În iad toate becurile sunt arse

by Dan Lungu

Victor traieste cu sentimentul ca, dupa copilarie si adolescenta, percepute drept cele mai frumoase perioade ale vietii sale, prezentul se deruleaza monoton. Nemultumirii pricinuite de munca sa bizara i se adauga obsesia ca sotia lui, vesela Veronica, s-a transformat in timp intr-o femeie ce nu mai are nimic din farmecul si visurile fetiscanei cu care s-a insurat. El isi proiecteaza mereu in minte filmul trecutului, cind, alaturi de gasca de colegi de liceu, totul avea sens si savoare. In preajma Craciunului are insa parte de o surpriza: intilneste un barbat care vorbeste o limba stranie. Alaturi de acesta si de traducatoarea sa, Victor intra intr-o aventura ce i-ar putea schimba viata.

Genres: Romanian Literature, Fiction, Contemporary, Novels, Romania

216 pages, Paperback

First published January 1, 2011

About the author

Scriitor, conferenţiar la Catedra de Sociologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“, Iaşi.
Studii postdoctorale la Sorbona.
Redactor al revistei „Au Sud de l’Est” (Paris).
În 1996, iniţiază grupul literar Club 8.
Intre 2001 si 2002, redactor-şef al revistei de cultură „Timpul”.

Face parte din grupul de scriitori români invitaţi la Les belles étrangères (Franţa, 2005), alături de Gabriela Adameşteanu, Ştefan Agopian, Ana Blandiana, Mircea Cărtărescu, Gheorghe Craciun, Letiţia Ilea, Ion Mureşan, Marta Petreu, Simona Popescu, Cecilia Ştefănescu şi Vlad Zografi.

I se montează piesele Cu cuţitul la os (Green Hours, Teatrul Luni, 2002), Nuntă la parter (spectacol-lectură la Teatrul Odeon, 2003; spectacol-lectură la Teatrul Luceafărul, Iaşi, 2006 în cadrul proiectului DramatIS) şi Vrăjitoarea pofticioasă (piesă pentru copii, Teatrul Luceafărul, Iaşi, 2008 ). Piesa La mulţi ani!, parcă aşa se spune, nu? a fost una dintre câştigătoarele Bursei de texte noi Dramafest, ediţia 2008.

Nominalizat la numerose premii. Este distins cu Premiul Societăţii Junimea pentru activitatea literară pe 1993; Premiul Editurii Nemira pentru proză scurtă (1997); Premiul USR, filiala Dobrogea, pentru debut în proză (1999); Premiul Goethe Zentrum pentru promovarea originalităţii, ca reprezentant al Club-ului 8 (2001); Premiul USR, filiala Iaşi, pentru proză (2005), Premiul „V. Pogor”, al Primăriei Municipiului Iaşi, pentru activitate literară (2007). Dublu nominalizat la Premiile Jean Monnet (Franta, 2008).

Membru al Uniunii Scriitorilor din Romania.

Reviews

[Elena Druță · Rating 3 out of 5]

Ce se întâmplă atunci când adolescența este cea mai frumoasă perioadă din viață, iar tot ce urmează dupa aceasta este o eternă suferință? Ce se întâmplă atunci când tot ce îți dorești este să fii acceptat așa cum ești, să observi cum cei din jur nu se schimbă radical, nu devin umbre - sau imitații - ale oamenilor pe care i-ai cunoscut cândva? Cum să faci față unei vieți lipsite de sens, cu zile monotone, departe de minunata perioadă când aveai mulți prieteni și viața ta era plină de aventură?

Recenzia completă o găsiți pe blog.

[Andrada · Rating 3 out of 5]

O carte bine construita, reflecta foarte bine evolutia personajului. Insa, eu am avut impresia pe tot parcursul cartii ca trebuie sa se intample ceva mai intrigant, mai inedit... am citit, citeam cu pofta pentru a ajunge cat mai repede in mijlocul actiunii siii...s-au terminat paginile. Cu sentimentul asta m-a lasat, ca mai era ceva de povestit, dar asta e doar parerea mea :)

[Alex · Rating 3 out of 5]

desi imi place mult dan lungu, acest roman mi-a placut cel mai putin din toate cite am citit.
nu atita ca este trist si depresiv, ci sentimentele de esec si de nimicnicie te cuprind de la primele pagini si te intrebi de ce? de ce ma interseaza viata lui victor, un cvasipagubas, un pierde vara, care nu si-a gasit locul. un inadaptat alcoolic care a ramas incremenit in povestile din liceu.
sfarsitul este placut si macar ai sentimentul ca ar putea sa existe o schimbare, o lumina care sa il faca pe victor sa mearga mai departe.

[Catalina · Rating 5 out of 5]

Credeam ca elevii si profesorii din era comunista se comportau ca in filmul "Liceenii 1985/ 1988" (asa-mi trebuie daca m-am uitat la TV cand eram copil). Dar mitul a fost distrus de personajele din carte si am descoperit stramosii cocalarilor, pitzipoancelor si ai baietilor de cartier, posesori ai unui limbaj colorat si amuzant, desi argoul e cam chinuit pe alocuri.

La fel ca si in alte carti, ne sunt prezentate tablouri din viata de dinainte de 1989 cand, se spune, ti-ai fi vandut si mama pt un sapun (Palmolive) sau un deodorant. Desi acum magazinele sunt pline, eroul nostru, la fel ca si baba comunista, nu isi gaseste locul si "moare" cate putin in fiecare zi. Mai exista speranta pentru acest inadaptat al tranzitiei, incapabil sa se rupa de trecut? Probabil ca exista, ascunsa bine printre niste copii cu Sindrom Down

[Iulia-Elena · Rating 3 out of 5]

"E întuneric ca-n iad, a vrut să strige, dar zăpada îi ajunsese la măsele. Da, fiindcă în iad toate becurile sunt arse, i-a răspuns Veronica, fără să o fi intrebat nimic, cu prefacută voce de copil."
Romanul aduce în prim-plan un personaj care, în lupta sa cu sinele și cu societatea, își construiește treptat propriul iad interior. Deși tematica infernului personal este adesea abordată în literatură, Lungu reușește să surprindă un aspect esențial al acestei problematici: modul în care fiecare individ își construiește un spațiu mental din care evadarea devine imposibilă, iar suferința se transformă în rutină.
În comparație cu alte opere ale autorului, această lucrare nu excelează prin originalitate sau prin construcția narativă, dar rămâne totuși o lectură valoroasă, datorită tematicii universale abordate și a stilului sobru, dar percutant, care caracterizează întreaga operă a lui Lungu.

[Anna Creteanu · Rating 5 out of 5]

O carte de la care nu aveam prea mari așteptări dar care a reușit sa ma prindă complet. Deși are un limbaj vulgar, este atât de amuzant și de autentic încât nu are cum sa nu te binedispună. Înțeleg de ce unii ar fi dorit un punct culminant însă accentul nu cade pe un anume fir narativ în aceasta carte ci pe alternanța celor doua planuri antitetice (fragmente din adolescenta marcata intens de 'boschetareala' alături de gasca de vis versus prezentul dominat de depresie, sentimentul de inutilitate și dependenta de alcool) și pe limbajul deosebit. De altfel, un astfel de personaj nu ar avea de ce sa fie spectaculos, fiind atât de anesteziat (mai ales în planul prezent).
Deși nu pare, cartea este de o profunzime accesibila ceea ce mi-a dat un sentiment de satisfacție - am citit-o ușor și am simțit ca nu mi-am pierdut timpul cu superficialități SF.

[SIRBU TATIANA · Rating 4 out of 5]

La ce bun becuri în iad dacă acolo arde focul veșnic )))
O lectură dublă: invocarea trecutului și prezentul trăit. Despre ”omul care a trăit pentru gașcă și în interiorul ei, ca mai apoi să nu-și afle sensul vieții...

[Adriana · Rating 3 out of 5]

"Uneori era convins ca viata unui om era ca o clădire care se scufunda, in fiecare an, in fiecare luna, minut sau secunda. Partea cea mai frumoasa a clădirii lui e in adâncul mlaștinii. De acolo vine miros de nori putreziti, iar pe deasupra planează muștele metalic-verzui, mari iubitoare de rahat. (...) Oamenii au o singură viata, insa mai multe morti. Fiecare moare de cate ori poate suporta chestia asta. Cu cat mori mai des, cu atat esti mai viu. Cine nu mai e in stare sa moara inseamna ca e mort de mult. "

[Livia Petrune · Rating 3 out of 5]

Dacă nu citeam volumul de povestiri Băieți de gașcă...nu aș fi recunoscut peste 50% din conținutul acestui roman... Înțeleg, păstrez personajele pentru că sunt bine conturate Franzelă, Fasolă, Văru etc., dar chiar nu schimb deloc repertoriul de vulgarități și redau aceleași întâmplări...cam săraci cei 4 ani de liceu în evenimente memorabile

[Ana✨ · Rating 2 out of 5]

O carte buna dacă vrei sa îți omori timpul cu literatura de consum. Ideea de la care pornește autorul este buna, chiar foarte buna, deoarece copilăria și adolescenta sunt cele mai frumoase etape din viața oricărui om, așadar orice cititor se poate regăsi in nostalgia protagonistului sau chiar in câteva dintre experiențele lui din anii de liceu. Fiind împărțită in doua planuri, naratiunea evidențiază, in primul rând, viața unui bărbat alcoolic și nostalgic care considera ca a murit de mai multe ori(termen care se referă mai mult la modul in care s-a schimbat de-a lungul anilor și la acțiunile care au cauzat aceste schimbări). Cel de-al doilea plan prezintă amintirile protagonistului din perioada tinereții. Amintiri care au pus stăpânire pe Victor. Amintiri care îl fac sa creadă ca a trăit deja tot ceea ce trebuia sa trăiască iar existenta sa după destrămarea găștii din liceu este doar o prelungire a unei nefericiri constante.
Consider ca aceasta carte are doua probleme majore:
In primul rând, evoluția subiectului este foarte slaba. La început citesti dornic sa afli ce se întâmpla, dacă viața bărbatului se va schimba cumva, etc. Pe măsura ce înaintezi in lectura realizezi ca punctul culminant al acțiunii nu exista si ca toată cartea este construită dintr-o serie de mini-povesti care au mai mult sau mai puțin legătura între ele.
In al doilea rând, limbajul vulgar din capitolele in care se prezintă “nebuniile” făcute cu gașca este deranjant. Din 5 cuvinte, 4 sunt înjurături sau chestii porcoase. La început poate fi interesant, chiar amuzant, însă după primele doua astfel de capitole te cam saturi.
In ciuda acestor lucruri, cartea este ok si chiar conține niște idei despre viața super faine “Nu, nu sa retrăiască lucrurile întocmai își dorea, ci sa nu piardă dramul de nebunie care te face viu, scânteia de naivitate si picătura de fericire totala care îți dau puterea sa fii fericit, sa te revolți si sa înfrunți cenușiul zilelor si al lucrurilor încremenite.”

[Anca Burducea · Rating 4 out of 5]

O carte foarte bine scrisă, dar, dupa cum spunea cineva pe aici, fara un final spectaculos. Merita totuși citită, pentru ca Dan Lungu este un maestru al stilului. Chiar daca acțiunea romanelor lui nu este tocmai foarte antrenantă, savoarea stilului, personajele construite și situațiile în care sunt ele puse il fac un autor contemporan ale cărui cărți le cumpăr cu plăcere.

In rest, este povestea unui personaj principal neputincios, care nu reuseste sa aibă suficientă vointa sa se desprindă de umbra trecutului "glorios" din timpul liceului. Iar asta ii da in continuu o aura de tristețe si de nostalgie. Dar, deși îmi doresc teribil ca Victor sa aibă suficientă forță să învingă fantomele adolescenței sale, autorul ne prezintă poate povestea multor oameni pe care ii întâlnim pe strada și in gândurile cărora, altfel, ne-ar fi imposibil sa pătrundem.

E mereu o plăcere sa il citesc pe Dan Lungu. Abia astept sa-i cumpăr următorul roman.

[Teodora Lovin · Rating 3 out of 5]

Aş putea spune că textul este incostant, că oscilează între mai multe mize; e interesant modul în care e construit, la final se intersectează planurile după ce, pe parcursul cărții s-au apropiat treptat.
Victor a trăit, a murit şi a renăscut de mai multe ori, însă aş fi preferat să se pună accentul pe latura asta (evident, în paralel cu viața sa de liceu îmbibată în băutură care a atras mai mult decât povestea lui mediocră) şi să se vadă de fapt dacă el chiar a trăit cu adevărat.

[Alexandra Bohan · Rating 4 out of 5]

Citind cartea, m-a incercat acelasi sentiment ca la lectura volumului ”Sunt o baba comunista”. Romanul e o monografie a unei epoci pe care, marturisesc, nu o cunosc, dar pe care o re-cunosc usor, din povestirile celor care au trait-o cu bune si cu rele. O recomand, mai ales pentru ca la unele pasaje chiar am ras. :)

[Lavinia Spătar · Rating 3 out of 5]

M-am distrat copios citind capitolele in care Victor, personajul principal, povestea despre viata din liceu. In rest, am avut mereu si mai ales spre final alte asteptari. Mi-ar fi placut ceva rasturnari de situatie. :D Dar asta tine de mine ma gandesc. Per total, mi-a placut si consider ca Dan Lungu este un autor care merita citit.

[Ghilimei · Rating 2 out of 5]

Spoiler pentru cei cărora nu le place să citească despre animale chinuite: e o scenă în care fix asta se întâmplă, omul nostru alcoolic și depresiv își scoate frustrările pe o pisică. Eu una m-am jurat de mult că pun jos instant orice carte îmi servește scene de cruzime contra animalelor, no questions asked, no regrets.

[Sandra · Rating 3 out of 5]

Deși cartea este ușor de citit si tine cititorul implicat in poveste, limbajul folosit mi se pare un pic exagerat ptr gustul meu.

[Tudor Mihai · Rating 3 out of 5]

"Într-o noapte, orbecăind pe ploaie într-o mahala prost luminată, a călcat pe un cal mort. Senzația e cutremurătoare. Orice stare de nupitință sau de disperare e ca un cal mort care îți stă în gât. Să te gândești mereu la trecut e ca și cum ai încerca să numeri până la zece pe o mână cu cinci degete. Puțini, foarte puțini sunt cei ce se nasc cu opt, nouă sau zece degete la o singură mână și aceia nu trăiesc decât câteva zile. Când a trebuit să muncească pentru a câștiga primul salariu, a murit pentru a treia oară. Oamenii au o singură viață, însă mai multe morți. Cel puțin asa e el. Fiecare moare de câte ori poate suporta chestia asta. Cu cât mori mai des, cu atât esti mai viu. Cine nu mai e în stare să moară înseamnă că e mort de mult. Când era copil, mureade rușine, însă asta nu se pune. E doar un fel de repetiție pentru morțile adevărate, cele care nu dor pe loc, însă a căror durere se întinde ca o coadă de cometă, timp de mai mulți ani. Când a terminat liceul, a murit a treia oară. A patra oară n-a fost decât ca un fel de leșin. Poate are șapte vieți, ca pisicile, sau pate avea decât o viață. E convis că un cal nu poate avea decât o viață."

[Horia Bura · Rating 4 out of 5]

Interesanta formula temporala aleasa de Dan Lungu, nu doar de amestec necronologic al secventelor narative (ca-ntr-un film al lui Tarantino), dar si prin alternarea dintre timpul prezent al actiunii vs. cel al rememorarii. De asemenea, romanul mi s-a mai parut interesant datorita alternarii de ritm narativ, intre scenele descriptive, de atmosfera, si cele extrem de savuroase si comice, incarcate de oralitate si de expresii "tineresti" originale (pe majoritatea nu le-am auzit in viata mea, de unde se vede treaba ca autorul a "inflorit" bine limbajul argotic). Una peste alta, un roman accesibil, dar pigmentat si cu unele secvente simbolice pentru pierderea inocentei copilariei (moartea lui "Mos Craciun"); o lectura agreabila.

[Bogdan · Rating 3 out of 5]

If you are interested in a funny novel (but with a deeper meaning that appears at first pages) and can handle bad language, then this is the novel for you. Although I doubt it will ever be translated due to the abundance of colloquial and pejorative terms, sometimes new words which are made by composing some other in a interesting way, it can be an interesting novel to show up a part of early Romanian 90s society.

[Oana · Rating 2 out of 5]

M-am plictisit la jumătate. Nu se întâmplă nimic interesant.:(

[Madalina Dima · Rating 3 out of 5]

Victor trăiește cu senzația intensă că viața lui “pare că ea cură. Încet repovestită de o străină gură.” Are tot felul de slujbe insignifiante care îi repugnă și conviețuiește cu o femeie pe care o consideră copia perfectă după înfățișare a soției sale.

“se simte ca un cal de curse ieșit la pensie, ca un hamster care aleargă în van pe roata lui de tot rahatul, că persoana pe care el, patronul, o vede în fața lui e doar ce a mai rămas dintr-un om viu, adevărat, căci, în urma câtorva morți prin care a trecut, e o coajă uscată, o umbră, iar Veronica e doar copia grosolană a fetei pe care a cunoscut-o odinioară, că învățăm prea ușor să renunțăm în viață, acceptăm să murim pe îndelete fără nici un scop și ne obișnuim prea ușor cu răul.”

Idealizează copilăria și, mai ales, adolescența, pe care le consideră cele mai frumoase și pline de sens perioade ale vieții lui și așa deziluzionante. Scăparea lui are loc ori pe plaiuri bahice (“se instală pe canapeaua din sufragerie și aprinse televizorul, fără a bănui că va rămâne acolo aproape doi ani, privind fără să vadă și auzind fără să asculte”), ori prin evadarea derapantă în brațele unui trecut plin de limitări sociale, de așa tristă amintire, însă despovărat prin simpla prezența a găștii din liceu.

“Nu, nu să retrăiască lucrurile întocmai își dorea, ci să nu piardă dramul de nebunie care te face viu, scânteia de naivitate și picătura de bucurie totală care îți dau puterea să fii fericit, să te revolți și să înfrunți cenușiul zilelor și al lucrurilor încremenite. Șoapta acelei libertăți, nu foarte clară, dar tonifiantă, o căuta necontenit. Uneori reușea să o capteze, țâșnită din ungherele disperării sau din contemplarea molcomă a norilor, însă cel mai adesea o muțenie țiuitoare îl învăluia din toate părțile. De povestea acelor ani, reluată mereu și mereu, se agăța cu încăpățânare și speranță. De la copilărie să nu uite bucuria, iar de la adolescență, libertatea. (...) iar când, sub vacarmul cenușiu al vieții cotidiene sau sub loviturile paralizante ale întâmplărilor, bateriile îi clipoceau sleite, iar șoapta întârzia exasperant de mult, un pahar de vin roșu demisec devenea indispensabil.”

Rememorarea scenelor din adolescență se desfășoară într-un ritm năucitor, limbajul colocvial-argotic și umorul licențios de cele mai multe ori nu sunt decât nădejdi disperate de scăpare.

“Iar toată distracția și vorbăria, cuvintele deocheate și mitocăniile de care își amintește cu drag și disperare, nu după ele tânjește, unele poate nici nu vor fi întocmai, cu după libertatea, bucuria și inocența din spusele lor, pe care, odată cu fiecare moarte, le crezuse îngropate tot mai adânc.”

Greața lui existențială și sentimentul că “oamenii, priviți de la etaj, îl înspăimântau: niște gângănii care duceau o viață din care înțelegea din ce în ce mai puțin” încep să se risipească în preajma Crăciunului, atunci când este abordat la crâșma unde își îneca amarul zilelor de către o tânără și de către un bărbat care vorbește o limbă neobișnuită. Călătoria pe care o va întreprinde cu cei doi, pe plaiuri mult prea înzăpezite, poate fi începutul ieșirii din marasmul său existențial sau al desprinderii din vrăjeala unui timp idealizat, dar care nu mai poate fi nicicând recuperat.

[Andrada Vilcu · Rating 4 out of 5]

Victor își aduce aminte cu nostalgie de perioada adolescenței când hălăduia cu prietenii, când școala era doar un pretext pentru a pleca de acasă, când gașca se adăpostea clandestin prin diverse locuri pentru a-și potoli setea cu te-miri-ce tărie. 

  Anii au trecut, unii au reușit să se salte puțin mai sus în viață, dar Victor pare că a eșuat la malul vieții, nereușind să funcționeze la capacitate optimă fără tovarășa lui permanentă, băutura. Face tot felul de munci, încearcă să se simtă bine în pielea lui, ba chiar pornește să facă fapte caritabile, deși în mintea lui e o veșnică luptă între trecutul fericit și prezentul mlăștinos.

"...a căzut de două-trei ori, i-a intrat zăpadă în nas, dar, din fericire, sticla a rămas întreagă. De atâta alb, era întuneric. E întuneric ca-n iad, a vrut să strige, dar zăpada îi ajunsese la măsele. Da, fiindcă în iad toate becurile sunt arse."

[Horia Bura · Rating 3 out of 5]

Interesanta formula temporala aleasa de Dan Lungu, nu doar de amestec necronologic al secventelor narative (ca-ntr-un film al lui Tarantino), dar si prin alternarea dintre timpul prezent al actiunii vs. cel al rememorarii. De asemenea, romanul mi s-a mai parut interesant datorita alternarii de ritm narativ, intre scenele descriptive, de atmosfera, si cele extrem de savuroase si comice, incarcate de oralitate si de expresii "tineresti" originale (pe majoritatea nu le-am auzit in viata mea, de unde se vede treaba ca autorul a "inflorit" bine limbajul argotic). Una peste alta, un roman accesibil, dar pigmentat si cu unele secvente simbolice pentru pierderea inocentei copilariei (moartea lui "Mos Craciun"); o lectura agreabila.

[Mihaela Albianu · Rating 4 out of 5]

Dacă ”Sunt o babă comunistă” poate fi lectură obligatorie pentru absenteismul la vot, ”În iad toate becurile sunt arse” poate fi inclusă în lecturile recomandate la liceu, pentru iubitorii de pierdut timpul, alcool, bani nemunciți sau distracție nesfârșită. Mi-ar fi plăcut să găsesc și o parte frumoasă a vieții, în relația cu mama, cu Veronica sau cu copiii de la ”handicapați”, dar sentimentul că ”băieții” eșuează frecvent m-a cuprins pe tot parcursul cărții. Monotonia eșecului, a alunecării în viciu și lene predomină povestea și nu mi-a dat o stare de bine. O continuare ar putea oferi puțină lumină cititorului, fie că-i în rai sau iad...

[Gianina Ssrmn · Rating 4 out of 5]

S-a terminat parca prea repede, dar mi-a plăcut mult. Am recunoscut stilul lui Dan Lungu: propozitii scurte, eficace, pătrunzătoare, pe un fond plin de candoare și nostalgie. Ce mi s-a părut puțin diferit față de alte cărți ale lui pe care le-am citit (Baba comunistă, Șoferul din Oz, Fetita care se juca de-a Dumnezeu) e limbajul folosit, mai "crud", foarte familiar, metafore surprinzătoare (folosește cuvinte și imagini din sfera "urâtului"), dar care funcționează foarte bine și mie personal îmi amintește de limbajul folosit de generația născută-n comunism...

[Luiza Poteca · Rating 4 out of 5]

În iad toate becurile sunt arse a fost o lectură interesantă. Ce mi s-a părut interesant a fost faptul că în ciuda limbajului vulgar, cartea a avut o solemnitate a sa prin prisma omului mort de 5 ori de-a lungul vieții. Mi s-a părut revelator episodul în care naratorul se trezeste in pat alaturi de sotia sa, devenita acum o copie imperfecta a celei de dinainte, o Veronica falsa care a patrus in viata sa in cei 10 ani de mariaj inlocuind-o pe cea de care s-a indragostit.

[Horațiu · Rating 4 out of 5]

A funny book, easy to read.
If you want to learn more about how people used to live in Romania, after `89, this is the book.

[Patricia Muresan · Rating 3 out of 5]

Too vulgar

[robert · Rating 5 out of 5]

Nu știu de ce dar am amânat atât de mult cartea asta... iar acum, când am pus mâna pe ea...
DOAMNE! CE BINE SCRIE ACEST AUTOR!
Fără nicio discuție, autorul meu clasic preferat ROMÂN.

[Pașcu Iuliu-Ciprian · Rating 3 out of 5]

Tristă