"Istrati a fost un om scindat. Omul tuturor contradicțiilor imaginabile. S-a dezis frecvent și și-a surprins contemporanii prin declarații, adeziuni și gesturi de sens contrar. A fost «omul care nu aderă la nimic», cum îi plăcea să spună în anii ’30, dar a aderat la aproape toate cauzele întâlnite în cale. Se inflama ușor, schimba atitudinile ca pe cămăși, lua poziție ori de câte ori descoperea o cauză. Uneori era, pur și simplu, în căutarea atenției celorlalți. Anonimatul era o haină prea strâmtă pentru el. Recunoașterea sa ca scriitor a venit târziu, a prins ultimul tren. Dar atitudinile lui paradoxale au venit și din trăiri profunde ‒ deloc circumstanțiale –, din trecutul îndepărtat al copilului desculț, hoinărind pe malul Dunării. A nu avea nicio cauză pentru care să lupte i se părea de-a dreptul imposibil, o nefericire și o viață fără rost.
Panait Istrati nu trebuie neapărat preamărit, pentru că nu a fost nici sfânt, nici Isus, nici zeu, nici sacrificat. În urma lui rămâne harul inegalabil de povestitor cu care a adus la suprafață o umanitate eternă în datele ei esențiale. A fost fascinat de omul de dincolo de timp și ne-a fascinat, la rândul lui, povestindu-l. Emoția a fost vehiculul de care s-a folosit. Umanismul lui primitiv și adânc nu l-a părăsit în nicio împrejurare. Nu s-a întors niciodată împotriva omului, deși ar fi avut de ce. Compasiunea și fraternitatea au fost sentimentele lui cele mai puternice. Nu l-au părăsit niciodată.” STELIAN TĂNASE
„Evenimentele din Rusia îl trezesc din uitarea de sine” (p.79) Stelian Tănase, „Viața lui Panait Istrati”, editura Corint, 2024 Există și scriitori pe care îi știi chiar dacă nu prea te poți lăuda că le-ai citit toate cărțile. În „Viața lui Panait Istrati”, Stelian Tănase îți spune povestea celui mai cunoscut scriitor pe care l-ai citit, poate, mai puțin. Iar exotismul familiar pentru tine care înconjoară cărțile sale devine o adevărat frescă- nu doar de epocă, ci și sufletească încă valabilă- în povestea românului ajuns celebru în Franța pentru povești și repudiat pentru că a denunțat abuzurile din Uniunea Sovietică. De Ziua Mondială Origami ai ocazia să vezi că și hârtia face multe lucruri neașteptate din viața ta. „Diferența este că, de data asta, dispariția lui este o certitudine” (p. 251) Stelian Tănase, „Viața lui Panait Istrati”, editura Corint, 2024 https://www.youtube.com/watch?v=VHub2...
Scrisă mult prea părtinitor. Pe alocuri autorul se face simplul ecou al notelor Siguranței. Simpatie zero pentru cauzele pentru care a luptat Panait Istrati în tinerețe, de parcă Istrati-omul ar fi fost vinovat de ceea ce a devenit comunismul mai târziu, mult mai târziu decât tinerețea sa. Greșeli evidente de redactare și neatenție flagrantă pe alocuri (Chișinăul e citat de 3 ori ca fiind oraș ... sovietic!... în perioada interbelică...). Una peste alta, se putea mai bine.
As fi vrut sa aflu mai multe despre Istrati decat despre contextul politic, dar macar s-a nimerit la fix cu contextul politic actual din Romania. Cat despre Istrati, un om tare ghinionist si incercat de soarta pana la extrem, dar care a avut parte, pe alocuri, si de lucruri bune. Viata sa poate fi usor asemanata cu un roller-coaster.
Analistul politic ST a știut să rezume aerul politic al timpului. Nu aș fi știut niciodată că Istrati a scris, până și el, la ziarul extremei drepte, "Cruciada Românismului". Rămâne un mister.
Am apreciat dezvoltarea contextului politic în detaliu, conținând cercetările proprii ale autorului. Sunt menționate trăirile și experiențele de viață ale lui Istrati în general, dar nu reprezintă punctul central al cărții. Am primit acces la informații mai puțin prezentate în sfera publică astăzi.
Bine conturată lumea politică. Folosește foarte multe citate din arhivele securității, din ziarele vremii și din corespondența lui Istrati. O carte bună, cu doar câteva lucruri minore la negativ. Mai multe am spus pe Litera 13 https://www.youtube.com/playlist?list...