Recenzie ,,Cei șapte prinți ai iadului,,
4 ⭐️
Primul meu fantasy romance scris de un autor român. Emma a jucat bine cărțile, a scos dintr-o poveste veche, am șlefuit în stilul ei personajele si ne-a servit ceva inedit. Povestea începe în forță, unde îl avem pe Alexander, un tânăr blond, simplu, încercat de greutăți, înzestrat cu o putere incredibilă. Aceste puteri vin si cu părți rele dar si cu părți bune, este vigilent și cu o inimă bună.
Chimia dintre Asmodeus si Alexander este surprinzătoare, îmi place armonia dintre ei, mi-a lăsat impresia, că este ceva mai presus de fizic, cât sufletește, de parcă ar fi twin flame. Relația lor chiar are 5 ⭐️, m-a lăsat plăcut surprinsă. Am,crezut inițial că o să fie un băiat costeliv și plângăcios, dar aparent a fost un personaj rotund, cu multe plusuri.
Un singur lucru mă amuza grav :)), cuvântul,,spân,, 🤣 mă ducea mereu către Harap-Alb cu gândul. Era amuzant pe alocuri.
Demonii noștri au personalitatea lor, cu caractere diversificate, Lucifer mi s-a părut puțin smiorcăit :)). Am apreciat că la început au avut puterile descrise. Mamona este favorita mea, caracterul ei, are un stil care mă atrage. Asmodeus, demonul nostru desfrânat, a ajuns să înțeleagă emoțiile care i se păreau la început stranii, devenind un sprijin pentru Alexander.
Un punct bonus pentru lumea creată, este vie, unică, cu zâne, demoni, îngeri, tot ce vrei. Merită o șansă dacă ești open-minded 😌♥️
Nu ai timp să te plictisești, uneori poate fi copleșitoare acțiunea, dar ritmul este vibrant și te ține acolo.
Emma a creat ceva unic, frumos, a reinterpretat într-un stil aparte. Ceva unic și captivant. 😌♥️