"Istrati a fost un om scindat. Omul tuturor contradicțiilor imaginabile. S-a dezis frecvent și și-a surprins contemporanii prin declarații, adeziuni și gesturi de sens contrar. A fost «omul care nu aderă la nimic», cum îi plăcea să spună în anii ’30, dar a aderat la aproape toate cauzele întâlnite în cale. Se inflama ușor, schimba atitudinile ca pe cămăși, lua poziție ori de câte ori descoperea o cauză. Uneori era, pur și simplu, în căutarea atenției celorlalți. Anonimatul era o haină prea strâmtă pentru el. Recunoașterea sa ca scriitor a venit târziu, a prins ultimul tren. Dar atitudinile lui paradoxale au venit și din trăiri profunde ‒ deloc circumstanțiale –, din trecutul îndepărtat al copilului desculț, hoinărind pe malul Dunării. A nu avea nicio cauză pentru care să lupte i se părea de-a dreptul imposibil, o nefericire și o viață fără rost.
Panait Istrati nu trebuie neapărat preamărit, pentru că nu a fost nici sfânt, nici Isus, nici zeu, nici sacrificat. În urma lui rămâne harul inegalabil de povestitor cu care a adus la suprafață o umanitate eternă în datele ei esențiale. A fost fascinat de omul de dincolo de timp și ne-a fascinat, la rândul lui, povestindu-l. Emoția a fost vehiculul de care s-a folosit. Umanismul lui primitiv și adânc nu l-a părăsit în nicio împrejurare. Nu s-a întors niciodată împotriva omului, deși ar fi avut de ce. Compasiunea și fraternitatea au fost sentimentele lui cele mai puternice. Nu l-au părăsit niciodată.” STELIAN TĂNASE
Stelian Tănase este un scriitor, istoric, politolog, publicist, scenarist, regizor, realizator de televiziune și analist politic român. S-a nascut in 1952 la Bucuresti. A absolvit Facultatea de Filozofie din Bucuresti in 1977, si este doctor in sociologie politica, 1996. Preda stiinte politice la Universitatea Bucuresti.
A debutat ca romancier in 1982 cu Luxul melancoliei (Cartea Romaneasca, reeditat 1993). Intre 1983 si 1989 i s-a interzis publicarea altor doua romane. Dupa 1989 i-au aparut urmatoarele carti: Corpuri de iluminat (roman, Cartea Romaneasca, 1990. ed a II-a, 1998, Allfa) Socuri si crize (articole politice, Staff, 1993) Playback (roman, Ed. Fundatiei Culturale Romane, 1995) Ora oficiala de iarna. Jurnal 1986–1990 (Institutul European, 1995) Sfidarea memoriei (convorbiri cu Alexandru Paleologu), (Du Style, 1996) Revolutia ca esec. Elite & societate (studii politice), (Polirom, 1996) Anatomia mistificarii. Procesul Noica-Pillat (Humanitas, 1997, ed a II-a Humanitas, 2003) Elite si societate. Guvernarea Gheorghiu-Dej, 1948–1965 (Humanitas, 1998) L.A. vs. N.Y. Jurnal american (Polirom, 1998) Miracolul revolutiei. O istorie politica a caderii regimurilor comuniste (Humanitas, 1999) Acasa se vorbeste in soapta. Dosar & jurnal din anii tarzii ai dictaturii (Compania, 2002)
Între 2013 și 2015, Stelian Tănase a fost Președintele Societății Române de Televiziune. Din 1990 este membru al Uniunii Scriitorilor din România. Din mai 2025, membru de onoare al Uniunii Naționale a Scriitorilor Greci.
Opera lui Stelian Tănase are trei părți importante: textele ficționale (literatura), textele nonficționale (știință politică, istorie, cercetarea arhivelor), memorialistica. O parte semnificativă dintre cărțile nonficționale reprezintă rodul cercetărilor de decenii făcute de Stelian Tănase în arhivele comunismului românesc, arhivele PCR și arhivele fostei poliții politice, Securitatea. Despre romanele lui Stelian Tănase au scris mai mulți critici literari.
Distincții: Ordinul național „Steaua României” în grad de Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”
E o recenzie la o carte a lui Panait Istrati care se potrivește cel mai bine pentru cartea lui Stelian Tănase „Viața lui Panait Istrati”.
O carte despre un mare scriitor și un mare nedreptățit, Panait Istrati, tradus încă în timpul vieții în 27 de limbi și egalul atunci al lui Jack London și Maksim Gorki.
Cu muncile pe care le-a făcut înainte de a deveni scriitor Panait Istrati, se poate întocmi un Nomenclator aproape complet al profesiilor și ocupațiilor, iar cu orașele vizitate - un manual de geografie.
Panait Istrati ne-a povestit omul, iar Stelian Țănase ni l-a povestit așa de frumos și de adevărat pe Panait Istrati. „Când am ajuns, casa era scăldată de lumină. Lumina venea de la el”. Atunci - de la Panait Istrati. Acum - de la volumul „Viața lui Panait Istrati”.
E o carte scrisă cu muncă și măiestrie pe care o citești, apoi o deschizi ca s-o recitești, apoi iar o deschizi cu bucurie și o închizi mai târziu și tot așa până deschisul și închisul devin aplauze îndelungate.
„Evenimentele din Rusia îl trezesc din uitarea de sine” (p.79) Stelian Tănase, „Viața lui Panait Istrati”, editura Corint, 2024 Există și scriitori pe care îi știi chiar dacă nu prea te poți lăuda că le-ai citit toate cărțile. În „Viața lui Panait Istrati”, Stelian Tănase îți spune povestea celui mai cunoscut scriitor pe care l-ai citit, poate, mai puțin. Iar exotismul familiar pentru tine care înconjoară cărțile sale devine o adevărat frescă- nu doar de epocă, ci și sufletească încă valabilă- în povestea românului ajuns celebru în Franța pentru povești și repudiat pentru că a denunțat abuzurile din Uniunea Sovietică. De Ziua Mondială Origami ai ocazia să vezi că și hârtia face multe lucruri neașteptate din viața ta. „Diferența este că, de data asta, dispariția lui este o certitudine” (p. 251) Stelian Tănase, „Viața lui Panait Istrati”, editura Corint, 2024 https://www.youtube.com/watch?v=VHub2...
In sine e o carte decenta (chiar daca capitolele par a fi stângaci legate intre ele, imi displace ca uneori repetă idei deja menționate anterior. In ciuda tuturor încercărilor de a fi obiectiv in prezentarea lui Istrati, rămâne totuși incapabil sa isi păstreze acesta atitudine, in special in momentele cheie. Dar asta se înțelege si cand stai sa iei in calcul viata si acțiunile sale, care par contradictorii, absurde, chiar regretabile uneori. Nu pot sa zic ca se merita, poate îl văd greșit pe Istrati, mai mult ca o persoana simpla, dar sentimentala, sinceră. Nu cred ca acțiunile sale pot fi văzute ca fiind malițioase, deoarece sunt pornite din dorința sinceră de a face un bine si de a incerca sa găsească pe cineva care sa îl înțeleagă. Poate sunt liniment si merită criticat mai mult (sunt multe motive pentru care merita asta), poate e din cauza ca ma regăsesc prea mult in povestea vieții sale si nu pot sa il critic asa cum poate ar merita
Scrisă mult prea părtinitor. Pe alocuri autorul se face simplul ecou al notelor Siguranței. Simpatie zero pentru cauzele pentru care a luptat Panait Istrati în tinerețe, de parcă Istrati-omul ar fi fost vinovat de ceea ce a devenit comunismul mai târziu, mult mai târziu decât tinerețea sa. Greșeli evidente de redactare și neatenție flagrantă pe alocuri (Chișinăul e citat de 3 ori ca fiind oraș ... sovietic!... în perioada interbelică...). Una peste alta, se putea mai bine.
As fi vrut sa aflu mai multe despre Istrati decat despre contextul politic, dar macar s-a nimerit la fix cu contextul politic actual din Romania. Cat despre Istrati, un om tare ghinionist si incercat de soarta pana la extrem, dar care a avut parte, pe alocuri, si de lucruri bune. Viata sa poate fi usor asemanata cu un roller-coaster.
Analistul politic ST a știut să rezume aerul politic al timpului. Nu aș fi știut niciodată că Istrati a scris, până și el, la ziarul extremei drepte, "Cruciada Românismului". Rămâne un mister.
Am apreciat dezvoltarea contextului politic în detaliu, conținând cercetările proprii ale autorului. Sunt menționate trăirile și experiențele de viață ale lui Istrati în general, dar nu reprezintă punctul central al cărții. Am primit acces la informații mai puțin prezentate în sfera publică astăzi.
Bine conturată lumea politică. Folosește foarte multe citate din arhivele securității, din ziarele vremii și din corespondența lui Istrati. O carte bună, cu doar câteva lucruri minore la negativ. Mai multe am spus pe Litera 13 https://www.youtube.com/playlist?list...