„Stafia care, în imaginarul politic al lui Marx, bântuia Europa n-a avut parte niciodată de un corp care s-o preceadă. Ea a fost şi a rămas o stafie chiar şi după ce a fost proclamată întruparea ei. Ce s-a întâmplat însă cu oamenii care au fost puşi să trăiască într-o economie ireală şi irealizabilă şi care au experimentat pe pielea lor încarcerarea într-o utopie? Cum poţi angaja popoare întregi, pornind de la o fantasmă politico-economică, în construirea planificată a neantului? Nici un autor nu a descris, într-o manieră mai concisă şi mai limpede ca Alain Besançon, o realitate care, încălcând toate legile economiei, s-a declarat a fi economia însăşi, «socialismul real». Cartea lui Alain Besançon răspunde aşadar la întrebarea «cum e cu putinţă ceva care nu e cu putinţă?». Ea e anatomia unei societăţi care nu poate genera nimic pentru indivizii care o alcătuiesc, ci doar pentru economia de război menită să apere partidul care deţine puterea. Şi care, paradoxal, trăieşte pe spezele societăţii pe care îşi propune s-o distrugă («capitalismul»). Un ţel care, odată atins, ar reprezenta şi propriul ei sfârşit. O carte obligatorie pentru noile generaţii cărora le place să viseze în anticamera unui coşmar pe care părinţii lor l-au trăit.“ (Gabriel LIICEANU)
Un historien français, membre de l'Institut, directeur d'études à l'EHESS, à l'Institut d'histoire sociale et à la Nouvelle Initiative Atlantique. Ancien communiste à la fin de l'époque stalinienne, il est rapidement passé à une position d'analyse critique de l'idéologie communiste et, plus généralement, de la question du totalitarisme.
Spicuiri din recenzia finala care se poate gasi pe blogul meu
Un adevărat tur de forță argumentativ!
Sincer, nu mă miră că acest volumaș i-a adus lui Alain Besançon atâția dușmani. Ciocanul său este atât de puternic și este azvârlit cu atâta forță în picioarele de lut ale colosului URSS încât oricât de zdravănă ţi-ar fi credința în comunismul bolșevic, nu ai cum să nu-ți pui ceva semne de întrebare.
Besançon e aprig și neiertător. Besançon e un fel de Schopenhauer care nu explică cum să ai întotdeauna dreptate, ci îți arată cu toate armele din dotare cum este un om care știe cum să aibă întotdeauna dreptate.
Anatomia unei stafii defineşte cum modelul socialist (sovietic) este "capuşa" capitalismului. Un eseu placut, ușor de citit și foarte frumos structurat. Recomand.
În lucrarea sa captivantă și profundă, "Anatomia unei Stafii," Alain Besançon ne oferă o explorare remarcabilă a utopiei politice și economice, cu accent pe socialismul real, care a rămas mereu o "stafie" în imaginarul politic marxist. Autorul ne poartă intr-o călătorie intelectuală ce aruncă lumină asupra consecințelor devastatoare ale încercării de a pune în practică o utopie economică ireală și irealizabilă. Unul dintre punctele centrale ale cărții lui Besançon este investigarea impactului asupra oamenilor care au trăit într-o economie planificată, care, în ciuda pretențiilor sale grandioase, s-a dovedit a fi o iluzie. Cum poate o societate să își angajeze cetățenii în construirea unui "neant planificat" pornind de la o fantasmă politico-economică? Aceasta este întrebarea-cheie pe care autorul o abordează cu o claritate și concizie remarcabilă. Besançon dezvăluie că "socialismul real" a fost o realitate paradoxală, care s-a autodeclarat economie, dar a eșuat lamentabil în a satisface nevoile individuale ale cetățenilor săi. Cartea oferă o anatomie precisă a unei societăți care a eșuat în a genera prosperitate pentru indivizii care o compun și, mai degrabă, s-a concentrat pe menținerea unui aparat de stat în scopul apărării partidului aflat la putere. Unul dintre aspectele uluitoare ale acestei lucrări este modul în care Besançon dezvăluie că acest sistem, care își propunea să distrugă "capitalismul," a fost, în mod paradoxal, dependent de societatea pe care intenționa să o eradicheze. Odată cu atingerea obiectivului său, acest sistem utopic ar fi dus inevitabil la propriul său sfârșit. "Anatomia unei Stafii" nu doar oferă o analiză comprehensivă a socialismului real, ci și aruncă o lumină puternică asupra utopiilor politice în general. Este o carte esențială pentru noile generații, care ar trebui să privească în trecutul recent pentru a înțelege cât de important este să rămânem vigilenți în fața promisiunilor utopice care pot ascunde pericole subtile. Besançon ne provoacă să reflectăm asupra naturii umane și asupra lecțiilor învățate dintr-un coșmar al trecutului.
Despre hainele împăratului, publicată când mulți refuzau să accepte că este gol. Deși sistemul sovietic este devoalat ca o diversiune a hoțului de buzunare, care abate atenția într-o parte pentru a acționa în cealaltă, Besançon este nevoit totuși să-i deruleze prin stop-cadru incongruențele ideologice. Insistența demersului riscă a crea iluzia unei echivalențe de adâncime sau substanță a socialismului leninist, dar poza finală este a unui ridicol grotesc: promovarea omului incapabil ca factor de stabilizare a piramidei de control, finalitatea teoretică a economiei socialiste ori în economie naturală ori într-o permanentă economie de război, necesitatea vitală a existenței capitalismului extern ca sursă de tehnologie și ca o contrapondere stabilizatoare (exact cum ar fi un corp pentru un cancer). Este uimitor de actual descrisă, pentru români, situația acelei clase de oameni mediocri pentru care singura satisfacție la nivel social este una „substitutivă”, plăcerea de a domina din impostură. Mergând în jos, nivelarea socială a mediocrității eliberează de presiunea de a ascende și concomitent erodează subversiv încrederea în capacitatea de desprindere din pluton. Este descrierea perfectă a angajatului de azi dintr-un minister, companie națională, inspectorat școlar etc.
Apărută în anii 80, cartea a anticipat destrămarea lagărului sovietic ca urmare a ruperii de ritm generată de Vest. Uniunea Sovietică s-a bazat pe un sistem de redistribuire a resurselor către susținerea complexului industrial militar și a fost nevoie de 70 de ani pentru ca exploatarea la limita impusă de cadența de dezvoltare a Occidentului să nu mai fie posibilă. Odată ce și-a pierdut echivalența puterii militare, URSS-ul s-a destrămat