What do you think?
Rate this book
ROCKescu
ROCKescu
O carte despre rock, rockeri, Rockescu, escu.
Povestea tinerilor care au dorit să asculte muzică, liberi de orice constrângeri.
Noi suntem ROCKERI.
Iubim muzica bună.
Iubim creația lui Dumnezeu.
Spiritul de rocker nu poate fi înțeles de cineva din afară.
Sufletul nostru este mare, încăpător, spiritul ne este ascuțit.
Misiunea noastră este să iubim, nu să distrugem.
Am scris aceasta carte intr-o luna de zile, cu o frenezie nebuna. Cuvintele au curs prin mine si parca singure s-au asternut in forma actuala.
Poate unii o sa se recunoasca in personaje si o sa spuna ca nu acesta este adevarul.
Poate o sa se supere.
Le amintesc ceea ce a spus Mihai Eminescu : Lumea nu-i cum e, ci cum o vad eu!
Asa am vazut eu lumea.
O carte despre rock, rockeri, Rockescu, escu.
Povestea tinerilor care au dorit să asculte muzică, liberi de orice constrângeri.
Noi suntem ROCKERI.
Iubim muzica bună.
Iubim creația lui Dumnezeu.
Spiritul de rocker nu poate fi înțeles de cineva din afară.
Sufletul nostru este mare, încăpător, spiritul ne este ascuțit.
Misiunea noastră este să iubim, nu să distrugem.
Am scris aceasta carte intr-o luna de zile, cu o frenezie nebuna. Cuvintele au curs prin mine si parca singure s-au asternut in forma actuala.
Poate unii o sa se recunoasca in personaje si o sa spuna ca nu acesta este adevarul.
Poate o sa se supere.
Le amintesc ceea ce a spus Mihai Eminescu : Lumea nu-i cum e, ci cum o vad eu!
Asa am vazut eu lumea.
168 pages, Paperback
First published March 1, 2014
1 person is currently reading
32 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 9 of 9 reviews
August 20, 2017
Un deliciu de poveste! Mi-am retrait, in mare parte, copilaria si adolescenta. Tin minte si acum magnetofonul Grundig la care ai mei ascultau Rolling Stones, Aretha Franklin, Beatles, Janis Joplin si Led Zepellin, precum si pick-up-ul bunicilor la care se ascultau ziua romante si noaptea la radioul de sub el Europa Libera.
"Invatam sa respir."
Cu ei am crescut si cu chitara electrica a tatalui meu de cand era student, pe care si acum o mai am. "Respiram chitara."
Apoi perioada Depeche, incercarile cu pixul si carioca de a-mi pune pe haine initialele lor. "Respiram Depeche Mode."
Apoi a aparut Metallica si totul s-a schimbat. "Respiram Metallica."
Generatia noastra, a celor nascuti in anii ’70 cred ca a avut parte de cea mai frumoasa copilarie si adolescenta; pentru ca in acea perioada plina de lipsuri, o caseta primita, un cantec ascultat, un tricou altfel insemnau raiul pe pamant.
Cum spune si Cristian in povestea lui, ne adunam pe unde se putea, ascultam muzica, faceam schimb de casete, aflam lucruri noi. Banii primiti ii cheltuiam pe postere sau pe inregistrari. Tin minte si acum peretii din dormitor plini de postere (si de gaurile din pereti facute de cuiele cu care le prindeam, pentru ca piunezele puteau sa pice si se rupea posterul) :)
Dar sa ma opresc, fiindca aici e vorba de povestea altcuiva. O poveste extraordinar de frumos spusa, pe care nu ai cum sa nu o savurezi, deoarece este povestea tuturor celor care iubesc rock-ul; ba as putea spune, cred, ca este povestea tuturor celor care iubesc muzica.
“Sunt ceea ce sunt datorita muzicii[...]” si as mai adauga si a cartilor pe care le citim, a oamenilor cu care ne intalnim si a propriilor noastre valori.
Cristian Ghica isi spune povestea cu simplitate, evoca amintiri dragi sau mai putin dragi, insa in spatele cuvintelor se simt emotiile copilului si adolescentului de atunci, cu care nu ai cum sa nu te identifici.
Formatul cartii este perfect ales: are dimensiunea unui CD, iar in interior veti gasi SIDE A cu capitolele intitulate "Track 01. Intro" pana "Track 08", apoi SIDE B cu inca 8 track-uri + unul bonus.
Este un elogiu adus muzicii rock din toate punctele de vedere, o carte care mi-a facut o placere deosebita citind-o si pe care o recomand tuturor cu draga inima, fie ca au trait acele vremuri, fie ca nu. Iar cei care nu le-au trait, au sansa de a patrunde putin intr-un univers care, asa defectuos cum a fost, eu zic ca a scos oameni de calitate. Si care, cel putin in ceea ce ma priveste, vor ramane tineri intotdeauna in sufletul si prin muzica lor:
Cu ei am crescut si cu chitara electrica a tatalui meu de cand era student, pe care si acum o mai am. "Respiram chitara."
Apoi perioada Depeche, incercarile cu pixul si carioca de a-mi pune pe haine initialele lor. "Respiram Depeche Mode."
Apoi a aparut Metallica si totul s-a schimbat. "Respiram Metallica."
Generatia noastra, a celor nascuti in anii ’70 cred ca a avut parte de cea mai frumoasa copilarie si adolescenta; pentru ca in acea perioada plina de lipsuri, o caseta primita, un cantec ascultat, un tricou altfel insemnau raiul pe pamant.
Cum spune si Cristian in povestea lui, ne adunam pe unde se putea, ascultam muzica, faceam schimb de casete, aflam lucruri noi. Banii primiti ii cheltuiam pe postere sau pe inregistrari. Tin minte si acum peretii din dormitor plini de postere (si de gaurile din pereti facute de cuiele cu care le prindeam, pentru ca piunezele puteau sa pice si se rupea posterul) :)
Dar sa ma opresc, fiindca aici e vorba de povestea altcuiva. O poveste extraordinar de frumos spusa, pe care nu ai cum sa nu o savurezi, deoarece este povestea tuturor celor care iubesc rock-ul; ba as putea spune, cred, ca este povestea tuturor celor care iubesc muzica.
“Sunt ceea ce sunt datorita muzicii[...]” si as mai adauga si a cartilor pe care le citim, a oamenilor cu care ne intalnim si a propriilor noastre valori.
Cristian Ghica isi spune povestea cu simplitate, evoca amintiri dragi sau mai putin dragi, insa in spatele cuvintelor se simt emotiile copilului si adolescentului de atunci, cu care nu ai cum sa nu te identifici.
Formatul cartii este perfect ales: are dimensiunea unui CD, iar in interior veti gasi SIDE A cu capitolele intitulate "Track 01. Intro" pana "Track 08", apoi SIDE B cu inca 8 track-uri + unul bonus.
Este un elogiu adus muzicii rock din toate punctele de vedere, o carte care mi-a facut o placere deosebita citind-o si pe care o recomand tuturor cu draga inima, fie ca au trait acele vremuri, fie ca nu. Iar cei care nu le-au trait, au sansa de a patrunde putin intr-un univers care, asa defectuos cum a fost, eu zic ca a scos oameni de calitate. Si care, cel putin in ceea ce ma priveste, vor ramane tineri intotdeauna in sufletul si prin muzica lor:
November 21, 2015
Recenzie completă pe: http://readingmysticbooks-dap.blogspo...
”Sunt ceea ce sunt datorită muzicii. Sunt o consecință spirituală și socială a ei.”
Literatura cu adolescenți este extraordinar de bogată în stereotipuri. Unul dintre ele, ce-i drept destul de rar abordat, este personajul rocker, metalist.
Ce face autorul în cartea Rockescu? Îți ia stereotipul din față, îl arde și din propria cenușă, lasă să nască o realitate.
Rockerii nu sunt persoanele care beau de mor, fumează non-stop ca să fie mișto, vorbesc doar de gagici și pun prea mult preț pe muzica pe care o ascultă. Rockerii discută politică, economie, ascultă Europa Liberă (existentă pe atunci!) citesc filozofie și preocuparea lor principală e să nu se piardă; ei poate vor da din plete acum, dar peste cinci minute vor fi în stare să-ți explice filozofia de viață a lui Iorga.
Acțiunea cărții are loc în România comunistă și prezintă conceptul rockerului de înainte și după revoluție. Mi-am scuturat părinții de toate informațiile posibile legate de viața din timpul comunismului și a fost o experiență interesantă regăsirea acelor idei în cartea prezentă - înainte de a fi o carte despre rockeri, este o carte despre țara noastră și cum vom fi mereu, indiferent de locul în care ne-am afla, influențați de trecutul și prezentul acesteia. Este o carte despre români și asta este ce m-a atras, în primul rând. (Pe lângă toate trimiterile la albumele pe care le iubesc)
”— Muzica e viața mea. Mi-a intrat până în ultima celulă. Sunt în faza de transformare a celulei în notă muzicală. Și sunt în război cu toată lumea, din pricina modului de a mă îmbrăca și a părului. Bătrânu’ a zis că mă va renega dacă nu mă tund, că o să aibă el probleme. La muncă toți se uită ciudat și am discuții cu șefii: că să mă tund, că ce e cu pletele astea, nu vreau și eu să intru în rândul lumii, că sunt luat în vizor chiar de Securitate… dar nu mă interesează. Ei nu înțeleg că muzica rock este atât de puternică, încât îți modifică felul de a fi, comportamentul, gândirea. Un rocker se manifestă ca un călugăr, se îmbracă şi fizic şi spiritual, conform religiei sale. Ori ei, dacă nu ştiu ce-i aia muzică, nu au cum să înțeleagă. Și îi înjura pe toți cu năduf. Nu scăpăm noi de ăștia? Când o să intre generația noastră în ei nu o să știe pe ce planetă sunt. Nici nu o să mai știe cum îi cheamă. Lepre de oameni care ne sug sângele, ne consumă spiritul, ne pun botniță la suflet să nu putem să mușcăm, să nu putem să gustăm din viață, din ce ne-a dat Dumnezeu.”
În România de înainte de Revoluție, să iubești muzica rock era un lux - să faci rost de un album era o misiune extraordinară - căutai un cd pe care îl aveau cel mult cinci din toată țara și trebuia să îl tragi să-l ai și tu; să ai geacă sau tricou cu trupa preferată era doar un vis frumos, dacă îți lăsai plete poate nu mai ajungeai acasă întreg. Ca să poți să faci toate aceste lucruri, îți trebuia curaj. Asta însemna să fii rocker - să ai tupeu să te răzvrătești, să ai curaj să te chinui puțin pentru pasiunea ta, pentru nevoia ta spirituală (pentru că atunci când ajungeai să faci aceste lucruri, muzica nu mai ținea de corp, de ceva cu formă)
”Sunt ceea ce sunt datorită muzicii. Sunt o consecință spirituală și socială a ei.”
Literatura cu adolescenți este extraordinar de bogată în stereotipuri. Unul dintre ele, ce-i drept destul de rar abordat, este personajul rocker, metalist.
Ce face autorul în cartea Rockescu? Îți ia stereotipul din față, îl arde și din propria cenușă, lasă să nască o realitate.
Rockerii nu sunt persoanele care beau de mor, fumează non-stop ca să fie mișto, vorbesc doar de gagici și pun prea mult preț pe muzica pe care o ascultă. Rockerii discută politică, economie, ascultă Europa Liberă (existentă pe atunci!) citesc filozofie și preocuparea lor principală e să nu se piardă; ei poate vor da din plete acum, dar peste cinci minute vor fi în stare să-ți explice filozofia de viață a lui Iorga.
Acțiunea cărții are loc în România comunistă și prezintă conceptul rockerului de înainte și după revoluție. Mi-am scuturat părinții de toate informațiile posibile legate de viața din timpul comunismului și a fost o experiență interesantă regăsirea acelor idei în cartea prezentă - înainte de a fi o carte despre rockeri, este o carte despre țara noastră și cum vom fi mereu, indiferent de locul în care ne-am afla, influențați de trecutul și prezentul acesteia. Este o carte despre români și asta este ce m-a atras, în primul rând. (Pe lângă toate trimiterile la albumele pe care le iubesc)
”— Muzica e viața mea. Mi-a intrat până în ultima celulă. Sunt în faza de transformare a celulei în notă muzicală. Și sunt în război cu toată lumea, din pricina modului de a mă îmbrăca și a părului. Bătrânu’ a zis că mă va renega dacă nu mă tund, că o să aibă el probleme. La muncă toți se uită ciudat și am discuții cu șefii: că să mă tund, că ce e cu pletele astea, nu vreau și eu să intru în rândul lumii, că sunt luat în vizor chiar de Securitate… dar nu mă interesează. Ei nu înțeleg că muzica rock este atât de puternică, încât îți modifică felul de a fi, comportamentul, gândirea. Un rocker se manifestă ca un călugăr, se îmbracă şi fizic şi spiritual, conform religiei sale. Ori ei, dacă nu ştiu ce-i aia muzică, nu au cum să înțeleagă. Și îi înjura pe toți cu năduf. Nu scăpăm noi de ăștia? Când o să intre generația noastră în ei nu o să știe pe ce planetă sunt. Nici nu o să mai știe cum îi cheamă. Lepre de oameni care ne sug sângele, ne consumă spiritul, ne pun botniță la suflet să nu putem să mușcăm, să nu putem să gustăm din viață, din ce ne-a dat Dumnezeu.”
În România de înainte de Revoluție, să iubești muzica rock era un lux - să faci rost de un album era o misiune extraordinară - căutai un cd pe care îl aveau cel mult cinci din toată țara și trebuia să îl tragi să-l ai și tu; să ai geacă sau tricou cu trupa preferată era doar un vis frumos, dacă îți lăsai plete poate nu mai ajungeai acasă întreg. Ca să poți să faci toate aceste lucruri, îți trebuia curaj. Asta însemna să fii rocker - să ai tupeu să te răzvrătești, să ai curaj să te chinui puțin pentru pasiunea ta, pentru nevoia ta spirituală (pentru că atunci când ajungeai să faci aceste lucruri, muzica nu mai ținea de corp, de ceva cu formă)
January 5, 2017
respiram rock.
Read
November 26, 2017[EN] The book is in Romanian, so if you can't read the review below, you won't be able to read the book either.
[RO] Am luat cartea acesta la packet cu cartea "Rock sub seceră și ciocan" ca bonus. Deși o carte inresantă, Rock sub seceră și ciocan este destul de mare și este mai mult un documentar decât o poveste și m-am oprit la jumăte, după care am trecut la Rockescu.
Rockescu este interesantă pentru că, în contrast, este o poveste personală. Cred că este o citire care complementează "Rock sub seceră și ciocan".
Este foarte mică și ușor de citit și dă cititorului o imagine destul de bună despre ce a însemnat să fii un rocker în România acum 15-20 ani.
[RO] Am luat cartea acesta la packet cu cartea "Rock sub seceră și ciocan" ca bonus. Deși o carte inresantă, Rock sub seceră și ciocan este destul de mare și este mai mult un documentar decât o poveste și m-am oprit la jumăte, după care am trecut la Rockescu.
Rockescu este interesantă pentru că, în contrast, este o poveste personală. Cred că este o citire care complementează "Rock sub seceră și ciocan".
Este foarte mică și ușor de citit și dă cititorului o imagine destul de bună despre ce a însemnat să fii un rocker în România acum 15-20 ani.
July 23, 2016
Pentru noi, a iubi este ceva firesc. A trăi sublim este în natura noastră. Muzica are aceeași rădăcină comună, în noi, cu iubirea, cu Dumnezeu. Cum se transfigurează cel care iubește, cum își schimbă viața cel care primește lumina divină, așa și noi ne modificăm fundamental. Suntem alții, după o invazie de emoții, venite periodic, de la ceva imaterial. Pentru că muzica este făcută de materie pentru spirit. Este o capacitate să transmiți sentimente și este o revelație să fii în stare să le primești. Nu știu să le pun bine în balanță, dar cred că m-ai înțeles. Noi suntem ceea ce suntem datorită muzicii. Ea ne-a purtat gândurile, visurile spre margini ale putinței umane, unde ni se desfășoară un univers plăsmuit de îngeri. Că noi ne manifestăm aici prin haine, plete, este doar imaginea reziduală a ceea ce am trăit acolo, în visare. Asta e rockerul. Un vis adus în realitate.
O lectură scurtă, dar intensă, cu un impact puternic și un mesaj revoltător, ce exprimă dorința de schimbare, de manifestare a eului unic numit rocker. Un scurt memoir asupra apariției fenomenului de muzică rock în România pe vremea comunismului din perspectiva unui tânăr român ce-și începe pasiunea pentru muzică de mic fiind și cum reușește el să treacă peste obstacolele și pre-judecățiile impuse de societatea comunistă cu ajutorul unor tovarăși incredibili, unici și plini de viață, pe care acum nu-i mai găsești în ziua de azi așa ușor.
Urmărind aventurile prin care trece tânărul Sol alături de prietenii săi, începi să simți nostalgia și tristețea cu care a scris autorul aceste întâmplări din tinerețea lui. Te trezește la realitate și te face să realizezi prin ce a trecut de fapt România în urmă cu mai bine de 25 de ani. Te face să te gândești, în special dacă ești și tu rocker, cum ai fi supraviețuit tu dacă erai în locul lui Sol. Răspunsul, pentru mine măcar, nu e cert, nu l-am găsit nici acum, știu doar că nu ușor. Dar cumva, în toate aceste relatări pline de durere, suferință și ură, dar pe deoparte pline de aventură și extaz, există o frumusețe aparte. Această frumusețe este cel mai mult redată de nostalgia trecutului și a scrierii unor amintiri unice și de neprețuit.
La urma urmelor, cred că toată lumea ar vrea să aibă un prieten precum Rockeru, care să te îndrume în viață și să te facă să te trezești la o realitate dură și fără scrupule, dar și care să te facă să realizezi că deții o putere cu care poți să schimbi ceva, însă doar dacă ai curajul să fii liber și să fii pur și simplu tu într-o lume în care îți este interzis să te exprimi și ești încontinuu amenințat cu respingere și prejudecăți de coșmar.
În concluzie, NOI cu toții suntem ROCKescu.
V-am spus că nu au murit comuniștii? Că și acum ne urmăresc securiștii? Acum mă înțelegeți de ce sunt eu croit pe ei? Da, sunteți mari, majori, ați devenit un pericol pentru ei, deoarece gândiți liber, vă conturați personalitatea, sunteți altfel, nu mai aveți 14 ani. Pricepeți? Nu trebuie să vă îngrijorați. Toți suntem urmăriți. Ca înainte. Cei care au murit sunt liberi, s-au dus la Dumnezeu, iar noi, cei care am rămas, trăim la fel. Ce dacă acum ne putem lăsa părul lung, ce dacă avem geci de piele și muzică de care vrem, ce dacă avem cărți și televiziune liberă... tot ei ne conduc și fac ce vor. Ne-au dat fărâmițe de libertate ca să nu mai ieșim în stradă așa mulți. Dovada este că se aud din ce în ce mai puține voci care se ridică împotriva lor. Au atras mulțimea de partea lor cu promisiuni fanteziste și mâncare la discreție. Ne-au pus cu botul pe labe cu minerii, când am cerut dreptul nostru la democrație. Nu au avut argumente. Oamenii nu văd mai departe de azi, vor să trăiască mai bine, să se îmbuibe cu salam fără soia și cu portocale. Pentru ei mâine are o dimensiune cu două axe: bani și bani mai mulți. Dreptatea, adevărul, lipsesc din viziunea lor. Au murit la Revoluție. Și în Piața Universității. Știți unde o să ajungem? O să fim ca în "Frații Karamazov" de Dostoievski, când mulțimea înfometată, dar liberă, a cerut: "Luați-ne libertatea și dați-ne pâine!" Pentru că asta nu e libertate, e doar o simulare, aplicată de ucigași profesioniști ai spiritului. Ce să vă mai spun? Că nu mai avem ce face? Eu unul, nu știu ce e de făcut... -Rockeru
O lectură scurtă, dar intensă, cu un impact puternic și un mesaj revoltător, ce exprimă dorința de schimbare, de manifestare a eului unic numit rocker. Un scurt memoir asupra apariției fenomenului de muzică rock în România pe vremea comunismului din perspectiva unui tânăr român ce-și începe pasiunea pentru muzică de mic fiind și cum reușește el să treacă peste obstacolele și pre-judecățiile impuse de societatea comunistă cu ajutorul unor tovarăși incredibili, unici și plini de viață, pe care acum nu-i mai găsești în ziua de azi așa ușor.
Urmărind aventurile prin care trece tânărul Sol alături de prietenii săi, începi să simți nostalgia și tristețea cu care a scris autorul aceste întâmplări din tinerețea lui. Te trezește la realitate și te face să realizezi prin ce a trecut de fapt România în urmă cu mai bine de 25 de ani. Te face să te gândești, în special dacă ești și tu rocker, cum ai fi supraviețuit tu dacă erai în locul lui Sol. Răspunsul, pentru mine măcar, nu e cert, nu l-am găsit nici acum, știu doar că nu ușor. Dar cumva, în toate aceste relatări pline de durere, suferință și ură, dar pe deoparte pline de aventură și extaz, există o frumusețe aparte. Această frumusețe este cel mai mult redată de nostalgia trecutului și a scrierii unor amintiri unice și de neprețuit.
La urma urmelor, cred că toată lumea ar vrea să aibă un prieten precum Rockeru, care să te îndrume în viață și să te facă să te trezești la o realitate dură și fără scrupule, dar și care să te facă să realizezi că deții o putere cu care poți să schimbi ceva, însă doar dacă ai curajul să fii liber și să fii pur și simplu tu într-o lume în care îți este interzis să te exprimi și ești încontinuu amenințat cu respingere și prejudecăți de coșmar.
În concluzie, NOI cu toții suntem ROCKescu.
V-am spus că nu au murit comuniștii? Că și acum ne urmăresc securiștii? Acum mă înțelegeți de ce sunt eu croit pe ei? Da, sunteți mari, majori, ați devenit un pericol pentru ei, deoarece gândiți liber, vă conturați personalitatea, sunteți altfel, nu mai aveți 14 ani. Pricepeți? Nu trebuie să vă îngrijorați. Toți suntem urmăriți. Ca înainte. Cei care au murit sunt liberi, s-au dus la Dumnezeu, iar noi, cei care am rămas, trăim la fel. Ce dacă acum ne putem lăsa părul lung, ce dacă avem geci de piele și muzică de care vrem, ce dacă avem cărți și televiziune liberă... tot ei ne conduc și fac ce vor. Ne-au dat fărâmițe de libertate ca să nu mai ieșim în stradă așa mulți. Dovada este că se aud din ce în ce mai puține voci care se ridică împotriva lor. Au atras mulțimea de partea lor cu promisiuni fanteziste și mâncare la discreție. Ne-au pus cu botul pe labe cu minerii, când am cerut dreptul nostru la democrație. Nu au avut argumente. Oamenii nu văd mai departe de azi, vor să trăiască mai bine, să se îmbuibe cu salam fără soia și cu portocale. Pentru ei mâine are o dimensiune cu două axe: bani și bani mai mulți. Dreptatea, adevărul, lipsesc din viziunea lor. Au murit la Revoluție. Și în Piața Universității. Știți unde o să ajungem? O să fim ca în "Frații Karamazov" de Dostoievski, când mulțimea înfometată, dar liberă, a cerut: "Luați-ne libertatea și dați-ne pâine!" Pentru că asta nu e libertate, e doar o simulare, aplicată de ucigași profesioniști ai spiritului. Ce să vă mai spun? Că nu mai avem ce face? Eu unul, nu știu ce e de făcut... -Rockeru
July 7, 2017
Un roman mic, mic cât o fițuică, dar concentrat; despre ce însemna să faci rost în plină cenzură de un disc cu Metallica, despre cum te luptai să derulezi banda de magnetofon, despre oameni care (surprinzător?!) reușeau să se întâlnească fără telefoane, oameni care "respiră rock”, dar sunt în aceeași măsură capabili să discute despre politică, istorie, filozofie, despre gura de libertate luată de la Radio Europa Liberă, revoluție, mineriade și libertatea (sau iluzia ei) de după la pachet cu dezamăgirile. Sigur, teme despre care s-a tot scris, dar trebuie să-i recunoaștem meritul de a fi o poveste frumos spusă, într-o manieră foarte personală și sensibilă.
April 13, 2017
Rating mare pentru ca nu ma asteptam sa-mi placa atat de mult!
August 1, 2022
Întâmplarea face că am cartea de multă vreme acasă, primită chiar de la autor, dar cu toate că am tot ținut să o citesc de abia acum i-a venit rândul. Și pentru câteva ore, timp de două zile am trăit în lumea lui Rockescu și am aflat și mai multe decât știam despre cum era să fii rocker pe vremea comunismului și imediat după, în primii ani de după Revoluție. Fiind eu însumi rocker toate noile detalii aflate m-au bucurat. Cristian Ghica are talent de povestitor și am citit-o cu foarte mare plăcere.
Semnalez totuși o mică inadvertență: în 1991 Metallica a scos albumul "Metallica" (cunoscut și ca "The Black Album" datorită copertei), nu "...And Justice for All", care a fost lansat în 1988.
Voi mai citi cărți ale acestui autor.
Semnalez totuși o mică inadvertență: în 1991 Metallica a scos albumul "Metallica" (cunoscut și ca "The Black Album" datorită copertei), nu "...And Justice for All", care a fost lansat în 1988.
Voi mai citi cărți ale acestui autor.
October 14, 2014
Prăvălia Culturală despre ROCKescu
http://pravaliaculturala.ro/balsamuri...
Răzvan Voncu scrie despre cartea ROCKescu, în revista Luceafărul.
http://www.revistaluceafarul.ro/index...
George Neagoe despre ROCKescu, în revista Apostrof
http://www.revista-apostrof.ro/artico...
Mihail Vakulovski despre ROCKescu
http://tiuk.reea.net/index.php?option...
http://pravaliaculturala.ro/balsamuri...
Răzvan Voncu scrie despre cartea ROCKescu, în revista Luceafărul.
http://www.revistaluceafarul.ro/index...
George Neagoe despre ROCKescu, în revista Apostrof
http://www.revista-apostrof.ro/artico...
Mihail Vakulovski despre ROCKescu
http://tiuk.reea.net/index.php?option...
Displaying 1 - 9 of 9 reviews