește foarte puțin, spre deloc, iar noi reușim să vedem și să înțelegem lumea prin ochii acestor fetițe. Prietenia lor mi se pare că are alte nuanțe și nu am găsit aici invidia, de exemplu, sau neconcordanța dintre sentimente și acțiuni ca în Prietena mea genială —unde, de multe ori, te întrebi dacă Lenu și Lila se plac cu adevărat ca prietene sau nu. Mi se pare, și habar n-am dacă e adevărat dpdv obiectiv, că Francesca și Malnata sunt mai mult îndrăgostite una de cealaltă. E posibil să mă înșel, dar o parte din sentimentul ăsta există în admirația Francescăi pentru Malnata, modul în care o vede frumoasă și suferă atunci când nu o întâlnește. Mi se pare că e un roman intens și cu destul de multă substanță, interesant conturat și care explorează foarte bine o anumită zonă (temporală, istorică, spațială) așa că mi s-ar părea păcat să spun că e o copie fidelă a Prietenei mele geniale. Pentru mine nu e și o pot privi ca pe o entitate separată.

Singurul lucru care nu m-a convins la cartea asta este finalul și nu pentru că are această componentă aproape moralizatoare, chiar dacă finalitatea e lăsată în suspensie. Deși poate e și asta, ci pur și simplu simt că lipsește ceva acolo și mai aveam nevoie de ceva să mă convingă și să fac legătura. Dar, oricum ar fi, chiar și acest final separă Prietena genială de Malnata.

https://ramona.boldizsar.ro/ce-am-cit...

[Noe herbookss · Rating 4 out of 5]

Italia, años 30. A partir de una escena durísima, que da el pistoletazo de salida y te advierte por dónde va a ir la historia, conocemos a dos niñas de 13 años muy diferentes entre sí unidas por su amistad. Francesca pertenece a una familia modesta pero respetable, en cambio Maddalena es conocida como "la Malnacida" por su fama de atraer la mala suerte. En un pequeño pueblo marcado por el fascismo, la diferencia de clases, la violencia, la religión y la superstición acompañamos a las dos amigas en su paso a la edad adulta. Entre travesuras y descubrimientos se va asomando la búsqueda de identidad, la rebelión ante las injusticias, las inseguridades, las contradicciones... Las dos van evolucionando, cada una a su manera, bajo sus circunstancias, pero unidas por un vínculo que se hace cada vez más fuerte.

Creo que es una novela muy completa, la autora ha sabido reflejar a la perfección las distintas caras de una sociedad llena de apariencias. Y todo a través de unas "simples" niñas. Sus conversaciones, aparentemente sencillas, son muy reveladoras tanto en cuanto a ellas mismas como a la vida de los adultos, abordando temas duros y complicados, sumergiéndote en esa atmósfera opresora que las rodea y que termina por absorberte a ti también. Hay también esperanza, un rayito de luz que surge de su rebelión y búsqueda de libertad, de su amistad. Es una historia y unos personajes difíciles de olvidar.

Dicho esto, y dejando claro que me ha gustado y que me parece un muy buen debut, tengo que reconocer que esperaba algo más. Puede que entrara en ella con demasiadas expectativas, que esté siendo un fenómeno editorial en tantos países, que vayan a hacer una serie basada en ella y demás, quizá me generó el esperar más de lo que en realidad es. Y también he de decir que no he podido evitar que esas otras dos famosas amigas italianas revolotearan por mi mente durante todo el relato.

Independientemente de estas sensaciones mías creo que es una novela con mucha fuerza. Mi enhorabuena a Beatrice por escribir una historia que transmite tanto, me encantó conocerla y encontrar en ella a una persona tan cercana y humilde. Sin duda seguiré leyendo lo que nos traiga en el futuro.

[Cristiana Facchini · Rating 5 out of 5]

Due amiche, due classi sociali, due mondi diversissimi.
In mezzo il pregiudizio, le chiacchere, disgrazie.
E di contorno gli arrampicatori sociali, la corsa fascista all'impero coloniale, il dramma della guerra nelle famiglie povere.

Questo libro è la dimostrazione che si può parlare di queste cose, che forse sono già sentite e risentite, con una freschezza nuova, con una scrittura che non indulge al sensazionalismo ma è finalmente una lingua letteraria pulita, efficace e, a dispetto della giovanissima età della scrittrice, matura.

Teniamola d'occhio questa Salvioni, perchè ho l'impressione che farà strada!

[Repix Pix · Rating 2 out of 5]

Básico.

[Greylain · Rating 2 out of 5]

“La gente la chiama con un nome brutale [...] Lei l'ha indossato come un'armatura e adesso ne va fiera.”

E niente, questo inizio anno non vuole darmi gioie librose, a quanto pare.

Non che le mie aspettative su “La Malnata” fossero altissime, lo ammetto, – molte recensioni mi avevano già messo in guardia sulla presenza di alcune generose scopiazzature letterarie – ma onestamente pensavo che avrei trovato degli sprazzi di originalità, qualcosa di nuovo e di intrigante.

E invece niente, nada, nicht.

“La Malnata”, opera prima di Beatrice Salvioni – autrice fresca fresca di Scuola Holden, – non è altro che Viola Ardone che incontra Donatella di Pietrantonio che a sua volta incontra, sbattendoci contro forte, fortissimo, Elena Ferrante.

Giuro che ho cercato di non far caso ai mille rimandi a “L’amica geniale”, ma ad un certo punto non c’era modo di ignorarli. Ogni interazione tra le due protagoniste, Maddalena e Francesca, sembrava evocare le dinamiche tra Lila e Lenù, senza però offrire nemmeno un accenno della profondità letteraria di Ferrante.

Perché sia chiaro, non c’è niente di male a riproporre schemi già visti, però bisogna saperlo fare perché funzioni, e qui semplicemente non funziona.

I personaggi sono piatti, caricati dall’autrice di una tridimensionalità in realtà inesistente – cosa che ha reso la lettura poco digeribile e i personaggi decisamente poco credibili ai miei occhi.

Non do una stella solo perché Beatrice Salvioni non scrive male, anzi, ha uno stile interessante ed elegante. Tuttavia, trattandosi di un esordio, forse sarebbe stato meglio puntare su qualcosa di più “proprio” e meno contagiato da influenze letterarie esterne.

Proverò a leggere altro di suo, sperando che i suoi prossimi lavori siano più in linea con le mie corde.

Per ora, son 2 stelle.

[Ioanna · Rating 5 out of 5]

Madalena sau Malnata, cum îi este porecla, este o fetiță “însemnată de diavol” pe obrazul stâng ‘motiv pentru care toată lumea o ocolește și se comportă urat cu ea, marginalizand-o. Ea îșI face scut din situația ei și îl poartă cu mândrie. “Mie nu mi e frică de nimic!” Reușește, astfel, să își facă un renume și să sădească în mintea oamenilor, slăbită de prejudecăți, frică.

Francesca este o fetița de familie bună. Timidă și sinceră. Se împrietenește “iremediabil” cu Malnata alături de care cunoaște ce înseamnă cu adevărat prietenia, curajul și copilăria autentică cu toate jocurile ei.

O poveste despre curaj și devotament, iubire și triumf, sinceritate și putere. O poveste despre două fetițe, două copile, ce se ajută una pe cealaltă să crească și să învețe ca viața trebuie trăită cu mândrie și cu neinfricare.

[Sarah Sophie · Rating 5 out of 5]

Diese Freundschaft hat mich ab Seite 1 in ihren Bann gezogen 🥰 Eine tragisch schöne Geschichte, deren Figuren ich gar nicht los lassen möchte. Ich finde, dass man überhaupt nicht merkt, dass es sich um ein Debut handelt. Eine sehr ausgereifte und bildhafte Sprache, die uns in flottem Tempo durch die Handlung führt. Man ist direkt nach der ersten Seite drin. Und das Cover ist fantastisch gewählt. Ich habe mir Malnata exakt so vorgestellt, wie sie abgebildet wurde. Italien als Land, das Temperament und die Lebensfreude dieser Menschen kommt sehr gut zur Geltung, trotz der vielen schweren Themen, die die Handlung großteils dominieren. Eine Geschichte über Zusammenhalt, Grenzüberschreitungen, Mut, tiefe Freundschaft, der Angst vor dem Unbekannten und Über sich Hinauswachsen - Leseexemplar

[Tamára · Rating 4 out of 5]

Este foi daqueles livros que me agarrou desde as primeiras páginas e não me largou até ao fim. A Malnascida é uma história intensa, crua e humana. Fala sobre amizade, coragem e resistência num mundo que insiste em silenciar quem é diferente.

Acompanhar estas personagens foi uma experiência marcante. A autora constrói relações fortes e mostra como a violência, o preconceito e o medo moldam vidas.

É impossível não nos ligarmos emocionalmente às protagonistas e não torcer por elas desde a primeira página.

Adorei A Malnascida e fiquei com muita vontade de continuar neste universo.

[Marta Silva · Rating 3 out of 5]

“- Eu sei quem és - retorquiu ele, atirando o trapo para cima de um ombro; depois apontou para a Malnascida -, e também sei quem é essa. Pode ser pequena mas supera o diabo em astúcia.”

Apesar da sua escrita fluida, das personagens pouco comuns, esperava uma história mais densa, possante, tenho pena mas vai ficar por pouco tempo na minha memória.