What do you think?
Rate this book
Al 4-lea
Ediția a II‑a revăzută
„Mi-a plăcut tare romanul lui Moni Stănilă, Al 4-lea, o poveste despre tot ce contează, fără pretențiile r(h)omanului, fără o singură notă falsă, o novelita care i-ar fi plăcut mult și lui Roberto Bolaño, atât de mult, că i-ar fi zis: !Moni, hija, enhorabuena!” (Simona Sora)
„Al 4-lea este o carte despre încredere și ezitare, despre (auto)exilare și eliberare, despre compasiune și pasiune, despre necunoaștere și inițiere. Un roman care are percutanța poeziei și elocvența unei omilii. O pledoarie pentru uman.” (Lucia Țurcanu)
„Mi-a plăcut tare romanul lui Moni Stănilă, Al 4-lea, o poveste despre tot ce contează, fără pretențiile r(h)omanului, fără o singură notă falsă, o novelita care i-ar fi plăcut mult și lui Roberto Bolaño, atât de mult, că i-ar fi zis: !Moni, hija, enhorabuena!” (Simona Sora)
„Al 4-lea este o carte despre încredere și ezitare, despre (auto)exilare și eliberare, despre compasiune și pasiune, despre necunoaștere și inițiere. Un roman care are percutanța poeziei și elocvența unei omilii. O pledoarie pentru uman.” (Lucia Țurcanu)
168 pages, Paperback
Published January 1, 2024
1 person is currently reading
8 people want to read
About the author
Moni Stănilă
26 books31 followersMoni Stanila s-a nascut in Tomesti, judetul Timis, in 1978. A studiat teologia ortodoxa la Timisoara si Sibiu. Din 2010 traieste la Chisinau, unde lucreaza in presa ca editorialist la cel mai citit ziar de limba romana, Timpul de dimineata, si conduce cenaclul literar Republica al Bibliotecii Nationale a Republicii Moldova.
A publicat jurnalul de convertire Iconostas (Graphe, 2007), volumele de poezie Postoi parovoz. Confesiunile dogmatistei (Ninpress-Charmides, 2009) si Sagarmatha (Tracus Arte, 2012) si romanul Al 4-lea (Tracus Arte, 2013). Ambele volume de poezie au primit la Salonul International de Carte din Chisinau premiul Ministerului Culturii din Republica Moldova (2011, 2013). Membra a Uniunii Scriitorilor din Romania, filiala Timisoara.
A publicat jurnalul de convertire Iconostas (Graphe, 2007), volumele de poezie Postoi parovoz. Confesiunile dogmatistei (Ninpress-Charmides, 2009) si Sagarmatha (Tracus Arte, 2012) si romanul Al 4-lea (Tracus Arte, 2013). Ambele volume de poezie au primit la Salonul International de Carte din Chisinau premiul Ministerului Culturii din Republica Moldova (2011, 2013). Membra a Uniunii Scriitorilor din Romania, filiala Timisoara.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 3 of 3 reviews
February 27, 2025
Mai citisem de Moni Stănilă ”Țipă cât poți”, știam că are ”propriul gazon” în peisajul literar autohton… ca să mă joc un pic cu niște termeni care știu că îi sunt dragi autoarei, ”aveam deja un istoric al meciurilor anterioare” 🙂, dar cu toate acestea cartea a reușit să mă surprindă zdravăn.
De obicei o lectură care face praf granițele dintre roman, poezie și eseu nu prea are un fir epic viguros, un subiect în sine pe care să poți să-l urmărești. Foarte mișto aici a fost că deși are o întindere destul de scurtă și are caracteristicile descrise mai sus, tot ceea ce a dorit autoarea să transmită este așezat și pe un schelet epic. O structură pe care eu am asemuit-o cu niște stânci oceanice pe care ușor ușor se dezvoltă un recif de corali.
Pentru foarte mulți dintre noi o carte trebuie să aibă și o poveste, așa că să vă dau ceva date și despre stâncile acelea. Avem un drum pe care o fată îl face, o fugă în munți, sau o fugă în interiorul ei. O fugă împreună cu cineva, sau poate că singură. Un refugiu de câteva luni de zile pe care îl trăiește împreună cu un bătrân și cu cel care a însoțit-o, sau poate că face asta singură. O salvare a acesteia, sau poate că doar o regăsire. O căutare, o mare căutare interioară. V-am zăpăcit, nu? 🙂 Vă asigur, cartea este foarte mișto, are ritm, te împinge în propria ființă, cu greu o lași din mână.
Vă invit pe fiecare să priviți și să interpretați acea catapeteasmă zugrăvită de autoare pe tot parcursul cărții.
Nu pot să mă abțin și spun că finalul cărții are un ritm atât de alert, iar freamătul interior stors între paginile cărții te poate lăsa în ofsaid. 🙂
De obicei o lectură care face praf granițele dintre roman, poezie și eseu nu prea are un fir epic viguros, un subiect în sine pe care să poți să-l urmărești. Foarte mișto aici a fost că deși are o întindere destul de scurtă și are caracteristicile descrise mai sus, tot ceea ce a dorit autoarea să transmită este așezat și pe un schelet epic. O structură pe care eu am asemuit-o cu niște stânci oceanice pe care ușor ușor se dezvoltă un recif de corali.
Pentru foarte mulți dintre noi o carte trebuie să aibă și o poveste, așa că să vă dau ceva date și despre stâncile acelea. Avem un drum pe care o fată îl face, o fugă în munți, sau o fugă în interiorul ei. O fugă împreună cu cineva, sau poate că singură. Un refugiu de câteva luni de zile pe care îl trăiește împreună cu un bătrân și cu cel care a însoțit-o, sau poate că face asta singură. O salvare a acesteia, sau poate că doar o regăsire. O căutare, o mare căutare interioară. V-am zăpăcit, nu? 🙂 Vă asigur, cartea este foarte mișto, are ritm, te împinge în propria ființă, cu greu o lași din mână.
Vă invit pe fiecare să priviți și să interpretați acea catapeteasmă zugrăvită de autoare pe tot parcursul cărții.
Nu pot să mă abțin și spun că finalul cărții are un ritm atât de alert, iar freamătul interior stors între paginile cărții te poate lăsa în ofsaid. 🙂
October 23, 2024
Uau, ce scriitură! Ce stil halucinant!
Sper să nu greșesc spunând că este un roman special, cu o abordare originală. Un experiment literar foarte reușit.
Simți tot: fiecare cuvânt, fiecare emoție a personajelor. Vezi în detaliu fiecare element din scenografia în care se desfășoară întreaga poveste.
Misticul potențând realul. Realul pregătind scena pentru mistic. Introspecție, dar și dialog fără balast.
Felicitări, Moni Stănilă!
Sper să nu greșesc spunând că este un roman special, cu o abordare originală. Un experiment literar foarte reușit.
Simți tot: fiecare cuvânt, fiecare emoție a personajelor. Vezi în detaliu fiecare element din scenografia în care se desfășoară întreaga poveste.
Misticul potențând realul. Realul pregătind scena pentru mistic. Introspecție, dar și dialog fără balast.
Felicitări, Moni Stănilă!
August 19, 2025
O carte excelentă de vacanță, cu frânturi de senzații, lecții de cateheză (atenție, nu predici), o imagine delicată a dragostei trinitare într-o cabană izolată din munți, unde personajele au ajuns departe de pericol, și unde învață să iubească umanitatea petrecând iarnă împreună. Fără briz-briz și descrieri inutile, inafară de două inserții anti-capitaliste și anti-eurocentrice (lamentări superficiale care n-au treabă cu restul narațiunii). Atmosfera e una de adăpost, un safe space creat din puține cuvinte, un loc de reflecție. Parcă m-aș fi odihnit și eu în cabană laolaltă cu cei trei. Am fost al 4-lea și asta o să rămână cu mine.
Displaying 1 - 3 of 3 reviews