Lucrarea intenționează să aducă în atenția oamenilor de cultură (mai ales a celor din zona științelor umaniste și sociale) o categorie a creativității tradiționale sistematic ignorată de generații de etnologi: folclorul licențios. În esență, acest demers poate fi caracterizat de trei trăsături majore: i. interacțiunea frontală cu folclorul licențios/ obscen/ pornografic; ii. angajarea într-un dialog polemic cu o tradiție de gândire (mai ales locală) prin care s-a operat izolarea acestei dimensiuni a creativității tradiționale; iii. definirea unor repere pentru o perspectivă hermeneutică aptă să reveleze importanța folclorului licențios în cadrul tabloului general al culturii române.