„M-am trezit cu o gheară în piept și cu o senzație puternică de sufocare.”
Proza Hannei Bota are în comun cu cea mai veche, a marilor noştri moralişti clasici (Galaction, Agârbiceanu), arta de a înfăţişa cazuri morale fără a ține discursuri moralizatoare, iar cu cea a aşa-zişilor "minimalişti" contemporani, știința de a nu se pierde în digresiuni şi detalii inutile. Față de aceștia din urmă însă, romanul Hannei Bota prezintă o diferență fundamentală: are o poveste importantă de transmis, are ceva de spus și nu e doar un pretext pentru a epata publicul diletant.
Un roman complex ce merită citit din scoarță-n scoarță. Hanna Bota prezintă teme complexe (razboiul; emigrarea; diferențe etnico-sociale) ce fac acest roman absolut superb. Știu de ceva timp de această carte și regret ca am ajuns abia acum la ea. Cel mai probabil, cea mai buna carte citită în acest an.
4.5* pentru povestiri, amintiri ale femeilor aceleiași familii, aparținând diverselor generații: generația tăcută (Flora), generația boomers (Ilona), generația X - a decrețeilor (Hanna), Y - millenials (Haloma).
Hanna: “Cartea asta e prea puțin despre mine, aici e vorba despre Flora, despre Ilona și Haloma, trei femei, trei generații, trei moduri de a trăi.”
“Uneori, împreună cu nevasta, îți poate intra în casă și norocul: potriveala contează, asta seamănă cu rotițele unui ceas, cu dinții care se îmbucă […]. Potriveala ori e, ori nu e, nu prea ai ce-i face dacă nu e. Oricât te chinui, oricum te porți, dacă nu-i potriveală, nu va fi niciodată. Doar o mare sforțare de a acoperi lipsurile, fix cum scapă rotițele când lipsesc dinții sau cum se încalecă până se rup.”
Aceasta carte te invaluie cu autenticitatea ei in fiecare pagina si te copleseste cu atatea intamplari pe care multi dintre noi le-au auzit povestite si de bunicii nostrii poate, prin acest detaliu este unica si impresionanta pentru mine. Primele doua parti m-au cutremurat si m-au facut sa ma simt mai aproape de stramosii mei, un sentiment inaltator, cu siguranta. Inexistenta liniei dialogului si continuitatea frazelor m-au pierdut pe alocuri si cred ca ar fi curs mult mai bine povestea marcata coresponzator. Initial am crezut ca este o greseala de tipar, personal nu am inteles sensul… ofer de obicei punctaj maxim cartilor pe care imi doresc sa le reparcurg, pe aceasta nu imi doresc tocmai din aceasta cauza.
4,5 stele doar pt ca am parcurs greu ultima parte. Primele doua parti mi-au placut mult, desi nu am trait toate intamplarile povestite, doar din auzite de la familie. Au ajuns sa-mi fie dragi personajele, au fost parti amuzante, au fost parti triste si frustrante, mai ales cele legate de saracia si lipsa libertatii din anii 80. Eu o recomand :)
Pentru mine aceasta carte este cea mai buna carte citita din toate timpurile de la un autor roman (si am citit mai toti clasicii si cativa contemporani). Scriitura este fenomenala, m-a facut sa simt ca si cum as face parte din familia autoarei… si m-a emotionat profund.