ApIscalips

by G.P. Ermin, Andreea Sterea

Apocalipsa e aici. Și e din cauza albinelor.

Nu, nu e o glumă. E știință, e realitate, e… ApIscalips.

G. P. Ermin prezintă un viitor tulburător, în care colapsul coloniilor de albine declanșează un efect domino devastator, împingând omenirea spre extincție. Singura noastră speranță? Inteligența Artificială (dar nu chiar așa cum îți imaginezi).

Oare vom reuși să supraviețuim fără albine? Și ce rol joacă extratereștrii în toată această poveste?

Descoperă un roman science-fiction plin de referințe culturale, speculație științifică și politico-economică și o doză sănătoasă de paranoia. ApIscalips nu este 100% distopie, cum nu este 100% nici istorie alternativă. Ficțiune SF de extrapolare socială, poate. Cu siguranță, o narațiune cutremurătoare, o explorare brutală a consecințelor ignorării semnalelor de alarmă ale naturii, o poveste despre disperare, luptă și o ultimă șansă pentru omenire.

Citește ApIscalips și află dacă mai avem un viitor!

243 pages, Paperback

First published August 1, 2024

Reviews

[Nona · Rating 4 out of 5]

Mă bucur că avem literatură SF interesantă în România. Nu-s eu cel mai mare cititor de Sci-fi, mai ales din zona hard, dar e mereu revigorant să întâlnesc volume care vin cu premise fascinante care mă fac să meditez.

Iar „ApIscalips” nu doar că mi-a pus creierul pe bigudiuri, dar mi-a indus o stare de anxietate care m-a ținut câteva zile. Pe bune, am visat războaie nucleare și roiuri de albine, dovada faptului că romanul lui G.P. Ermin a avut ecou puternic în subconștientul meu stresat de viață.

Sunt două aspecte care mi-au plăcut mult la acest roman: tema și structura. Legat de cel de-al doilea, e meritul Andreei Sterea. Eu simt nevoia de lore și worldbuilding în cărți, e foarte important pentru mine să înțeleg contextul mai larg în care se încadrează povestea, iar extrasele din ziare intercalate între capitole, care au venit cu explicații suplimentare sau mici anecdote, m-au introdus mai mult în poveste și m-au făcut să-mi pese de acest Pământ distopic de unde albinele dispar.

Tema predominantă - dispariția albinelor și sindromul colapsului coloniilor de albine - nu este una nouă. Am mai citit despre asta și în „Istoria albinelor” a Majei Lunde. În plus, este o preocupare curentă în comunitatea științifică, nu doar o teorie, ceea ce o face cu atât mai „juicy” pentru ficțiunea speculativă și nu numai. Modul în care autorul abordează tema, însă, e unul interesant. G.P. Ermin ne duce într-un viitor nu foarte îndepărtat, unde Inteligența Artificială e destul de dezvoltată încât să poată influența omenirea și să ia decizii.

Povestea se desfășoară pe două planuri narative - pe Pământ, avem o IA care se infiltrează în societatea albinelor, pentru a le ghida cu scopul de a asigura supraviețuirea acestei specii esențiale pentru planetă. În spațiu, întâlnim un extraterestru care, aflat pe o navă de cercetare a unui imperiu extins ce este mereu în căutare de resurse, se întâlnește cu o sondă Voyager, aflând astfel de existența Pământului.

M-a atras mai mult povestea lui Saviour, această IA al cărei scop este salvarea albinelor de miere. Pentru că însăși problema albinelor e în sfera mea de interes, abordarea m-a fascinat. L-am văzut pe Saviour ca pe un eco-terorist și mi-am pus întrebarea dacă misiunea sa este trasată de la cap la coadă de creatorul său sau dacă lui Saviour doar i s-au transmis niște obiective (salvează albinele) și a ales ea mijloacele prin care să facă asta. De altfel, cartea pune multe întrebări legate de viitorul și capabilitățile IA care țin nu numai de domeniul tehnic, ci intră pe ogorul filosofiei și eticii. Fiind oarecum și în domeniul meu de activitate (în cybersec, zona de IA devine o preocupare din ce în ce mai mare), abordarea și problematica mi-au stârnit interesul.

Cât despre povestea extraterestrului Sri, cred că ea nu este necesară decât pentru a ne arăta finalul demersului lui Saviour, puteam trăi foarte bine și fără ea. E simpatic Sri și are aceleași dileme morale pe care le-ar avea orice om de știință a cărui misiune ar fi hijacked de armată. Cred că principala mea critică (și nu e una exclusiv legată de această carte, ci ține de majoritatea SF-urilor cu sau despre extratereștri pe care le-am citit) este că Sri este prea uman. Dincolo de modul de gândire, G.P. Ermin ne spune că respiră și îi bate inima. Mi-ar plăcea, în general, mai multă inventivitate pe zona asta.

Sigur, cartea nu este centrată pe personaje decât în măsura în care ele contribuie la misiunea ce le-a fost trasată. Dar eu nu sunt cititor de plot și am nevoie și de worldbuilding, dar mai ales de analiză psihologică și credibilitate. Dacă nu putem vorbi de așa ceva în cazul lui Saviour, la Sri - dacă tot e atât de umanizat - partea aceasta putea fi aprofundată.

Cu ce rămân? Cu niște coșmaruri despre viitorul omenirii, unul nu complet improbabil, și cu dorința de a citi și celelalte cărți ale autorului.

[Elena Papadopol · Rating 4 out of 5]

Foarte interesante perspectivele oferite - din pacate, ideea prezentata ar putea sa devina si realitate in mare parte, daca nu luam masuri cat mai rapid.

[Alina Voinea · Rating 5 out of 5]

Se vorbește în ultima vreme din ce în ce mai mult despre "salvarea" de care avem nevoie. Contextul este cel al schimbărilor climatice la care asistăm aproape neputincioși, rezidenți ai unei planete care și-a dublat populația umană în doar 50 de ani. Consecințele sunt multe, iar una dintre ele este dispariția inevitabilă a polenizatorilor, fără de care rămânem mulți și flămânzi. Cineva însă aduce salvarea, dar felul în care se întâmplă lucrurile are totul de-a face cu inteligența artificială, iar finalul este unul la care e imposibil să te aștepți.

Cartea lui G. P. Ermin este o noutate nu atât ca idee, ci și ca prezentare. Volumul a primit o dimensiune suplimentară prin textele extrase din presa viitorului, scrise de Andreea Sterea, astfel încât romanul aduce cu un documentar cinematic, sosit în vremurile noastre ca o avertizare.

[Mara Cernat · Rating 5 out of 5]

Revin cu impresii după ce plantez niște flori pentru albine. 🐝

[Mariana Necseriu · Rating 5 out of 5]

Este un SF distopic nonconformist și asta mi-a plăcut. Dacă partea cu extincția albinelor și consecințele acesteia a fost cvasiprevizibilă, implicarea AI și a extratereștrilor m-a luat prin surprindere și a făcut povestea foarte bună. Atât de bună și de credibilă încât sunt oarecum deprimată/tristă ca și cum aș fi citit despre ceva real. Hai să nu ajungem acolo!

[Patricia · Rating 4 out of 5]

Prima mea întâlnire cu G.P. Ermin mi-a plăcut și m-a speriat într-o măsură. Mi-a plăcut pentru că a reușit să adauge un suflu nou ideii conform căreia colapsul coloniilor de albine va distruge planeta, dar m-a speriat tocmai pentru că a prezentat evenimentele din carte într-un fel plauzibil și bine documentat științific.
Deși începe mai greoi, cu mult jargon științific, „ApIscalips” își găsește ritmul după primele două capitole. Narațiunea este împărțită între o inteligență artificială, creatorul ei și un extraterestru. Atât zic, cel mai bine este să citești cartea și să te lași captivat de evenimentele care degenerează într-un fel demn de o carte horror.
Am apreciat știrile și textele dintre capitole, au adăugat mult la worldbuilding-ul acestei cărți SF.

[Dragoș · Rating 2 out of 5]

1.5 Rounded up. Spoilere de aici în jos.

Fără răutate sau ranchiună, ApIscalips are niște idei bune, dar de cele mai multe ori execuția lasă grav de dorit. Cea mai mare parte a cărții se citește ca o combinațiee de Bee Movie plus "avem John Brunner acasă". Partea de Bee Movie (un AI care ridică la răscoală toate albinele din lume) convinge cel mai bine, parte de John Brunner (ziare, trascrieri etc. din presa epocii) e cea mai slabă de departe. Undeva pe la mijloc e planul secund, cu un extraterestru dintr-un imperiu care vine să facă contact cu oamenii, care pare lungit ca ciorba și cel al "tinereții ai-ului și relației cu creatorul care e OK-ish dar tot cam degeaba. E destul de clar că autorului îi plac albinele și admirația pentru ele se transcrie cel mai bine în text, nu în dialogurile AI-creator care sunt cam cringe, cât în descrierile și poveștile de "insider" de stup ale AI-ului-albină venit în explorare. Acolo cartea chiar te prinde, aș fi vrut mai mult din stup, că oricum mi se pare cam subțire cartea (4-5 ore). Când fenomenul răscoalei albinelor ia proporție, povestea însă te pierde. Cam atât.

Mă rog, mai sunt chestii de zis/întrebat - de ce environazis când ecofascismul chiar e o chestie, de ce a simțit autorul nevoie să bage șopârle despre Israel-Palestina într-o carte despre albine și AI, de ce numele ApIscalips, cui i s-a părut combinația asta bizară de trei glume intersectate într-un blender bună de titlu, de ce ni se explică în footnotes ce e voyager 2 și new horizons plus încă vreo doi termeni bizari inventați de autor dar nimic din toate categoriile complexe de viață ale albinelor etc.

Dar na, partea cu albinele e mișto. O să mai dau o șansă unei alte cărți a autorului să vedem care-i situația acolo.

[Anasylvi · Rating 5 out of 5]

Un excelent roman-manifest, SF cu elemente distopice care ar trebui să fie să fie citită de cât mai multă lume, ar fi minunat să poată fi tradusă în engleză și accesibilă astfel peste tot. Ar merita să câștige premii, să fie ecranizată fie și numai pentru a ajunge și la cei care încă mai pot să schimbe ceva, să înțeleagă că acest Sapiens din titulatura speciei noastre a devenit numai un cuvânt lipsit de sens. Că ar trebui să ne ridicăm și ca specie, nu doar ca indivizi, ocazional, la înălțimea acestui nume.

Detalii, aici: https://adropofinspiration.wordpress....

[Sabin · Rating 3 out of 5]

O carte de idei. Ce lipsește din punct de vedere literar se completează din punct de vedere al ideilor descrise. Nu pot să zic că e ceva revoluționar, ci mai degrabă un omagiu mai mult sau mai puțin ascuns (mai degrabă mai puțin ascuns) furnicilor lui Bernard Werber. Pot să zic, însă, că mi-a plăcut să urmăresc viziunea nihilist-optimistă a autorului unde oamenii reușesc să se distrugă doar pe ei, nu și întreaga viață de pe pământ, iar un capitol nou, nu neapărat mai bun, se dezvoltă în urma întâlnirii cu o civilizație extraterestră cu capacitatea deplasării interstelare.

[Cornel Diaconu · Rating 5 out of 5]

Ar fi trebuit sa ma astept la final, tinand cont de evolutia "evenimentelor" pe parcursul cartii ... dar, cu toate astea, m-a luat un pic prin surprindere.
Si nu ma impiedica sa-i acord "nota" maxima.

[Lucian Bogdan · Rating 4 out of 5]

E undeva între 3 stele (mi-a plăcut) și 4 stele (mi-a plăcut mult).

Activitatea umană aduce albinele în pragul extincției. Fără polenizare, viitorul se anunță sumbru - foamete, epidemii, revolte, crize economice. Dar insectele nu sunt capabile să privească imaginea de ansamblu, pentru a găsi o soluție. Au nevoie de cineva care să le-o arate.

Ca primă impresie, nu mi s-a părut nicio clipă că romanul ar încerca să ascundă legăturile sale cu „Furnicile” lui Werber (și, parțial, cu „La prophétie des abeilles”). Dimpotrivă. Dar nu l-aș considera o pastișă, ci, mai curând, un omagiu adus operei autorului francez. Pentru că, în afara unor paralele și referințe frumos ambalate, cartea de față merge în cu totul altă direcție, folosește o recuzită și are o miză complet diferite.

Pentru prezentarea poveștii, autorul apelează la tehnica folosită de Kim Stanley Robinson în „Ministerul pentru Viitor” și de John Brunner în „Zanzibar” sau „Oile privesc în sus”. Un demers dificil, riscant, care, dacă nu e aplicat corespunzător, poate duce la ratarea cărții. Nu e cazul romanului de față, în care autorul (cu sprijinul echipei redacționale), creează un cadru veridic, în care cititorul e bombardat de informații externe, intercalate în poveste, ce oferă o imagine de ansamblu despre evoluția situației pe plan mondial, într-un mod ce simulează foarte bine vremurile în care trăim.

O carte-manifest construită cu ajutorul acestei tehnici nu permite aprofundarea personajelor, a relațiilor dintre ele, pentru că accentul e pus pe altceva. Asta poate îndepărta unii cititori, obișnuiți cu o narațiune clasică. Personal, consideră că autorul a ales mijlocul de exprimare potrivit. Pe de o parte, o prezentare clasică a poveștii ar fi avut un impact emoțional mai puternic, dar n-ar fi permis observarea magnitudinii evenimentului prezentat. Pe de altă parte, metoda aleasă apropie romanul de ceea ce se scrie în SF-ul mondial la ora actuală.

Am remarcat și introducerea planului unei civilizații extraterestre care pornește pe urmele noastre după ce descoperă sondele Voyager. La prima vedere, e o poveste conexă care nu are cine știe ce implicații în intriga principală. Ar putea fi considerată doar un element decorativ ce putea să lipsească. Mie mi s-a părut, tocmai, o găselniță ce adaugă un strat suplimentar poveștii - ansamblul la nivel planetar prezentat de autor prin metoda descrisă anterior se dovedește a fi doar un element al unui ansamblu mai mare, la scară galactică.

Tabloul e complex și foarte actual, atât prin prisma evenimentelor din viața cotidiană, cât și a temelor SF - probleme climatice, alterarea ecosistemului, IA, contact cu civilizații extraterestre, criză nucleară. Tehnica folosită nu e una clasică. Și, totuși, ce consider că i-a lipsit cărții ca să ajungă între 4 și 5 stele în aprecierea personală?

E impresia de film făcut cu buget redus. Nu sunt bani pentru decoruri magnifice și costume fastuoase, pentru scene complexe. Avem doar câteva personaje, iar figuranții sunt undeva, în plan îndepărtat, ca să dea impresia de „lume” (în realitate, sunt aceiași cinci-șase oameni care-și schimbă costumația și machiajul). Extratereștrii sunt actori îmbrăcați într-un costum ieftin, pentru că nu sunt bani de efecte speciale și CGI. La final, nu pot decât să mă întreb cum ar fi arătat dacă ar fi fost făcut cu un buget generos, ce impact strivitor ar fi putut avea.

În cazul de față, o sută de pagini în plus, având rolul doar de a pune „carne pe oase”, ar fi făcut minuni în opinia mea. M-ar fi determinat să compar nu tehnica romanului cu a celor trei menționate câteva paragrafe mai sus, ci cartea în sine cu ele. Să o consider o carte cu adevărat solidă, nu să apreciez doar ideile și tehnica.

Per total, însă, un SF românesc pe care recomand, cu rezerva că nu este pentru orice cititor.

[Ovidiu Vitan · Rating 5 out of 5]

E fascinant sa te uiti cum creste o cladire. E intai ideea, urmeaza planul arhitectului, ulterior se astern caramizile si se cimenteaza, dupa aceea se finiseaza fatada si, in cele din urma, te si muti in casa. Cam asa a fost si cu "ApIscalips", cel mai nou roman al scriitorului Germin Petcu: cand, initial, a avut amabilitatea de a-mi schita ideea de roman, mi s-a parut foarte buna (si nu era nici pe departe totul!). Dupa o vreme, mi-a facut marea onoare si placere sa-mi propuna sa citesc, inaintea tuturor ceilalti viitori cititori, cartea, in calitate de beta reader. Era prima varianta fizica a textului, asternuta pe hartie, tinuta sub control cu capse si protejata cu un dosar. Am citit-o, cu placere, cu voluptate si in acelasi timp putin jenat, ca si cum ma urmarea cineva nevazut, deoarece eram printre primii oameni care parcurgeau acest volum foarte bun! Urmatoarea intruchipare a cartii a fost fotografia pe Facebook a obiectului fizic abia venit de la tipografie, cu fatada aceea superba, care o face si mai primitoare pentru musafirul-cititor, pentru ca o carte buna este o casa in care musafirul se muta definitiv; chiar daca are mai multe case, va reveni aici cu placere.
Iar azi, in cele din urma, am primit cartea-carte, trimisa cu amabilitate de aprigul editor Deea Sterea. O s-o mai citesc o data si in prezentarea aceasta, care nu e la fel cu cea din dosar, am vazut cu satisfactie fonturi diferite si paginare creativa, ceva ce caut mereu si primesc atat de rar de la autori... Felicitari, dle Petcu, felicitari, dsoara Deea Sterea!
PS Semnul de carte metalic este colosal!

[George Cornilă · Rating 4 out of 5]

Pe mine G.P. Ermin m-a prins cu „Evanghelia după Crist 2.0“, în care a arătat o creativitate entuziasmantă în jongleriile sale în cheie SF cu textele sacre și cu „Evanghelia“ saramagiană. A urmat „Ultimul înger – Prima I.A.“, apoi cartea apărută anul acesta, „ApIscalips“, care încheie așa-zisa trilogie a inteligenței artificiale și care, întrucât de mic sunt fascinat de entomologie, nu avea cum să nu mă atragă.

În parte ecoficțiune, în parte carte-manifest, în parte roman epistolar ce cuprinde, prin contribuțiile inspirate ale Andreei Sterea și Alinei Voinea, imagini, tăieturi din ziare, articole, știri, studii cvasifictive, nici Bernard Werber, nici Maja Lunde, nici Laline Paull, nici Pablo Cartaya, dar cumva întregind creațiile acestora, „ApIscalips“ tratează apocalipsa albinelor ca un preambul al extincției omului. Ca orice SF bun, are toate șansele să devină realitate. Un avertisment bine argumentat în privința viitorului care-i mai aproape decât credeam – dacă nu e chiar aici.

Încă o dată, G.P. se dovedește a fi printre cei mai inventivi și inteligenți autori de ficțiune speculativă din colțul nostru de lume.

[Costi Gurgu · Rating 4 out of 5]

O surpriză plăcută!
"Apiscalips" este cu siguranță o surpriză plăcută. Bine scrisă și documentată. Daca nu sunteți interesați de subiect, veți deveni după ce veți citi opera lui GP Ermin.
Este o carte fundamental est-europeană, care însă poate sta alături de orice scriitură nord-americană.
Si totuși nu-i pot da cele cinci stele deoarece are câteva scăpări. De pildă, la cât de vast este universul, șansa să te întâlnești cu Voyager 1 este infimă. Dar de dragul povestii, sigur, cineva la un moment dat se poate întâlni. Dar ca același cineva să se întâlnească cu două si apoi cu trei asemenea probe pământești…
Dar cel mai mult m-a nemulțumit sfârșitul. Două civilizații care nu au nimic în comun se întâlnesc și încep să discute direct, fluent și fără opreliști conceptuale ori lingvistice. Saviour își poate spune povestea fără nicio opreliște. “Show, don’t tell” este principiul de bază. Deci în loc sa-l pună pe Saviour să povestească sfârșitul omenirii, GP Ermin putea să ne arate ce descoperă extratereștrii. Urmele războiului, plus civilizația albinelor.
Altfel, însă, o carte de referință.

[Marius Andrei · Rating 5 out of 5]

Romanul „ApIscalips” este o combinație inovatoare de aventuri entomologice palpitante, științific documentate, în stil Bernard Werber, și o space opera pe invers, din perspectivă non-umană, condimentată cu critică socială și avertisment ecologic terifiant, ce-și aruncă cititorii de la revoltă paranoidă spre fatalism amuzat, uneori chiar în același capitol.

Proaspăt laureat cu cele mai importante premii ale SF-ului național, G. P. Ermin nu vrea nicicum să ne lase să dormim liniștiți și revine cu o nouă viziune apocaliptică despre viitorul umanității, pus în pericol din trei direcții: de dezvoltarea tehnologică a societății, de o invazie extraterestră și, cel mai crunt, de dispariția albinelor.

Autorul nu doar imaginează, ci chiar prevestește extrem de credibil, un foarte apropiat moment în care colapsul coloniilor de albine va declanșa efectul de domino ce va duce la prăbușirea lanțurilor alimentare globale, la haos economic, disoluție socială și, în final, la involuția omenirii...

https://analogiiantologii.com/2024/09...

[Raluca Frîncu · Rating 5 out of 5]

Loveeee! Mi-a luat ceva timp sa termin afacerea asta. M-am oprit sa vad "Queen of the sun", am căutat extra informații despre albine, am comandat niște cărți suplimentare, am calculat în cat timp pot să mă mut departe în munți... Pe scurt, mi-a dat de gândit.
Mi-ar placea sa vad cartea asta tradusă și răspândită în lumea largă. Sau ecranizata. Sau ambele.
Nu mă pricep la cuvinte, nu știu face recenzii, deci nu va supun la chinul de a încerca să descifrati ce îmi debitează mintea, mai bine citiți ApIscalips.

[Daniel Manolea · Rating 5 out of 5]

Când un roman poate fi încadrat și la SF distopic și la documentar al vremurilor contemporane înseamnă că autorul e fie vizionar fie geniu malefic (sau măcar călător din viitor).

Prea multă lume vorbește despre apocalipsa potențială generată de dispariția albinelor și totuși prea puține se fac pentru a preintampina acest eveniment.

Această sumbră perspectivă e exacerbată de evenimentele petrecute in lume după apariția romanului. Marea lor majoritate deloc pozitive. În special negarea "problemei ecologice".

Să sperăm doar că Zeul Suprem (probabil un AI) va avea grijă de noi.

[Andrea Culcean · Rating 5 out of 5]

Dacă ar fi după mine, aș pune cartea asta în pachetul standard cu buletinul. Atât de necesară, atât de bine scrisă! Inteligentă, clară și greu de uitat! Una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit vreodată!

[Daniel Comiza · Rating 5 out of 5]

Apocalipsa va fi documentată. Un scenariu posibil și nefericit. Foarte bine avansează cele două planuri narative. De citit și luat aminte!

[Adrian Popovici · Rating 5 out of 5]

Mi-a plăcut!

[cocosreviews · Rating 5 out of 5]

UPDATE: REVIEW COMING SOON

this book is absolutely amazing and i recommend it to anyone who is romanian and is looking for a complex, well researched and thought out, SF book. happy reading guys, trust me, you won't regret it!