Relatia dintre soacre si nurori a fost dintotdeauna subiect de glume, dar si de discutii serioase. O regasim in povestile populare si in zicatori, in romane si in show-uri TV, unde, in general, soacra apare ca un personaj negativ, iar nora, ca o victima. Rivalitatile si conflictele soacra-nora, care nu de putine ori duc la violenta, ii preocupa si pe psihologi, psihanalisti, sociologi si antropologi. Apelind la surse dintre cele mai diverse, de la literatura stiintifica la povesti reale, Aurora Liiceanu analizeaza acest raport complicat dintre doua femei care concureaza pentru dragostea aceluiasi barbat: una ca mama care nu vrea sa-si piarda copilul, cealalta ca partenera care si-l doreste doar pentru ea.
Din cuprins: Stereotipuri culturale si excesul matern • Patologia relationala: mama toxica, soacra toxica • Vocea nurorilor • Vocea soacrelor • Vocea barbatilor • Vocea psihologilor • Patru povesti cu soacre
Aurora Liiceanu este o specialistă română în psihologie, autoare a unor lucrări în acest domeniu.A lucrat în cercetare și a predat psihologie la diferite universități din București, dar și la UQAM (Canada) sau EHESS (Franța). În prezent, este cercetător senior la Institutul de Filosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” din cadrul Academiei Române.
Aurora Liiceanu a ales și pentru noua carte pe care a scris-o un subiect cu impact serios: relația complicată, nu de puține ori imposibilă, dintre soacre și nurori. E, din start, o chestiune încâlcită, pe care o atacă și cu explicații din domeniul psihologiei, dar și cu date care implică diferențele culturale și modul în care aceste două roluri sunt construite, cultural, de la spațiu la spațiu.
Subiectul ales e descompus pe aspecte, fiecare cu problemele lui. Aurora Liiceanu încearcă să acopere fiecare latură a acestei relații dintre soacre și nurori care, de dificilă ce e, a intrat în folclorul popular al multor culturi. Vorbește chiar despre stereotipurile culturale care se referă la mama (de băiat!) evreică, la mama italiancă și la mama indiană, trei exemple luate din culturi profund tradiționaliste, în care astfel de stereotipuri încă proliferează, dintr-o suită de motive (pentru a le diseca, în parte, ar fi nevoie de măcar încă o carte pentru fiecare!).
De la stereotipurile care prezintă soacra în cele mai nesuferite posturi, nu e decât un pas către stereotipurile negative care se referă la femeie, în general, demonizând-o și dezumanizând-o. Aurora Liiceanu citează aici un text celebru, în care Boccaccio, descriind femeia, o plasează în categoria monstruosului: „femeia este un animal imperfect…niciun alt animal nu este mai puțin curat decât ea și nici chiar porcul care se tăvălește în noroi nu ajunge la scârba ei“. Acest singur exemplu e suficient de puternic (cu atât mai mult cu cât i-au urmat valuri de descrieri în aceiași termeni, de acum 600 de ani și până azi!) pentru a o face pe autoare să se întrebe, legitim, dacă nu cumva toate aceste stereotipuri de gen nu sunt întărite și de astfel de comentarii misogine, pe care literatura inclusiv le face să circule. (continuarea cronicii: http://www.bookaholic.ro/aurora-liice...)