What do you think?
Rate this book
Opere. Poezii
Poezii, ediţie critică, note, variante şi cronologie de
Perpessicius. Diferenţe textuale şi uncomentariu asupra ediţiei Perpessicius de Nicolae Georgescu. Introducere de Eugen Simion.
Volumul, care apare în momente festive ca „Ziua culturii naţionale” (2014, 15 ianuarie), marchează şi apariţia celui de al 150-lea volum din presitigioasa colecţie „opere fundamentale” reproduce în întregime ediţia lui Perpessicius a poeziei lui Eminescu, însoţită de unele interpretări privind reproducerea textelor antume de nicolae Georgescu.
„Ce alegem, azi, din Eminescu, ce ne place încă din poemele pe care, de mici, le-am învățat pe de rost? Am făcut, repet, această experiență de mai multe ori și când, cu câtva timp în urmă, am deschis din nou ediția Perpessicius și câteva zile în șir m-am odihnit, vorba filozofului, în Eminescu, am constatat că gustul meu nu s-a modificat prea mult de la penultima lectură integrală. Preferințele mele sar și acum peste poemele pregătitoare din adolescență și încep cu Venere și Madonă și Mortua est!, nu ocolesc nici epigonii, poem polemic și didactic, cu o retorică într-o oarecare măsură obosită. Indignarea din partea a doua atinge însă accente puternice și lirismul sarcastic, cu nuanțe biblice, este copleșitor. Este, poate, la mijloc și obișnuința, dar când privirea cade pe versul știut și răs-știut: «Iară noi? noi, epigonii... Simțiri reci, harfe zdrobite», mecanismele interioare ale imaginației se pun în mișcare și spiritul critic este uluit de forța cu care se rostogolesc în ritmuri accelerate imaginile unei teribile mânii... Ce mai contează banalitatea dialectală a unui cuvânt (răpejune), când există versul extraordinar «Noi cârpim cerul cu stele, noi mânjim marea cu valuri»? și încă altele care au intrat în memoria noastră și revin acum în timpul lecturii, proaspete și culpabilizante ca versetele din vechiul testament?!” EUGEN SIMION
Perpessicius. Diferenţe textuale şi uncomentariu asupra ediţiei Perpessicius de Nicolae Georgescu. Introducere de Eugen Simion.
Volumul, care apare în momente festive ca „Ziua culturii naţionale” (2014, 15 ianuarie), marchează şi apariţia celui de al 150-lea volum din presitigioasa colecţie „opere fundamentale” reproduce în întregime ediţia lui Perpessicius a poeziei lui Eminescu, însoţită de unele interpretări privind reproducerea textelor antume de nicolae Georgescu.
„Ce alegem, azi, din Eminescu, ce ne place încă din poemele pe care, de mici, le-am învățat pe de rost? Am făcut, repet, această experiență de mai multe ori și când, cu câtva timp în urmă, am deschis din nou ediția Perpessicius și câteva zile în șir m-am odihnit, vorba filozofului, în Eminescu, am constatat că gustul meu nu s-a modificat prea mult de la penultima lectură integrală. Preferințele mele sar și acum peste poemele pregătitoare din adolescență și încep cu Venere și Madonă și Mortua est!, nu ocolesc nici epigonii, poem polemic și didactic, cu o retorică într-o oarecare măsură obosită. Indignarea din partea a doua atinge însă accente puternice și lirismul sarcastic, cu nuanțe biblice, este copleșitor. Este, poate, la mijloc și obișnuința, dar când privirea cade pe versul știut și răs-știut: «Iară noi? noi, epigonii... Simțiri reci, harfe zdrobite», mecanismele interioare ale imaginației se pun în mișcare și spiritul critic este uluit de forța cu care se rostogolesc în ritmuri accelerate imaginile unei teribile mânii... Ce mai contează banalitatea dialectală a unui cuvânt (răpejune), când există versul extraordinar «Noi cârpim cerul cu stele, noi mânjim marea cu valuri»? și încă altele care au intrat în memoria noastră și revin acum în timpul lecturii, proaspete și culpabilizante ca versetele din vechiul testament?!” EUGEN SIMION
1536 pages, Hardcover
First published December 1, 1883
48 people are currently reading
715 people want to read
About the author
Mihai Eminescu
232 books264 followersMihai Eminescu (Romanian pronunciation: [miˈhaj emiˈnesku]; born Mihail Eminovici) was a Romantic poet, novelist and journalist, often regarded as the most famous and influential Romanian poet.
Eminescu was an active member of the Junimea literary society and he worked as an editor for the newspaper Timpul ("The Time"), the official newspaper of the Conservative Party (1880–1918).
His first poems volume was published when he was 16 and he went to Vienna to study when he was 19. The poet's manuscripts, containing 46 volumes and approximately 14,000 pages, were offered by Titu Maiorescu as a gift to the Romanian Academy during the meeting that was held on January 25, 1902.
Notable works include Luceafărul (Evening Star), Odă în metru antic (Ode in Ancient Meter), and the five Letters (Epistles/Satires). In his poems he frequently used metaphysical, mythological and historical subjects. In general his work was influenced by the German philosopher Arthur Schopenhauer.
Eminescu was an active member of the Junimea literary society and he worked as an editor for the newspaper Timpul ("The Time"), the official newspaper of the Conservative Party (1880–1918).
His first poems volume was published when he was 16 and he went to Vienna to study when he was 19. The poet's manuscripts, containing 46 volumes and approximately 14,000 pages, were offered by Titu Maiorescu as a gift to the Romanian Academy during the meeting that was held on January 25, 1902.
Notable works include Luceafărul (Evening Star), Odă în metru antic (Ode in Ancient Meter), and the five Letters (Epistles/Satires). In his poems he frequently used metaphysical, mythological and historical subjects. In general his work was influenced by the German philosopher Arthur Schopenhauer.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 60 reviews
April 18, 2025
از راه شبهای خاموش
از راه دشتهای سرسبز
از راه بادهای شرجی
آواز غمگینی را میشنوم
از ابری که میگذرد
از ماه منجمد
از رؤیاهای شبحمانند
من فرشتهای را دیدم
و دریا آرام گرفت
آنگاه که زمان در سکون بود و
بدر کامل را لای آستینام داشتم
نگاه کن!
چشمان گریانم را
و پهنهی باز جهان را
من با فکر مستم
بر این کرانه آواز خواهم خواند و
خواهم گریست
حتی روزی که نباشم.
...
میهای امینسکو (۱۸۸۹-۱۸۵۰) شاعر، نثرنويس و نویسندهای روزنامهنگار، یکی از مهمترین شاعران مدرن رومانی محسوب میشود.
جورج كالينسكو، منتقد مشهور رومانی میگوید:" او بزرگترین شاعر ملی رومانی است که معنویت و فرهنگ رومانیایی را به بهترین وجه، بیان کرده است."
من_هنوز_یک_آرزو_دارم
میهای_امینسکو
سعید_جهانپولاد
شعر_لهستانی
mihai_eminescu
I have yet one desire
از راه دشتهای سرسبز
از راه بادهای شرجی
آواز غمگینی را میشنوم
از ابری که میگذرد
از ماه منجمد
از رؤیاهای شبحمانند
من فرشتهای را دیدم
و دریا آرام گرفت
آنگاه که زمان در سکون بود و
بدر کامل را لای آستینام داشتم
نگاه کن!
چشمان گریانم را
و پهنهی باز جهان را
من با فکر مستم
بر این کرانه آواز خواهم خواند و
خواهم گریست
حتی روزی که نباشم.
...
میهای امینسکو (۱۸۸۹-۱۸۵۰) شاعر، نثرنويس و نویسندهای روزنامهنگار، یکی از مهمترین شاعران مدرن رومانی محسوب میشود.
جورج كالينسكو، منتقد مشهور رومانی میگوید:" او بزرگترین شاعر ملی رومانی است که معنویت و فرهنگ رومانیایی را به بهترین وجه، بیان کرده است."
من_هنوز_یک_آرزو_دارم
میهای_امینسکو
سعید_جهانپولاد
شعر_لهستانی
mihai_eminescu
I have yet one desire
February 10, 2017
1. "Biblia ne povesteşte de Samson, cum că muierea,
Când dormea, tăindu-i părul, i-a luat toată puterea
De l-au prins apoi duşmanii, l-au legat şi i-au scos ochii,
Ca dovadă de ce suflet stă în piepţii unei rochii..."
2. "O, cum Rafael creat-a pe Madona dumnezeie,
Cu diadema-i de stele, cu surasu-i blând, vergin,
Eu făcut-am zeitate dintr-o palidă femeie,
Cu inima stearpă, rece şi cu suflet de venin!"
1. "Dar nu vine... Singuratic
În zadar suspin şi sufăr
Lângă lacul cel albastru
Încărcat cu flori de nufăr."
2. "Moartea vindec-orice rană,
Dând la patime repaos."
La fel şi în cazul confesiunii religioase şi a aspiraţiei către absolut. Dacă la nivelul confesiunii religioase a oscilat între teism şi ateism ("Eu nu cred nici în Iehova,/ nici în Buddha...), metafizica n-a tăgăduit-o niciodată, aceasta fiind remarcabil expusă în Scrisoarea I ("Unul caută-n oglina de-şi buclează al său păr/ Altul caută în lume şi în vreme adevăr" | "Timpul mort şi-ntinde trupul şi devine veşnicie" | "Poţi zidi o lume-ntraga, poţi s-o sfărâmi... orice-ai spune/ Peste toate o lopata de ţărână se depune" | "Şi pe toţi ce-n astă lume sunt supuşi puterii sorţii,/ Deopotrivă-i stăpâneşte raza ta şi geniul morţii!").
Sub nicio formă nu se poate trece cu vederea peste legendara meditaţie filosofică din "Glossă", un ghid în versuri al spiritelor pierdute, un ghid scris el însuşi de un suflet pierdut. Şi, de asemenea, nu se pot uita remarcabilele traduceri din poeţii germani.
Poate sunt subiectiv cu privire la creaţia eminesciană, conştient fiind (nu cred că am mai scris despre asta până acum) că poezia are un specific naţional. Sau -mă rog!- un specific de limbă. Schiller e un mare poet pentru nemţi, Villon pentru francezi şi Byron pentru englezi. Pur şi simplu... poezia se poate citi în altă limba, tradusă, dar nu se poate simţi decât în limba în care a fost scrisă. Eliade spunea: "Recitindu-l pe Eminescu ne întoarcem, ca într-un dulce somn, la noi acasă!".
Andrei Tamaş,
14 decembrie 2015
Când dormea, tăindu-i părul, i-a luat toată puterea
De l-au prins apoi duşmanii, l-au legat şi i-au scos ochii,
Ca dovadă de ce suflet stă în piepţii unei rochii..."
2. "O, cum Rafael creat-a pe Madona dumnezeie,
Cu diadema-i de stele, cu surasu-i blând, vergin,
Eu făcut-am zeitate dintr-o palidă femeie,
Cu inima stearpă, rece şi cu suflet de venin!"
1. "Dar nu vine... Singuratic
În zadar suspin şi sufăr
Lângă lacul cel albastru
Încărcat cu flori de nufăr."
2. "Moartea vindec-orice rană,
Dând la patime repaos."
La fel şi în cazul confesiunii religioase şi a aspiraţiei către absolut. Dacă la nivelul confesiunii religioase a oscilat între teism şi ateism ("Eu nu cred nici în Iehova,/ nici în Buddha...), metafizica n-a tăgăduit-o niciodată, aceasta fiind remarcabil expusă în Scrisoarea I ("Unul caută-n oglina de-şi buclează al său păr/ Altul caută în lume şi în vreme adevăr" | "Timpul mort şi-ntinde trupul şi devine veşnicie" | "Poţi zidi o lume-ntraga, poţi s-o sfărâmi... orice-ai spune/ Peste toate o lopata de ţărână se depune" | "Şi pe toţi ce-n astă lume sunt supuşi puterii sorţii,/ Deopotrivă-i stăpâneşte raza ta şi geniul morţii!").
Sub nicio formă nu se poate trece cu vederea peste legendara meditaţie filosofică din "Glossă", un ghid în versuri al spiritelor pierdute, un ghid scris el însuşi de un suflet pierdut. Şi, de asemenea, nu se pot uita remarcabilele traduceri din poeţii germani.
Poate sunt subiectiv cu privire la creaţia eminesciană, conştient fiind (nu cred că am mai scris despre asta până acum) că poezia are un specific naţional. Sau -mă rog!- un specific de limbă. Schiller e un mare poet pentru nemţi, Villon pentru francezi şi Byron pentru englezi. Pur şi simplu... poezia se poate citi în altă limba, tradusă, dar nu se poate simţi decât în limba în care a fost scrisă. Eliade spunea: "Recitindu-l pe Eminescu ne întoarcem, ca într-un dulce somn, la noi acasă!".
Andrei Tamaş,
14 decembrie 2015
August 11, 2020
Cu unele poezii am rezonat, dar cu altele nu.
"Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate,
Voluptos joc cu icoane și cu glasuri tremurate.
Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea.", Epigonii.
"Muști de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul,
În acea nemărginire ne-nvârtim uitând cu totul
Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată,
Că-ndărătu-i și-nainte-i întuneric se arată.", Scrisoarea I.
"Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate,
Voluptos joc cu icoane și cu glasuri tremurate.
Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea.", Epigonii.
"Muști de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul,
În acea nemărginire ne-nvârtim uitând cu totul
Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată,
Că-ndărătu-i și-nainte-i întuneric se arată.", Scrisoarea I.
January 22, 2022
Editia Humanitas nu a inclus poezii ca Imparat si proletar, ceea ce este ironic. Inainte de 1989, nu mai scapai de ea, acum e invers si la fel. Indiferent de motiv, rateaza ca antologie, pentru ca te pune sa cauti in alta parte textele.
Cum problema a fost observata doar de pricinosi ca Ion Spanu, ma intreb daca volume de genul sunt citite. Altfel, e pretty, cartonata, are note si cateva poze.
Cum problema a fost observata doar de pricinosi ca Ion Spanu, ma intreb daca volume de genul sunt citite. Altfel, e pretty, cartonata, are note si cateva poze.
February 4, 2022
Am terminat cartea de multtt timp, insa nu am avut deloc timp sa imi astern cateva ganduri. Cartea este un amalgan de sentimente dupa cum toti stim cine a fost Mihai Eminescu si cum scria el. Desi nu imi plac poeziile in general, pot spune ca daca o citesti linistit poti simti trairile poetului in fiecare vers scris.
Din partea mea are
5/5🌟🌟🌟🌟🌟
Din partea mea are
5/5🌟🌟🌟🌟🌟
July 16, 2014
I have the deepest respect for Corneliu M. Popescu! Eminescu could only be translated by another genius.
January 28, 2022
Făclie de veghe pe umezi morminte,
Un sunet de clopot în orele sfinte,
Un vis ce își moaie aripa-n amar,
Astfel ai trecut de al lumii hotar.
Trecut-ai când ceru-i câmpie senină,
Cu râuri de lapte și flori de lumină,
Când norii cei negri par sombre palate
De luna regină pe rând vizitate.
Te văd ca o umbră de-argint strălucită,
Cu-aripi ridicate la ceruri pornită,
Suind, palid suflet, a norilor schele,
Prin ploaia de raze, ninsoare de stele.
O rază te-nalță, un cântec te duce
Cu brațele albe pe piept puse cruce,
Când torsul s-aude l-al vrăjilor caier
Argint e pe ape și aur în aer.
Văd sufletu-ți candid prin spațiu cum trece;
Privesc apoi lutul rămas... alb și rece,
Cu haina lui lungă culcat în sicriu,
Privesc la surâsu-ți rămas încă viu -
Și-ntreb al meu suflet rănit de-ndoială,
De ce-ai murit, înger cu fața cea pală,
Au nu ai fost jună, n-ai fost tu frumoasă?
Te-ai dus spre a stinge o stea radioasă?
Dar poate acolo să fie castele
Cu arcuri de aur zidite din stele,
Cu râuri de foc și cu poduri de-argint,
Cu țărmuri de smirnă, cu flori care cânt;
Să treci tu prin ele, o sfântă regină,
Cu păr lung de raze, cu ochi de lumină,
În haină albastră stropită cu aur,
Pe fruntea ta pală cunună de laur.
O, moartea e-un chaos, o mare de stele,
Când viața-i o baltă de vise rebele;
O, moartea-i un secol cu sori înflorit,
Când viața-i un basmu pustiu și urât. -
Dar poate... o! capu-mi pustiu cu furtune,
Gândirile-mi rele sugrum cele bune...
Când sorii se sting și când stelele pică,
Îmi vine a crede că toate-s nimică .
Se poate ca bolta de sus să se spargă,
Să cadă nimicul cu noaptea lui largă,
Să văd cerul negru că lumile-și cerne
Ca prăzi trecătoare a morții eterne ...
Ș-atunci de-ai fi astfel... atunci în vecie
Suflarea ta caldă ea n-o să învie,
Atunci graiu-ți dulce în veci este mut...
Atunci acest înger n-a fost decât lut.
Și totuși, țărână frumoasă și moartă,
De racla ta razim eu harfa mea spartă
Și moartea ta n-o plâng, ci mai fericesc
O rază fugită din chaos lumesc.
Ș-apoi... cine știe de este mai bine
A fi sau a nu fi... dar știe oricine
Că ceea ce nu e, nu simte dureri,
Și multe dureri-s, puține plăceri.
A fi? Nebunie și tristă și goală;
Urechea te minte și ochiul te-nșală ;
Ce-un secol ne zice, ceilalți o dezic.
Decât un vis sarbăd, mai bine nimic.
Văd vise-ntrupate gonind după vise,
Pân' dau în morminte ce-așteaptă deschise,
Și nu știu gândirea-mi în ce să o stâng:
Să râd ca nebunii? Să-i blestem? Să-i plâng?
La ce?... Oare totul nu e nebunie?
Au moartea ta, înger, de ce fu să fie?
Au e sens în lume? Tu chip zâmbitor,
Trăit-ai anume ca astfel să mori?
De e sens într-asta, e-ntors și ateu,
Pe palida-ți frunte nu-i scris Dumnezeu.
- Mortua est! (1871, 1 martie)
Un sunet de clopot în orele sfinte,
Un vis ce își moaie aripa-n amar,
Astfel ai trecut de al lumii hotar.
Trecut-ai când ceru-i câmpie senină,
Cu râuri de lapte și flori de lumină,
Când norii cei negri par sombre palate
De luna regină pe rând vizitate.
Te văd ca o umbră de-argint strălucită,
Cu-aripi ridicate la ceruri pornită,
Suind, palid suflet, a norilor schele,
Prin ploaia de raze, ninsoare de stele.
O rază te-nalță, un cântec te duce
Cu brațele albe pe piept puse cruce,
Când torsul s-aude l-al vrăjilor caier
Argint e pe ape și aur în aer.
Văd sufletu-ți candid prin spațiu cum trece;
Privesc apoi lutul rămas... alb și rece,
Cu haina lui lungă culcat în sicriu,
Privesc la surâsu-ți rămas încă viu -
Și-ntreb al meu suflet rănit de-ndoială,
De ce-ai murit, înger cu fața cea pală,
Au nu ai fost jună, n-ai fost tu frumoasă?
Te-ai dus spre a stinge o stea radioasă?
Dar poate acolo să fie castele
Cu arcuri de aur zidite din stele,
Cu râuri de foc și cu poduri de-argint,
Cu țărmuri de smirnă, cu flori care cânt;
Să treci tu prin ele, o sfântă regină,
Cu păr lung de raze, cu ochi de lumină,
În haină albastră stropită cu aur,
Pe fruntea ta pală cunună de laur.
O, moartea e-un chaos, o mare de stele,
Când viața-i o baltă de vise rebele;
O, moartea-i un secol cu sori înflorit,
Când viața-i un basmu pustiu și urât. -
Dar poate... o! capu-mi pustiu cu furtune,
Gândirile-mi rele sugrum cele bune...
Când sorii se sting și când stelele pică,
Îmi vine a crede că toate-s nimică .
Se poate ca bolta de sus să se spargă,
Să cadă nimicul cu noaptea lui largă,
Să văd cerul negru că lumile-și cerne
Ca prăzi trecătoare a morții eterne ...
Ș-atunci de-ai fi astfel... atunci în vecie
Suflarea ta caldă ea n-o să învie,
Atunci graiu-ți dulce în veci este mut...
Atunci acest înger n-a fost decât lut.
Și totuși, țărână frumoasă și moartă,
De racla ta razim eu harfa mea spartă
Și moartea ta n-o plâng, ci mai fericesc
O rază fugită din chaos lumesc.
Ș-apoi... cine știe de este mai bine
A fi sau a nu fi... dar știe oricine
Că ceea ce nu e, nu simte dureri,
Și multe dureri-s, puține plăceri.
A fi? Nebunie și tristă și goală;
Urechea te minte și ochiul te-nșală ;
Ce-un secol ne zice, ceilalți o dezic.
Decât un vis sarbăd, mai bine nimic.
Văd vise-ntrupate gonind după vise,
Pân' dau în morminte ce-așteaptă deschise,
Și nu știu gândirea-mi în ce să o stâng:
Să râd ca nebunii? Să-i blestem? Să-i plâng?
La ce?... Oare totul nu e nebunie?
Au moartea ta, înger, de ce fu să fie?
Au e sens în lume? Tu chip zâmbitor,
Trăit-ai anume ca astfel să mori?
De e sens într-asta, e-ntors și ateu,
Pe palida-ți frunte nu-i scris Dumnezeu.
- Mortua est! (1871, 1 martie)
April 6, 2021
The name Mihai Eminescu isn’t likely to ring an immediate bell for Anglophone readers, but would certainly deserve to, having circled the globe quite a few times. The man unanimously considered Romania’s greatest poet was first translated into German (by the Romanian Queen of the time, Elizabeth, who wrote under the name Carmen Sylva), and would later be translated into English, French, Spanish, Portuguese, Italian, Hindi, Arabic, Hungarian and Esperanto.
He studied a kaleidoscope of subjects in Vienna and Berlin, places which would influence his work profoundly. Here, under the influence of Schopenhauer, Schiller and Kant (whom he would be the first to translate into Romanian), Metaphysics would lead him towards Hindu Studies. He would later combine this language and culture with his own Romanian one, fully convinced by the notion of an inherent spiritual relationship between East and West. Later, this inheritance would be tangible in the 20th century with North American Romanians Mircea Eliade and Ioan Petru Culianu, as these two figures would pave the way into the comparative study of religions.
Though Eminescu attained success during his lifetime, much of his magnum opus would be published posthumously. His poetry is linguistically seductive, often characterized by nostalgia, particularly when it addresses childhood and love. Like Keats, he is suavely diaphanous and aware of the power of the sublime, unafraid of life’s monstrous themes. Like Goethe, he loves the forest. Like Lermontov, he is often ironic, with a sharp spirit for the human paradox, and it is precisely here that he is most capable of provoking emotional vibration – as a sorcerer of juxtaposition, with poems like ‘Angel and Demon’ and ‘Venus and Madonna’. Take ‘Glossa’, for instance, and see how it compares to the sentiments that travelled across Europe in that era:
‘Time will come and time will go,
All is old and all is new,
What is great and what is low
Ask yourself and think it through;
Desire not and have no fear,
Things which are like waves will pass;
If they rush you, if they call you near
You remain as cold as glass.’
(in translation by A.I. Scridon)
He studied a kaleidoscope of subjects in Vienna and Berlin, places which would influence his work profoundly. Here, under the influence of Schopenhauer, Schiller and Kant (whom he would be the first to translate into Romanian), Metaphysics would lead him towards Hindu Studies. He would later combine this language and culture with his own Romanian one, fully convinced by the notion of an inherent spiritual relationship between East and West. Later, this inheritance would be tangible in the 20th century with North American Romanians Mircea Eliade and Ioan Petru Culianu, as these two figures would pave the way into the comparative study of religions.
Though Eminescu attained success during his lifetime, much of his magnum opus would be published posthumously. His poetry is linguistically seductive, often characterized by nostalgia, particularly when it addresses childhood and love. Like Keats, he is suavely diaphanous and aware of the power of the sublime, unafraid of life’s monstrous themes. Like Goethe, he loves the forest. Like Lermontov, he is often ironic, with a sharp spirit for the human paradox, and it is precisely here that he is most capable of provoking emotional vibration – as a sorcerer of juxtaposition, with poems like ‘Angel and Demon’ and ‘Venus and Madonna’. Take ‘Glossa’, for instance, and see how it compares to the sentiments that travelled across Europe in that era:
‘Time will come and time will go,
All is old and all is new,
What is great and what is low
Ask yourself and think it through;
Desire not and have no fear,
Things which are like waves will pass;
If they rush you, if they call you near
You remain as cold as glass.’
(in translation by A.I. Scridon)
March 18, 2022
Mereu am auzit de Eminescu că este un poet trist, dar romantic, intr-adevăr așa este, cum spune și el: „Eu rămân ce-am fost: romantic.”- EU NU CRED NICI ÎN IEHOVA
Mă așteptam să aibe poezii cu un mesaj nu așa de pozitiv, iubirea să fie ascunsă în tristețe, persoana iubită să o simtă departe de el, dar câteodată mergea și mai multă fericire.
Dar nu pot să neg faptul că Eminescu este și va fi unul dintre poeții mei preferați.
”Prin nopți tăcute,
Prin lunce mute,
Prin vântul iute,
Aud un glas;
Din nor ce trece,
Din luna rece,
Din visuri sece,
Văd un obraz.
Lumea senină,
Luna cea plină
Și marea lină
Icoană-i sunt;
Ochiu-mi o cată
În lumea lată.
Cu mintea beată
Eu plând și cânt.” - PRIN NOPȚI TĂCUTE
Îl cunoaștem pe Eminescu de mici, introducându-ne în cărțile de română multe poezii pe care acum ni le amintim cu drag: ”Somnoroase păsărele”, ”Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”, ”Ce te legeni...”, ”La mijloc de codru” etc. Poeziile lui merită citite, chiar dacă au o notă mai tristă a vieții și a iubirii.
Mă așteptam să aibe poezii cu un mesaj nu așa de pozitiv, iubirea să fie ascunsă în tristețe, persoana iubită să o simtă departe de el, dar câteodată mergea și mai multă fericire.
Dar nu pot să neg faptul că Eminescu este și va fi unul dintre poeții mei preferați.
”Prin nopți tăcute,
Prin lunce mute,
Prin vântul iute,
Aud un glas;
Din nor ce trece,
Din luna rece,
Din visuri sece,
Văd un obraz.
Lumea senină,
Luna cea plină
Și marea lină
Icoană-i sunt;
Ochiu-mi o cată
În lumea lată.
Cu mintea beată
Eu plând și cânt.” - PRIN NOPȚI TĂCUTE
Îl cunoaștem pe Eminescu de mici, introducându-ne în cărțile de română multe poezii pe care acum ni le amintim cu drag: ”Somnoroase păsărele”, ”Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”, ”Ce te legeni...”, ”La mijloc de codru” etc. Poeziile lui merită citite, chiar dacă au o notă mai tristă a vieții și a iubirii.
February 24, 2021
"Te-ai simți pe vecinicie
Mort de viu" (Când privești oglinda mării)
"Demult zburai tu în lumi senine-
De nu iubeai." (Îngere palid)
"Patria vieții mele e numai prezentul "
"De dragul tău și flori și oameni
Și stele să trăiască vor.
Pe mine mă iubeai tu numai
Și numai eu doresc să mor. " (Atât de dulce)
"Anii tăi se par ca clipe
Clipe dulci se par ca veacuri" (O, rămâi)
"Atât de fragedă te-asameni
Cu floarea albă de cireș,
Și că un înger dintre oameni
În calea vieții mele ieși." (Atât de fragedă)
"Când prin această lume să trecem ne e scris
Ca visul unei umbre și umbra unui vis?" (Despărțire)
"Și de asupra mea rămâi
Durerea de o curmă
Căci ești iubirea mea dentâi
Si visul meu din urmă.
[...]
Trăind în cercul vostru strâmt
Norocul vă petrece
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor și rece" (Luceafărul)
"Nu credeam să-nvăța muri vreodată" (Odă)
"De-or trece anii cum trecură
Eu tot mai mult îmi va plăcé
Pentru că-n toat-a ei făptura
E-un《nu știu cum》ș-un 《nu știu ce》"
(De-or trece anii...)
"Cu zâmbetul tău dulce tu mângâi ochii mei
Femeie între stele și stea între femei"
(Din valurile vremii..)
"De ce nu-mi vii?"
"Moartea vindec-orice rană
Dând la patine repaos" (Foaia veștedă)
Mort de viu" (Când privești oglinda mării)
"Demult zburai tu în lumi senine-
De nu iubeai." (Îngere palid)
"Patria vieții mele e numai prezentul "
"De dragul tău și flori și oameni
Și stele să trăiască vor.
Pe mine mă iubeai tu numai
Și numai eu doresc să mor. " (Atât de dulce)
"Anii tăi se par ca clipe
Clipe dulci se par ca veacuri" (O, rămâi)
"Atât de fragedă te-asameni
Cu floarea albă de cireș,
Și că un înger dintre oameni
În calea vieții mele ieși." (Atât de fragedă)
"Când prin această lume să trecem ne e scris
Ca visul unei umbre și umbra unui vis?" (Despărțire)
"Și de asupra mea rămâi
Durerea de o curmă
Căci ești iubirea mea dentâi
Si visul meu din urmă.
[...]
Trăind în cercul vostru strâmt
Norocul vă petrece
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor și rece" (Luceafărul)
"Nu credeam să-nvăța muri vreodată" (Odă)
"De-or trece anii cum trecură
Eu tot mai mult îmi va plăcé
Pentru că-n toat-a ei făptura
E-un《nu știu cum》ș-un 《nu știu ce》"
(De-or trece anii...)
"Cu zâmbetul tău dulce tu mângâi ochii mei
Femeie între stele și stea între femei"
(Din valurile vremii..)
"De ce nu-mi vii?"
"Moartea vindec-orice rană
Dând la patine repaos" (Foaia veștedă)
February 25, 2012
Corneliu M Popescu provides the purest english translation of Eminescu's works. It is an incredible literary achievement, shadowed only by the tragic death of this young genious, that died at the age of 19 together with his mother in the big earthquake from 1977...
January 17, 2016
Vocea lui Andrei Pleşu e asemănătoare cu cea a profesorului meu de română din clasa a VII-a, deci această carte audio mă umple cu o nostaligie puternică. Această colecţie conţine poeme mai puţin cunoscute a lui Eminescu, dar care au aceeaşi putere descriptivă şi lirism subiectiv.
March 26, 2020
favorite - "Strigoii", "Mortua est!", "Melancolie", "Scrisoarea I/III", "Nu mă ințelegi", "S'a stîns viața...", "Se bate miezul nopți...", "Glossă", "Cu mîne zilele-ți adaogi", "Odă", "Stelele'n cer"
proza și poezia sunt străbătute de aceleași teme, imagini, idei -
proza și poezia sunt străbătute de aceleași teme, imagini, idei -
February 13, 2012
One of the greatest men which lived on earth, on of the greatest poets!
October 25, 2023
Luceafarul poeziei romanesti😍
January 21, 2021
Cred că a fost primul volum de poezii pe care l-am citit integral și, deși trebuie să recunosc că nu e tocmai stilul meu, am fost plăcut impresionată. Ușor de citit, am terminat această carte într-o săptămână (fără să mă strofoc prea tare; cred că aș fi putut să o citesc în doar câteva zile).
Unele poezii mi s-au părut absolut incredibile, în timp ce la altele abia m-am putut concentra, fiindcă nu mă atingeau absolut deloc. Dar era cumva de așteptat acest lucru.
Mi-a plăcut să urmăresc opiniile autorului ascunse între rândurile poeziilor și cred că ar fi interesant să citesc ceva pe partea lui biografică. "În Nirvana" de Caragiale mi-a plăcut mult de exemplu și, pe tot parcursul lecturii volumului acestuia de poezii, m-am trezit dorindu-mi să o recitesc.
Unele poezii mi s-au părut absolut incredibile, în timp ce la altele abia m-am putut concentra, fiindcă nu mă atingeau absolut deloc. Dar era cumva de așteptat acest lucru.
Mi-a plăcut să urmăresc opiniile autorului ascunse între rândurile poeziilor și cred că ar fi interesant să citesc ceva pe partea lui biografică. "În Nirvana" de Caragiale mi-a plăcut mult de exemplu și, pe tot parcursul lecturii volumului acestuia de poezii, m-am trezit dorindu-mi să o recitesc.
November 5, 2023
“Cosa ti ho augurato, dolce Romania, mia patria di gloria, mia patria di desiderio? Le braccia nervose, l'arma della forza, al tuo grande passato, grande futuro!
Dolce Romania, questo è ciò che ti auguro.”
Di difficile lettura solo perché era in lingua originale:)
Attraverso Google Translate sono riuscita ad entrare in uno spaccato ottocentesco della Romania meraviglioso.
Eminescu scrive del suo ateismo, dell’amore/timore per la vita e soprattutto decanta la patria, che definisce grande lavoratrice.
Consigliato a chi andrà a visitare queste terre!🇷🇴
Dolce Romania, questo è ciò che ti auguro.”
Di difficile lettura solo perché era in lingua originale:)
Attraverso Google Translate sono riuscita ad entrare in uno spaccato ottocentesco della Romania meraviglioso.
Eminescu scrive del suo ateismo, dell’amore/timore per la vita e soprattutto decanta la patria, che definisce grande lavoratrice.
Consigliato a chi andrà a visitare queste terre!🇷🇴
June 7, 2023
Mihai Eminescu a fost un poet român proeminent, adesea considerat poetul național al României. S-a născut la 15 ianuarie 1850, la Botoşani, Moldova (acum parte a României), şi a murit la 15 iunie 1889, la Bucureşti. Poezia eminesciană se caracterizează prin natura sa lirică și romantică, precum și prin temele ei profunde filozofice și naționaliste.
Opera poetică a lui Eminescu cuprinde o gamă largă de teme, precum iubirea, natura, istoria, filosofia și destinul poporului român. Poezia sa reflectă adesea temperamentul său melancolic și introspectiv, explorând teme de dor, frumusețe și natura trecătoare a vieții.
Unele dintre cele mai cunoscute poezii ale lui Eminescu includ: „Luceafărul”, „Scrisoarea I”, „Doina”, „Mai am un singur dor”.
Acestea sunt doar câteva exemple ale amplelor opere poetice ale lui Mihai Eminescu. Poezia sa continuă să fie celebrată și studiată pe scară largă în România, fiind considerat una dintre cele mai mari figuri literare din literatura română.
Opera poetică a lui Eminescu cuprinde o gamă largă de teme, precum iubirea, natura, istoria, filosofia și destinul poporului român. Poezia sa reflectă adesea temperamentul său melancolic și introspectiv, explorând teme de dor, frumusețe și natura trecătoare a vieții.
Unele dintre cele mai cunoscute poezii ale lui Eminescu includ: „Luceafărul”, „Scrisoarea I”, „Doina”, „Mai am un singur dor”.
Acestea sunt doar câteva exemple ale amplelor opere poetice ale lui Mihai Eminescu. Poezia sa continuă să fie celebrată și studiată pe scară largă în România, fiind considerat una dintre cele mai mari figuri literare din literatura română.
March 18, 2013
A brilliant representative of our spirituality!
July 13, 2020
Nu degeaba acest autor este considerat cel mai bun poet din România. M-au impresionat temele pe care le abordează precum și vocabularul bogat cu care ajunge la inimile cititorilor.
February 15, 2021
RO:La inceput chiar eram surprinsa mai ales de faptul ca poeziile pareau sa spuna o poveste, dar pana la final am realizat ca era aceeasi poveste reciclata si ambalata diferit.
EN: At first I was surprised that the poems actually told a story but until the end I realised that it's actually a single story recycled and in a new package.
EN: At first I was surprised that the poems actually told a story but until the end I realised that it's actually a single story recycled and in a new package.
September 25, 2023
Aunque hay varias imágenes notables en algún poema por aquí y por allá de este volumen, Eminescu me ha dejado la impresión de un buhonero que va por las calles empujando un carrito lleno de objetos de estaño, níquel y zinc, los cuales intenta vender como joyas mediante un lenguaje rimbombante y acariciador de oídos...
June 7, 2022
eminescu imi pune in cuvinte sentimentele de tanar indragostit care isi romantizeaza fiecare secunda a vietii, chiar si moartea.
January 16, 2023
Viata mea fu ziuă şi ceru-mi un senin,
Speranta, steaua de-aur mie-mi lucea în sin Pină ce-ntr-al meu suflet deodat-ai apărut
O, îngere căzut!
Speranta, steaua de-aur mie-mi lucea în sin Pină ce-ntr-al meu suflet deodat-ai apărut
O, îngere căzut!
February 7, 2021
Eminescu e MINUNAT! Am copilărit recitând poeziile lui și a fost o bucurie sa le recitesc.
January 24, 2026
Recitindu-l pe Eminescu, fără presiunea vreunui examen sau a unui comentariu, îl percep într-o cu totul și cu totul altă manieră, decât cea care mi-a fost prezentată. Pansiv, introspectiv, visător, deschizător spre alte cunoașteri, sau creatori de lumi,
valoarea lui nu are termen de comparație
în literatura română, și nu e vreun aplomb, e o constatare, deloc pripită, după parcurgerea artei sale poetice.
O parte dintre poezii, cele de dragoste, îmi transpun imaginea unui visător romantic, care vede în erosul feminin, un ideal, nu o ființă pe care neapărat poate și să o iubească. „Prea mult un înger mi-ai părut/ Și prea puțin femeie,” S-a dus amorul. Și spun poate, pentru că poeziile sunt scrise în așa fel încât pe alocuri, pare că el se chinuie, să aibă acest sentiment uman, al dragostei. De aici nașterea dorinței de-ași depăși condiția umană, implicit sentimentele. Dacă pentru el apare această stare, pentru cele cărora le sunt scrise versurile, fie Veronica, fie alte femei, acestea într-adevăr stârnesc emoție, dar nu sunt un garant că ele vor răspunde afirmativ, inițiativei lui. „Astăzi chiar de m-aș întoarce/ A-nțelege n-o mai pot…” O, rămâi
Dragostea eminesciană își are unul dintre filoane în natură. Tocmai de aceea, geniul și-a creat imaginarul poetic ca un fel de Eden, codrul fiind perceput ca un liant ce leagă lumea telurică de cea astrală, unde erosul feminin este atras de trăsăturile masculine, la rândul lor născute în liniștea pădurii, a misterului. „Nu uita că-n lacrimi este taina ochilor albaștri.” Călin (file din poveste) . Poeziile mi-au transmis faptul că frumusețea la care poetul se raportează, ar fi una care îngheață, și mă gândesc că acesta ar fi unul dintre motivele pentru care la rândul lui, încearcă să fie rece, stoic, nu atât de angrenat în acest demers. Uneori e rece, când e rațional, își înțelege neîmplinirea, propria înfrângere, alteori se consumă, reieșind latura sa emoțională, umană.
Cu toate acestea, iubirea nu e impediment spre a-și depăși propria condiție. Prin studii, curiozitate asupra lumii, asupra istoriei, a universului, a cosmosului, a naturii, a ceea ce a iubit poate mai mult decât a făcut-o în raport cu femeile, l-au transpus să pună în rime, idei de-a dreptul mirabile:
• „Căci toți se nasc spre a muri/ Și mor spre a se naște.” Luceafărul - Ciclicitatea lumii pe care o cunoaștem, dincolo de ale noastre vieții, se vor naște din nou și nou altele, cum de altfel și altele (și ale noastre totodată) vor apune, din nou și din nou.
• „Timpul mort și-ntinde trupul și devine vecinicie” Scrisoarea I – Instrumentele cu care credem că măsurăm timpul, ceasuri, calendare etc., acestea sunt de fapt forme de deziluzii, căci noi nu controlăm timpul. Am creat un sistem prin care încercăm să ne raportăm, să măsurăm ceea ce trece, ce este și ceea ce urmează, în scurtele noastre vieți.
• „Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înțelege” Scrisoarea I – Teama cât și incapacitatea de-a ne raporta la lucruri incomprehensibile, adesea ne împing spre a ne raporta la acestea ca fiind ceva rău, ceva ce nu cunoaștem, ceva ce nu putem înțelege.
• „O convenție e totul; ce-i azi drept, mâne-i minciună;” Epigonii – Timpul care ia tot, ne determină să fim adaptabili la schimbare. De aceea, ce-a fost bun, corect sau moral înainte de-a se modifica legi, percepții, religii, credințe, nu înseamnă că în continuare pot fi percepute ca fiind lucruri bune. La fel se întâmplă și cu răul. Dreptatea este a timpului, pe când noi avem doar nedreptăți.
• „Că ceea ce nu e, nu simte dureri” Mortua est! – Durerea e legată de corp care simte. Bineînțeles, durerea este și în suflet, suflet care aici pe pământ e încastrat în corp. Când sufletul va părăsi corpul, va mai fi durere, sau o altfel de durere la care nu ne putem raporta?
Ceea ce el a creat, această lume din care și-a coborât lumina cunoașterii „Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alți zei” Venere și madonă , din păcate, nu e valabilă pentru cotidian, și cu siguranță n-a fost nici pentru o parte din cei care au trăit în perioada lui. Ceea ce ne este abnorm, excentric, greu de înțeles pentru noi, a fost plătit cu vârf și îndesat de critica primită sau singurătatea cu care s-a confruntat de-a lungul vieții, implicit și suferința venită la pachet. Realitatea a fost crudă cu el, așa că a ales să se înalțe prin poezie, creându-și propria lume, în care nu poate fi criticat. În contradicție cu utopia lui, lumea visului nu-l transpune să fie total împlinit. Aici intervine partea cu introspecțiile interioare, în care e conștient că ceea ce simte sau vizează e departe de-a se concretiza „Să vezi marile-aspirații că-s reduse la nimic” Înger și demon Depășirea acestei condiții, implică după sine recunoașterea propriei vine, a remușcării asupra acestor scăpări de sentimente. Aici își arată vulnerabilitatea și totodată reflecția asupra sinelui, asupra stărilor pe care le are, asupra că a aspirat să fie nemuritor precum un Luceafăr, dar dovedind că și el poate cădea precum o fac și stelele.
Oricât de rece ar fi Hyperion, emană lumină, care dacă nu ne-ar lumina viețile ar lumina întunericul, neantul. Astfel, scopul acestei stele a culturii noastre, este de-a ne insufla calea spre a descoperi altă față a lumii. Unul dintre dictoanele stoice preferate, cu care consider că ar trebui să ne raportăm la viață, ar fi „Nu spera și nu ai teamă” Glossă . Așa mi-aș dori să închei și eu, să nu vă fie teamă să-l recitiți, să-l descoperiți sau redescoperiți pe acest geniu. În ceea ce privește speranța, sigur nu toată lumea poate rezona cu fiecare poezie, dar nu cred să nu fie cel puțin una pe care să n-o apreciați, dincolo de limitele impuse de o programă școlară..
Printre cele mai mișcătoare versuri:
„Căci în priviri citeam o vecinicie” Iubind în taină
„Când însuși glasul gândurilor tace” Sonete
„El este moartea morții și învierea vieții” Rugăciunea unui dac
„În orice om o lume își face încercarea” Împărat și proletar
„În acea nemărginire ne-nvârtim uitând cu totul” Scrisoarea I
„Iar timpul crește-n urma mea… mă-ntunec!” Trecut-au anii
„Nu credeam să învăț a muri vreodată” Odă (în metru antic)
O parte dintre poezii, cele de dragoste, îmi transpun imaginea unui visător romantic, care vede în erosul feminin, un ideal, nu o ființă pe care neapărat poate și să o iubească. „Prea mult un înger mi-ai părut/ Și prea puțin femeie,” S-a dus amorul. Și spun poate, pentru că poeziile sunt scrise în așa fel încât pe alocuri, pare că el se chinuie, să aibă acest sentiment uman, al dragostei. De aici nașterea dorinței de-ași depăși condiția umană, implicit sentimentele. Dacă pentru el apare această stare, pentru cele cărora le sunt scrise versurile, fie Veronica, fie alte femei, acestea într-adevăr stârnesc emoție, dar nu sunt un garant că ele vor răspunde afirmativ, inițiativei lui. „Astăzi chiar de m-aș întoarce/ A-nțelege n-o mai pot…” O, rămâi
Dragostea eminesciană își are unul dintre filoane în natură. Tocmai de aceea, geniul și-a creat imaginarul poetic ca un fel de Eden, codrul fiind perceput ca un liant ce leagă lumea telurică de cea astrală, unde erosul feminin este atras de trăsăturile masculine, la rândul lor născute în liniștea pădurii, a misterului. „Nu uita că-n lacrimi este taina ochilor albaștri.” Călin (file din poveste) . Poeziile mi-au transmis faptul că frumusețea la care poetul se raportează, ar fi una care îngheață, și mă gândesc că acesta ar fi unul dintre motivele pentru care la rândul lui, încearcă să fie rece, stoic, nu atât de angrenat în acest demers. Uneori e rece, când e rațional, își înțelege neîmplinirea, propria înfrângere, alteori se consumă, reieșind latura sa emoțională, umană.
Cu toate acestea, iubirea nu e impediment spre a-și depăși propria condiție. Prin studii, curiozitate asupra lumii, asupra istoriei, a universului, a cosmosului, a naturii, a ceea ce a iubit poate mai mult decât a făcut-o în raport cu femeile, l-au transpus să pună în rime, idei de-a dreptul mirabile:
• „Căci toți se nasc spre a muri/ Și mor spre a se naște.” Luceafărul - Ciclicitatea lumii pe care o cunoaștem, dincolo de ale noastre vieții, se vor naște din nou și nou altele, cum de altfel și altele (și ale noastre totodată) vor apune, din nou și din nou.
• „Timpul mort și-ntinde trupul și devine vecinicie” Scrisoarea I – Instrumentele cu care credem că măsurăm timpul, ceasuri, calendare etc., acestea sunt de fapt forme de deziluzii, căci noi nu controlăm timpul. Am creat un sistem prin care încercăm să ne raportăm, să măsurăm ceea ce trece, ce este și ceea ce urmează, în scurtele noastre vieți.
• „Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înțelege” Scrisoarea I – Teama cât și incapacitatea de-a ne raporta la lucruri incomprehensibile, adesea ne împing spre a ne raporta la acestea ca fiind ceva rău, ceva ce nu cunoaștem, ceva ce nu putem înțelege.
• „O convenție e totul; ce-i azi drept, mâne-i minciună;” Epigonii – Timpul care ia tot, ne determină să fim adaptabili la schimbare. De aceea, ce-a fost bun, corect sau moral înainte de-a se modifica legi, percepții, religii, credințe, nu înseamnă că în continuare pot fi percepute ca fiind lucruri bune. La fel se întâmplă și cu răul. Dreptatea este a timpului, pe când noi avem doar nedreptăți.
• „Că ceea ce nu e, nu simte dureri” Mortua est! – Durerea e legată de corp care simte. Bineînțeles, durerea este și în suflet, suflet care aici pe pământ e încastrat în corp. Când sufletul va părăsi corpul, va mai fi durere, sau o altfel de durere la care nu ne putem raporta?
Ceea ce el a creat, această lume din care și-a coborât lumina cunoașterii „Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alți zei” Venere și madonă , din păcate, nu e valabilă pentru cotidian, și cu siguranță n-a fost nici pentru o parte din cei care au trăit în perioada lui. Ceea ce ne este abnorm, excentric, greu de înțeles pentru noi, a fost plătit cu vârf și îndesat de critica primită sau singurătatea cu care s-a confruntat de-a lungul vieții, implicit și suferința venită la pachet. Realitatea a fost crudă cu el, așa că a ales să se înalțe prin poezie, creându-și propria lume, în care nu poate fi criticat. În contradicție cu utopia lui, lumea visului nu-l transpune să fie total împlinit. Aici intervine partea cu introspecțiile interioare, în care e conștient că ceea ce simte sau vizează e departe de-a se concretiza „Să vezi marile-aspirații că-s reduse la nimic” Înger și demon Depășirea acestei condiții, implică după sine recunoașterea propriei vine, a remușcării asupra acestor scăpări de sentimente. Aici își arată vulnerabilitatea și totodată reflecția asupra sinelui, asupra stărilor pe care le are, asupra că a aspirat să fie nemuritor precum un Luceafăr, dar dovedind că și el poate cădea precum o fac și stelele.
Oricât de rece ar fi Hyperion, emană lumină, care dacă nu ne-ar lumina viețile ar lumina întunericul, neantul. Astfel, scopul acestei stele a culturii noastre, este de-a ne insufla calea spre a descoperi altă față a lumii. Unul dintre dictoanele stoice preferate, cu care consider că ar trebui să ne raportăm la viață, ar fi „Nu spera și nu ai teamă” Glossă . Așa mi-aș dori să închei și eu, să nu vă fie teamă să-l recitiți, să-l descoperiți sau redescoperiți pe acest geniu. În ceea ce privește speranța, sigur nu toată lumea poate rezona cu fiecare poezie, dar nu cred să nu fie cel puțin una pe care să n-o apreciați, dincolo de limitele impuse de o programă școlară..
Printre cele mai mișcătoare versuri:
„Căci în priviri citeam o vecinicie” Iubind în taină
„Când însuși glasul gândurilor tace” Sonete
„El este moartea morții și învierea vieții” Rugăciunea unui dac
„În orice om o lume își face încercarea” Împărat și proletar
„În acea nemărginire ne-nvârtim uitând cu totul” Scrisoarea I
„Iar timpul crește-n urma mea… mă-ntunec!” Trecut-au anii
„Nu credeam să învăț a muri vreodată” Odă (în metru antic)
April 22, 2014
Poems by Mihai Eminescu is a book with almost all poems written by Mihai Eminescu which is an author that I have learned a lot about as High School student. Yes, this book had some illustrations, but those were there for historical reasons. I never had a chance to read most of his work, nor did I know that his work was translated to English. Because this book is composed solely of poems, the Author's voice is all and everything. Eminescu absolutely amazed me with the amount of metaphors and other figures of speeches that he used so perfectly.
"One wish alone have I
In some calm land
Beside the sea to die
Upon its strand
That I forever sleep,
The forest near,
A heaven near,
Stretched over the peaceful deep."
These are very powerful words,especially knowing that he died at such young ages, his voice is strong and often brought me to tears.
I can use this book for a variety of reasons, for instance Evening Star, is a fairytale written in verse form. I believe that rhyme and the great story it has will even be interesting to children. This book can also be used to identify amazing adjectives and analogies especially when describing seasons.
"One wish alone have I
In some calm land
Beside the sea to die
Upon its strand
That I forever sleep,
The forest near,
A heaven near,
Stretched over the peaceful deep."
These are very powerful words,especially knowing that he died at such young ages, his voice is strong and often brought me to tears.
I can use this book for a variety of reasons, for instance Evening Star, is a fairytale written in verse form. I believe that rhyme and the great story it has will even be interesting to children. This book can also be used to identify amazing adjectives and analogies especially when describing seasons.
January 4, 2018
I am not a very big fan of poems, but I love Eminescu, he is an amazing Romanian author. Love so many of his poems. The only thing I can say it is a must read especially if you are Romanian and if you are not look for it in English. If you like poems you will fall in love with this book.
This kind of writer make you proud to be Romanian.
O carte foarte frumoasa de poezii pe gustul tuturora.
This kind of writer make you proud to be Romanian.
O carte foarte frumoasa de poezii pe gustul tuturora.
October 4, 2015
Until now I've never any works by Romanian authors, and I was quite pleased with this introduction to the Romanian literature. Eminescu's poems are romantic, nostalgic and longing. Some of them depict his long-gone childhood, others focus on fairytale plots, and yet others mainly talk about love and death. It was a pleasure reading them.
Displaying 1 - 30 of 60 reviews