What do you think?
Rate this book
Blues pour un chat noir et autres nouvelles
"[This collection] displays Vian's range from gallows humor to verbal fireworks, and happily serves to give visibility to this important writer."- Publishers Weekly. "Ultimately, Blues for a Black Cat is a collection of moral fables, albeit fables told in a cynical, mocking voice and set in a skewed version of the real world. Under the surface absurdity and verbal play, they offer serious indictments of human weakness and pretensions. Further, they reveal the spiritual emptiness just beneath our civilized façade. Vian's blues are not only for a black cat, but for a society without meaning."- Manoa. "[Blues for a Black Cat] brings back the nimble Vian in a collection of his short fiction, initially published as Les Fourmis in 1949. The work has the unmistakable flavor of the time and place, Claude Abadie's jazz band, the coded and absurdist messages of rebellion, the wistful fables, verbal riffs and goofy anarchic encounters; the mise-en-scene includes an expiring jazzman who sells his sweat, a cat with a British accent and a piano that mixes a cocktail when "Mood Indigo" is played."-Boston Globe. Boris Vian (1920-59), a trained engineer and jazz trumpet player, was a major literary figure in World War II France. Julia Older is the author or editor of many works. Her stories, translations, and poems have appeared in New Directions, the New Yorker, and many other journals.
118 pages, Paperback
First published January 1, 1949
39 people are currently reading
1197 people want to read
About the author
Boris Vian
358 books1,740 followersBoris Vian was a French polymath: writer, poet, musician, singer, translator, critic, actor, inventor and engineer. He is best remembered for novels such as L’Écume des jours and L'Arrache-cœur (translated into English as Froth on the Daydream and Heartsnatcher, respectively). He is also known for highly controversial "criminal" fiction released under the pseudonym Vernon Sullivan and some of his songs (particularly the anti-war Le Déserteur). Vian was also fascinated with jazz: he served as liaison for, among others, Duke Ellington and Miles Davis in Paris, wrote for several French jazz-reviews (Le Jazz Hot, Paris Jazz) and published numerous articles dealing with jazz both in the United States and in France.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 64 reviews
Read
November 5, 2022I don't know whether to make a recommendation or a warning regarding the 11 short stories in Vian's volume. But one thing I know for sure - Addams Family fans will definitely like it, and I'm one of them, even if this family prefers to listen to the crack of bones, instead of an Ellington song.
Nothing and no one is normal in Vian's world, where everything is turned upside down, where death is childish ridiculed, cats language is not understood not because of difference in species, but because of the accent, and war is seen as a game among innocent explosions, and the brains of corpses are gathered like the golf balls in a Sunday atmosphere .
My only fear is that Sex ( my cat ) - will discover the cognac, and die of an overdose of it, as in the vianistic scenario.
Personally, I would like him to die of an blues/jazz overdose, when the time comes .
Nothing and no one is normal in Vian's world, where everything is turned upside down, where death is childish ridiculed, cats language is not understood not because of difference in species, but because of the accent, and war is seen as a game among innocent explosions, and the brains of corpses are gathered like the golf balls in a Sunday atmosphere .
My only fear is that Sex ( my cat ) - will discover the cognac, and die of an overdose of it, as in the vianistic scenario.
Personally, I would like him to die of an blues/jazz overdose, when the time comes .
August 27, 2021
Before we even get to the stories there is a brief foreword by French Film director Louis Malle, who was a friend of Vian, and then a more lengthy introduction to the book and Vian in general by translator Julia Older which was really interesting. This collection of ten stories was the only one produced in his lifetime and most were quite brilliant. My faves being The Plumber, Pins and Needles, Blues for a Black Cat, and Dead Fish. The black humour, absurdism and quirkiness in some of them was just great!
September 15, 2024
3 1/2.
December 3, 2025
The Ants by Boris Vian
Spoiler alert: you may find what will happen in the story here!
This is a very interesting short story, which makes me want to read more stories written by Boris Vian. Le Monde has included on its list of best books L’Ecume des Jours.
The name of The Ants comes from the ants climbing on the hero of the story, right at the end. The action takes place in the middle of a vicious war and I wonder if it was a “real „conflict or only imaginary. Boris Vian seems to be a very original writer, he also wrote I will spit on your graves and I think he died after (or while?) seeing the movie based on his book.
In the story The Ants, there are legs, heads, limbs severed and quite a few people dead. I remember one stuck on the wheel of his tank so that they had to cut off his head.
There is humor in the few pages of the short story: our hero makes mistakes and twice he gets teeth knocked out for his failures.
Right at the end, he steps on a land mine. Our hero knows this because of the specific sound. The mine will blow off, when he steps away. He stays on the mine and the ants from the title start climbing on him. How will it end? With my new positive philosophy I like to think the hero gets away with it.
Spoiler alert: you may find what will happen in the story here!
This is a very interesting short story, which makes me want to read more stories written by Boris Vian. Le Monde has included on its list of best books L’Ecume des Jours.
The name of The Ants comes from the ants climbing on the hero of the story, right at the end. The action takes place in the middle of a vicious war and I wonder if it was a “real „conflict or only imaginary. Boris Vian seems to be a very original writer, he also wrote I will spit on your graves and I think he died after (or while?) seeing the movie based on his book.
In the story The Ants, there are legs, heads, limbs severed and quite a few people dead. I remember one stuck on the wheel of his tank so that they had to cut off his head.
There is humor in the few pages of the short story: our hero makes mistakes and twice he gets teeth knocked out for his failures.
Right at the end, he steps on a land mine. Our hero knows this because of the specific sound. The mine will blow off, when he steps away. He stays on the mine and the ants from the title start climbing on him. How will it end? With my new positive philosophy I like to think the hero gets away with it.
March 1, 2021
Bizar, neconvențional,șocant un melanj între suprarealism,dadaism ți naturalism. Sigur a bulversat mic burghezimea europeană la data apariției. Furnicile, prima povestire a volumului , mi-a plăcut, m-a șocat, am apreciat-o. Titlul cărții mi-a plăcut mult, povestirea mai puțin. Rând pe rând am apreciat tot mai puțin scrierile următoare. Aceeași ciorbă, același tacâm. Nu o recomand decât fanilor Boris Vian.
July 15, 2025
And now, here's some Boris Vian!
I first ran into Vian's work in Alberto Manguel's excellent anthology BLACKWATER (a story called "Dead fish", included here) and was intrigued by the idea of a surrealist novelist (as the Surrealists generally found that the structured, long-form narrative concept of the novel did not mesh well with the interior, psychological, non-narrative aims of Surrealism). I also thought his titles sounded interesting (who wouldn't want to read something called FROTH ON THE DAYDREAM?). So, I bought this compilation of short stories a number of years ago and just got around to it now.
I imagine that for a lot of casual readers (those expecting narratives, plots and characters) work from writers like Boris Vian must seem both enigmatic and superfluous - "what's the point? It all seems so aimless". For me, though, exposing myself to writing like this serves as a periodic reminder that the skill, art and craft of writing encompasses so much more than the codified, marketable and acceptable forms. You can do anything with words on paper, depending on the order you put them in and the culture you inhabit. The surrealists were interested in capturing internal moods, unconscious processes and the secret ways we create our world through hidden drives and external cultural pressures. Vian seems to grow out of the Surrealist approach (I'm sure an expert could illuminate more of that observation... or prove me wrong), with comedic and absurdist touches spread throughout these delirious, playful stories. Some darker tones often creep through, complimenting and underscoring the breezy approach with some real weight and cruel satire. This is unbounded writing (which also implies that it is, by definition, not for everyone).
The pieces contained in BLUES FOR A BLACK CAT (a beautifully designed volume in the French Modernist Library series from University Of Nebraska Press) are masterful little confections of nonsense (with that occasional, expertly deployed, bitter note), yet some are surprisingly moving all the same. The climax of "Blue Fairy Tale" (in which the lead character's romantic hopes are dashed and his heart broken - presumably due to his hesitation and shyness) is in no way undone by the fact that this sad state of affairs was preceded by a sprawling, dream-like description of a drive through surreal countryside, half as much inside the characters' own heads as without. Nor is the delicate charm of the piece in any way made false through the poetically beautiful last line: "They tried to close the Major's door, but salt water tears had rusted the hinges fast."
Similarly, this odd, freewheeling and, again, playful tone is so well-generated and sustained by Vian that we easily accept the fact that the lead in the following piece, "The Fog", (a seemingly shell-shocked neurotic just released from the asylum as cured, who ends up murdering his downstairs neighbor during a moment of frozen time) is himself murdered by The Major from the preceding story (having been rendered invisible and cantankerously murderous after being ignored by both the reader and author in the previous story). Understand, the stories are in no way connected, there's no world-building going on here, instead it seems as if The Major jumped over the page break following "Blue Fairy Tale", to invade the ending of "The Fog" and throw the lead from a bridge (for those who need a solid, internal reason, the shell-shocked man is crazy as a loon and is believed to have committed suicide). Even this bit of meta-textual fun is not presented in a heavy "literary" way: it seems just another random, easily-accepted aspect of a narrative that reads as if it is unspooling from the author's mind right onto the page.
Teasing meaning from these tales is difficult and, in most cases, seems besides the point (although they do seem to be symbolic wrestlings with modern anxieties, frustrations and the stupidities of culture and bureaucracy). "Pins and Needles" is a simultaneously funny and grim war journal, describing constant death and mayhem in an offhand, cartoonish manner, but it ends on a note both poignant and blackly comic, a perfect symbol of the vicious absurdity of modern warfare. "The Plumber" concerns a man who turns his bathroom over to the titular character, even though nothing is broken (and since nothing gets fixed, that works out all right then!). "Blues For A Black Cat" follows a group of people who rescue a talking cat from the sewer and take him to a bar where he drinks them under the table. It is a story peopled by bizarre caricatures who might have some greater symbolic meaning (or perhaps not) - when two drunk Americans vomit in the pattern of the stars and stripes, one assumes something more is going on.
"Cancer" concerns the dissolution and death of a jazz musician who plays "the curlish flute" (Vian was a jazz fan and wrote and recorded songs) while "Dead Fish" involves the abusive relationship between a hideous boss and his cringing underling who is paid to go fish little brains out of pools (this is a startlingly cruel and yet touching story, the latter aspect assisted by the inclusion of the underling's only loving companion, the never-described "living thing"). "Journey TO Khonostrov" moves its multiple characters around like figures in an equation as it tells of a group of friends in a small train compartment who decide to torture a taciturn stranger (and when I say torture, I mean torture). In most of Vian's works there are moments of violence, but they are treated either cartoonishly or with deliberate distance, as in "Good Students", a satire of the police, wherein two trained cadets go about their mundane lives of eating and love affairs, all while blithely brutalizing the populace. It's very well done. Finally, the book concludes with "One Way Street", a slightly longer piece notable for mentioning some characters from earlier stories (Peter Gna from "Blues For A Black Cat" and, yet again, "the Major") and featuring the dangers of calling your friend away from his work to attend a dinner party.
This is quite an entertaining volume and it should be sought out by all lovers of odd, dark-humored or just plain inventive writing.
I first ran into Vian's work in Alberto Manguel's excellent anthology BLACKWATER (a story called "Dead fish", included here) and was intrigued by the idea of a surrealist novelist (as the Surrealists generally found that the structured, long-form narrative concept of the novel did not mesh well with the interior, psychological, non-narrative aims of Surrealism). I also thought his titles sounded interesting (who wouldn't want to read something called FROTH ON THE DAYDREAM?). So, I bought this compilation of short stories a number of years ago and just got around to it now.
I imagine that for a lot of casual readers (those expecting narratives, plots and characters) work from writers like Boris Vian must seem both enigmatic and superfluous - "what's the point? It all seems so aimless". For me, though, exposing myself to writing like this serves as a periodic reminder that the skill, art and craft of writing encompasses so much more than the codified, marketable and acceptable forms. You can do anything with words on paper, depending on the order you put them in and the culture you inhabit. The surrealists were interested in capturing internal moods, unconscious processes and the secret ways we create our world through hidden drives and external cultural pressures. Vian seems to grow out of the Surrealist approach (I'm sure an expert could illuminate more of that observation... or prove me wrong), with comedic and absurdist touches spread throughout these delirious, playful stories. Some darker tones often creep through, complimenting and underscoring the breezy approach with some real weight and cruel satire. This is unbounded writing (which also implies that it is, by definition, not for everyone).
The pieces contained in BLUES FOR A BLACK CAT (a beautifully designed volume in the French Modernist Library series from University Of Nebraska Press) are masterful little confections of nonsense (with that occasional, expertly deployed, bitter note), yet some are surprisingly moving all the same. The climax of "Blue Fairy Tale" (in which the lead character's romantic hopes are dashed and his heart broken - presumably due to his hesitation and shyness) is in no way undone by the fact that this sad state of affairs was preceded by a sprawling, dream-like description of a drive through surreal countryside, half as much inside the characters' own heads as without. Nor is the delicate charm of the piece in any way made false through the poetically beautiful last line: "They tried to close the Major's door, but salt water tears had rusted the hinges fast."
Similarly, this odd, freewheeling and, again, playful tone is so well-generated and sustained by Vian that we easily accept the fact that the lead in the following piece, "The Fog", (a seemingly shell-shocked neurotic just released from the asylum as cured, who ends up murdering his downstairs neighbor during a moment of frozen time) is himself murdered by The Major from the preceding story (having been rendered invisible and cantankerously murderous after being ignored by both the reader and author in the previous story). Understand, the stories are in no way connected, there's no world-building going on here, instead it seems as if The Major jumped over the page break following "Blue Fairy Tale", to invade the ending of "The Fog" and throw the lead from a bridge (for those who need a solid, internal reason, the shell-shocked man is crazy as a loon and is believed to have committed suicide). Even this bit of meta-textual fun is not presented in a heavy "literary" way: it seems just another random, easily-accepted aspect of a narrative that reads as if it is unspooling from the author's mind right onto the page.
Teasing meaning from these tales is difficult and, in most cases, seems besides the point (although they do seem to be symbolic wrestlings with modern anxieties, frustrations and the stupidities of culture and bureaucracy). "Pins and Needles" is a simultaneously funny and grim war journal, describing constant death and mayhem in an offhand, cartoonish manner, but it ends on a note both poignant and blackly comic, a perfect symbol of the vicious absurdity of modern warfare. "The Plumber" concerns a man who turns his bathroom over to the titular character, even though nothing is broken (and since nothing gets fixed, that works out all right then!). "Blues For A Black Cat" follows a group of people who rescue a talking cat from the sewer and take him to a bar where he drinks them under the table. It is a story peopled by bizarre caricatures who might have some greater symbolic meaning (or perhaps not) - when two drunk Americans vomit in the pattern of the stars and stripes, one assumes something more is going on.
"Cancer" concerns the dissolution and death of a jazz musician who plays "the curlish flute" (Vian was a jazz fan and wrote and recorded songs) while "Dead Fish" involves the abusive relationship between a hideous boss and his cringing underling who is paid to go fish little brains out of pools (this is a startlingly cruel and yet touching story, the latter aspect assisted by the inclusion of the underling's only loving companion, the never-described "living thing"). "Journey TO Khonostrov" moves its multiple characters around like figures in an equation as it tells of a group of friends in a small train compartment who decide to torture a taciturn stranger (and when I say torture, I mean torture). In most of Vian's works there are moments of violence, but they are treated either cartoonishly or with deliberate distance, as in "Good Students", a satire of the police, wherein two trained cadets go about their mundane lives of eating and love affairs, all while blithely brutalizing the populace. It's very well done. Finally, the book concludes with "One Way Street", a slightly longer piece notable for mentioning some characters from earlier stories (Peter Gna from "Blues For A Black Cat" and, yet again, "the Major") and featuring the dangers of calling your friend away from his work to attend a dinner party.
This is quite an entertaining volume and it should be sought out by all lovers of odd, dark-humored or just plain inventive writing.
January 17, 2024
ah zseniális csak nem kell túlontúl komolyan venni (egyáltalán sehogysem nem)
February 16, 2020
Not reviewed anything for a while and so thought I'd review this enjoyable little volume. Boris Vian's works are very much going to appeal to people who like odd humour and surrealism it's best to state first of all. He wasn't one for painstakingly delineating the human condition or trying to represent reality in fiction as accurately as possible and was fonder of creating strange and quirky scenarios and characters instead. Reading these stories isn't on the other hand totally baffling and disorientating- he doesn't make his plots unfathomable at all and they have structure, but you never know what he's going to throw up next which keeps you on your toes...
I would say this could be a good place to start with Vian for those who haven't experienced his unique works and if you like this, try his novel Foam of the Daze, which is a really unusual but very readable book with a lovely dreamlike quality to it...shame he died quite young and didn't write more weird and wonderful literature for us to read.
Read
October 31, 2018don't let the 2nd story (which reads like it was translated from french to german to klingon to english rather than directly from french to english) put you off: there's something sui generis and addictive about the mix of nonsense and hard-edged reality going on here -- it's a universe where cats w/ british accents drink cognac & crawling brains suck blood & ppl sell their sweat, but you've also got torture & wartime atrocities & police whaling on passerby for no reason. idk, an incoherent dystopia like this seems to speak to our current stupid reality much moreso than 1984 or bnw (lol, incidentally, that chrome is spellchecking "dystopia"). frivolity: it's no laughing matter!
December 2, 2014
no... never again... I shall leave surrealism to the ones who feel it, it did nothing for me besides torture my little soul. Such a tiny book, such great torment.
June 21, 2025
3,5 stele portocalii pe un fundal de albastru de Prusia
N-am mai râs de mult în halul ăsta (de supra-realist) cum am făcut-o citind povestirea "Instalatorul" din acest volum. :))
Boris Vian a suferit de o mare revoltă împotriva realității, cotidianul l-a jenat la sensibilitatea artistică. Așa că aceste proze sunt cât se poate de excentrice, bizare și neobișnuite, dar tipice lui Vian.
N-am mai râs de mult în halul ăsta (de supra-realist) cum am făcut-o citind povestirea "Instalatorul" din acest volum. :))
Boris Vian a suferit de o mare revoltă împotriva realității, cotidianul l-a jenat la sensibilitatea artistică. Așa că aceste proze sunt cât se poate de excentrice, bizare și neobișnuite, dar tipice lui Vian.
August 9, 2014
I do like Boris Vian. I just read the line, It was raining octopi. But I don't know whether that means it's raining heavy or literally octopi are falling out of the sky. But does it really matter. His is a world where metaphors come true. (That's why he died at the cinema.)
January 19, 2023
Nem fogom azt hazudni, hogy minden novellánál értettem miről szólt, de mindben volt valami amit élveztem, i love writers with their very own unique style.
March 21, 2008
On peut dire que Vian possède un style unique et reconnaissable entre mille. Sa façon de jouer avec les mots surprend de façon plaisante le lecteur : un auteur qui n’a pas peur de dépasser les limites d’un genre et d’allégrement rire au nez de l’académisme. Ce recueil illustre tout à fait sa capacité à faire de la langue sa matière personnelle.
Le thème de la mort est abordé dans les trois dernières nouvelles (L’Écrevisse, Le Rappel et Les Chiens, le désir et la mort) de façon non conventionnelle, originale voire loufoque. Parfois cruel, parfois d’une fraîcheur singulière, Vian oscille entre les sensations au fil de chaque nouvelle.
Ce recueil (éd. Le Livre de Poche, Libretti) inclut les nouvelles suivantes :
* Blues pour un chat noir
* Martin m’a téléphoné… (1945)
* L’Écrevisse
* Le Rappel (1948)
* Les Chiens, le désir et la mort (1947)
Le thème de la mort est abordé dans les trois dernières nouvelles (L’Écrevisse, Le Rappel et Les Chiens, le désir et la mort) de façon non conventionnelle, originale voire loufoque. Parfois cruel, parfois d’une fraîcheur singulière, Vian oscille entre les sensations au fil de chaque nouvelle.
Ce recueil (éd. Le Livre de Poche, Libretti) inclut les nouvelles suivantes :
* Blues pour un chat noir
* Martin m’a téléphoné… (1945)
* L’Écrevisse
* Le Rappel (1948)
* Les Chiens, le désir et la mort (1947)
June 9, 2017
Boris Vian este acel tip de autor care transformă o simplă istorisire într-un altceva, dar un altceva de un stil întunecat. Când spui Boris Vian gândul trebuie să te ducă automat la familia Addams. Scurtele nuvele, unsprezece la numar, ce completează volumul Blues pentru o pisică neagră sunt scrise sub penelul unui umor negru, uşor macabru chiar; e ca şi cum i-ai avea pe George Bacovia şi Edgar Allan Poe într-un “duet”.
Boris Vian creionează o lume cu susu-n jos, cu o doză de ironie dusă la extrem. O lume unde limbajul pisicesc nu este înţeles nu datorită regnului animal ci datorită accentului, o lume unde războiul este văzut ca un joc de copii unde se lasă cu explozii inocente, o lume unde boala este ca un mijloc personal din care poţi scoate profit până şi din comercializarea propriei febre.
https://goodread.ro/recenzie-blues-pe...
Boris Vian creionează o lume cu susu-n jos, cu o doză de ironie dusă la extrem. O lume unde limbajul pisicesc nu este înţeles nu datorită regnului animal ci datorită accentului, o lume unde războiul este văzut ca un joc de copii unde se lasă cu explozii inocente, o lume unde boala este ca un mijloc personal din care poţi scoate profit până şi din comercializarea propriei febre.
https://goodread.ro/recenzie-blues-pe...
September 17, 2012
In Boris Vian's collection of short stories, the surrealism comes abruptly, without warning: in the middle of a normal set of events, strange things begin to happen, not strange in the sense of ghost stories, but in an unpredictable manner, orchestrated by the author's abundant imagination. I played along and followed the winding paths of dreamlike happenings, enjoying most of the stories. In a smaller or larger degree, they were all filled with violence, but Vian's black humour makes it way more bearable.
My favorite stories? Journey to Khonostrov, Good Students, The Plumber and Blues for a Black Cat.
My favorite stories? Journey to Khonostrov, Good Students, The Plumber and Blues for a Black Cat.
November 30, 2013
There was a time I would have been much more interested in these stories. The author of the introduction labels them of the surreal school and also throws references to Alfred Jarry in. I found very few pieces of literature in translation that were tied to the various schools (a few plays, a few poems, references to novels and writers I could not locate). There is also reference to the writers in the College of Pataphysique and Absurdism. Sarte was a friend and a fan of Vian.
The stories are fun. They do read like the enthusiastic writing of an immature twenty year old. It that sense I liked Pins and Needles and Blue Fairy Tale.
The stories are fun. They do read like the enthusiastic writing of an immature twenty year old. It that sense I liked Pins and Needles and Blue Fairy Tale.
April 20, 2020
Not for me, mate.
I have finally learned my lesson:
If you don't like the book your reading just drop it.
This collection of stories drained my will to read. It was exhausting and tortured my soul along the way.
I hope this was just a bad book to start reading him.
I highly appreciate his fluid and wicked way of writing, but this surrealist collection is just like a jazz album. Not a bebop or swing kind of jazz, but avant-garde / experimental one.
I found two stories I enjoyed though: Dead Fish and Blues for a Black Cat, but it’s like saying the X’s album is a mess, but the cover photo is a masterpiece. Doesn’t really count.
I have finally learned my lesson:
If you don't like the book your reading just drop it.
This collection of stories drained my will to read. It was exhausting and tortured my soul along the way.
I hope this was just a bad book to start reading him.
I highly appreciate his fluid and wicked way of writing, but this surrealist collection is just like a jazz album. Not a bebop or swing kind of jazz, but avant-garde / experimental one.
I found two stories I enjoyed though: Dead Fish and Blues for a Black Cat, but it’s like saying the X’s album is a mess, but the cover photo is a masterpiece. Doesn’t really count.
December 20, 2007
The one Boris Vian title I didn't publish and wished I did! Vian was a great short story writer - all of them absurd yet touching. He has that master's touch in combining a lot of elements and making a great dish or some sort of magic.
December 8, 2015
«Dieu ne sert plus à rien quand c'est des hommes que l'on a peur.»
November 30, 2019
I chose to read this after reading a Serge Gainsbourg but primarily because Tosh Berman recommended his work. Tosh also published a few of Vian's books. I enjoy Vian's subtle wit and wordplay.
September 5, 2025
A quirky, jazzy little novel, full of charm and Vian’s playful imagination, that makes for an enjoyable and unique read.
August 15, 2024
„Blues pentru o pisică neagră” de Boris Vian este o colecție de nuvele care reflectă perfect spiritul său jucăuș și nonconformist. Într-o manieră caracteristică lui Vian, fiecare povestire este o incursiune într-o lume plină de absurd și ironie, unde realitatea este distorsionată într-un mod fascinant.
Vian, cunoscut pentru diversitatea sa de talente și experiențe de viață, își folosește această bogată imaginație pentru a crea nuvele care fascinează și provoacă cititorul. Fiecare povestire din această carte este ca o mică piesă muzicală, cu ritmuri variate și teme neașteptate. De la „Furnicile”, o poveste care explorează absurditatea vieții de zi cu zi, la „Călătoria la Khonostrov”, unde Vian ne poartă într-o călătorie fantastică și misterioasă, fiecare nuvelă surprinde prin originalitatea sa.
O temă recurentă în aceste povestiri este umorul negru și critica socială subtilă. Vian abordează subiecte serioase cu o atitudine ludică, subliniind absurditatea anumitor convenții sociale sau idei preconcepute. Aceasta abordare face ca lectura să fie nu doar plăcută, ci și provocatoare, invocând întrebări despre natura umană și societatea în care trăim.
„Blues pentru o pisică neagră” nu este doar o colecție de nuvele; este o incursiune în mintea unui autor excepțional, care nu se teme să își exploreze limitele creativității și să provoace convențiile literare. Încheind cu „Figurantul”, o poveste în care Vian ridiculizează ipocrizia societății contemporane, cartea se încheie cu aceeași forță și ingeniozitate cu care a început.
Pentru cei care apreciază literatura franceză contemporană și sunt dispuși să exploreze teritorii literare neobișnuite, „Blues pentru o pisică neagră” este o lectură obligatorie. Boris Vian rămâne un maestru al satirei și al umorului absurd, iar această carte este o dovadă elocventă a geniului său literar.
Vian, cunoscut pentru diversitatea sa de talente și experiențe de viață, își folosește această bogată imaginație pentru a crea nuvele care fascinează și provoacă cititorul. Fiecare povestire din această carte este ca o mică piesă muzicală, cu ritmuri variate și teme neașteptate. De la „Furnicile”, o poveste care explorează absurditatea vieții de zi cu zi, la „Călătoria la Khonostrov”, unde Vian ne poartă într-o călătorie fantastică și misterioasă, fiecare nuvelă surprinde prin originalitatea sa.
O temă recurentă în aceste povestiri este umorul negru și critica socială subtilă. Vian abordează subiecte serioase cu o atitudine ludică, subliniind absurditatea anumitor convenții sociale sau idei preconcepute. Aceasta abordare face ca lectura să fie nu doar plăcută, ci și provocatoare, invocând întrebări despre natura umană și societatea în care trăim.
„Blues pentru o pisică neagră” nu este doar o colecție de nuvele; este o incursiune în mintea unui autor excepțional, care nu se teme să își exploreze limitele creativității și să provoace convențiile literare. Încheind cu „Figurantul”, o poveste în care Vian ridiculizează ipocrizia societății contemporane, cartea se încheie cu aceeași forță și ingeniozitate cu care a început.
Pentru cei care apreciază literatura franceză contemporană și sunt dispuși să exploreze teritorii literare neobișnuite, „Blues pentru o pisică neagră” este o lectură obligatorie. Boris Vian rămâne un maestru al satirei și al umorului absurd, iar această carte este o dovadă elocventă a geniului său literar.
August 19, 2018
Unsprezece nuvele reci și ironice. Sarcasm în simbolism ce distorsionează realul pentru a forma o idee centrală ce se finalizează sub impresia că tot ceea ce s-a citit a fost o simplă iluzie. Drăguț. Dacă ai răbdare pentru ele.
Narațiunea e plină de astfel de baloane umplute cu sclipici și conffeti ce numai așteaptă să fie înțepate de un colț de zâmbet și un ac de grimasă.
Fragmente de genul acest sunt mai rarefiate, dar în mare parte texte în stilul ăsta compun întregul mănunchi de nuvele.
Atunci luă un cuțit mare și își tăie capul. Îl puse în apa fierbinte cu câteva cristale pentru a-l curăța și nu a falsifica greutatea. Apoi muri înainte de a fi terminat, fiindcă toat acestea se petreceau în 1945, iar medicina nu era așa perfecționată ca acum. Urcă la cer într-un nor mare și rotund. Nu avea niciun motiv să meargă în altă parte.
Narațiunea e plină de astfel de baloane umplute cu sclipici și conffeti ce numai așteaptă să fie înțepate de un colț de zâmbet și un ac de grimasă.
Poate că este timpul să vă fac portretul lui Jasmin; dar în întuneric- fiindcă ferestrele nu se deschid niciodată, de vreme ce Jasmin nu există și, prin urmare, nu poate avea mamă, ceea ce este incontestabil, după cum vă va dovedi urmarea acestei povești- în întuneric, deci, descrierea nu ar fi exactă.
Fragmente de genul acest sunt mai rarefiate, dar în mare parte texte în stilul ăsta compun întregul mănunchi de nuvele.
March 25, 2021
Am ajuns azi-dimineaţă şi nu am fost bine primiţi, fiindcă pe plajă nu era nimeni decât grămezi de tipi morţi sau grămezi de bucăţi de tipi, de tancuri şi de camioane distruse. De peste tot veneau gloanţe şi nu îmi place această dezordine de dragul dezordinii. Am sărit în apă, dar era mai adâncă decât părea şi am alunecat pe o cutie de conserve. Tipului care era chiar în spatele meu i-a luat trei sferturi din faţă glonţul care venea şi am păstrat cutia de conserve ca amintire. I-am pus bucăţile de faţă în casca mea şi i le-am dat, a plecat să se îngrijească, dar pesemne că nu a luat-o pe drumul cel bun, pentru că a intrat în apă până când n-a mai ajuns cu piciorul la fund şi nu cred că vede suficient prin apă ca să nu se piardă.
Apoi am alergat în sensul cel bun şi am ajuns la timp pentru a primi un picior în plină faţă. Am încercat să mă iau de tip, dar mina nu lăsase din el decât bucăţi greu de manevrat, aşa că i-am ignorat gestul şi am continuat.
Apoi am alergat în sensul cel bun şi am ajuns la timp pentru a primi un picior în plină faţă. Am încercat să mă iau de tip, dar mina nu lăsase din el decât bucăţi greu de manevrat, aşa că i-am ignorat gestul şi am continuat.
May 14, 2016
Zamanında üniversite kütüphanesinde ancak ingilizcesini bulmuş ve okuyup çok beğenmiştim. Dün bir kitapevinde rastlayınca hemen diğer vian kitaplarımın arasına eklemek için aldım, zaten ilk baskıymış. Kendi dilimde okuyunca ÖLÜ BALIKLAR'ın en en en etkileyici Vian hikayesi olduğunu düşündüm, hepsi çok güzel ama ölü balıklar şahanee.
December 6, 2010
crazy
November 3, 2015
Not my cup of tea
March 22, 2025
### **Recenzie – *Blues pentru o pisică neagră* de Boris Vian**
📖 *Blues pentru o pisică neagră* este o colecție de povestiri scrise de **Boris Vian**, un autor cunoscut pentru stilul său nonconformist, ludic și provocator. Volumul cuprinde 11 texte care îmbină absurdul, umorul negru și suprarealismul, oferind cititorilor o incursiune într-o lume bizară, unde realitatea este întoarsă pe dos, iar logica obișnuită devine inutilă.
---
### **Rezumat și teme principale**
Fiecare povestire din volum este un experiment literar, caracterizat printr-o atmosferă suprarealistă și un amestec de ironie și tragism. Vian demolează convențiile realității, creând situații absurde în care personajele sunt prinse în jocuri ale destinului, adesea fără scăpare.
✔ **Absurditatea existenței** – Personajele se confruntă cu situații paradoxale, care evidențiază absurditatea vieții.
✔ **Critica societății** – Sub tonul jucăuș, Vian satirizează ipocrizia socială, rigiditatea regulilor și absurditatea autorităților.
✔ **Magie și suprarealism** – Realitatea se îmbină cu elemente fantastice, creând un univers unic, unde granițele dintre logică și fantezie se estompează.
✔ **Jocul lingvistic** – Vian folosește un limbaj inovator, plin de neologisme, aliterații și construcții neașteptate.
---
### **Stilul de scriere**
Boris Vian este un maestru al experimentului literar. Povestirile sale sunt scurte, dar intense, cu un stil alert și imprevizibil. Dialogurile sunt pline de umor și ironie, iar construcțiile narative sfidează regulile convenționale. Autorul se joacă nu doar cu ideile, ci și cu limbajul, creând fraze muzicale, pline de ritm și culoare.
---
### **Puncte forte**
✔ Originalitate și creativitate debordantă.
✔ Amestec reușit de umor, suprarealism și dramă.
✔ Critică socială inteligentă, mascată sub povești absurde.
✔ Stil literar inovator, plin de jocuri de cuvinte.
### **Puncte slabe**
➖ Unele povestiri pot părea prea experimentale pentru cititorii obișnuiți cu o narațiune liniară.
➖ Lipsa unei coerențe tematice stricte poate deruta cititorii care preferă o structură clară.
---
### **Concluzie**
*Blues pentru o pisică neagră* este o carte fascinantă, care provoacă și încântă în același timp. Boris Vian reușește să creeze un univers unic, unde absurdul, umorul și critica socială se împletesc într-un stil inconfundabil. Este o lectură ideală pentru cei care apreciază literatura experimentală și povestirile suprarealiste, dar și pentru cei care vor să descopere un autor excentric, care sfidează regulile narative tradiționale.
🔹 **Recomandat pentru:** iubitorii de literatură absurdă, suprarealistă și satirică, fanii lui Kafka, Ionesco sau Cortázar și cei care apreciază umorul inteligent și provocator.
📖 *Blues pentru o pisică neagră* este o colecție de povestiri scrise de **Boris Vian**, un autor cunoscut pentru stilul său nonconformist, ludic și provocator. Volumul cuprinde 11 texte care îmbină absurdul, umorul negru și suprarealismul, oferind cititorilor o incursiune într-o lume bizară, unde realitatea este întoarsă pe dos, iar logica obișnuită devine inutilă.
---
### **Rezumat și teme principale**
Fiecare povestire din volum este un experiment literar, caracterizat printr-o atmosferă suprarealistă și un amestec de ironie și tragism. Vian demolează convențiile realității, creând situații absurde în care personajele sunt prinse în jocuri ale destinului, adesea fără scăpare.
✔ **Absurditatea existenței** – Personajele se confruntă cu situații paradoxale, care evidențiază absurditatea vieții.
✔ **Critica societății** – Sub tonul jucăuș, Vian satirizează ipocrizia socială, rigiditatea regulilor și absurditatea autorităților.
✔ **Magie și suprarealism** – Realitatea se îmbină cu elemente fantastice, creând un univers unic, unde granițele dintre logică și fantezie se estompează.
✔ **Jocul lingvistic** – Vian folosește un limbaj inovator, plin de neologisme, aliterații și construcții neașteptate.
---
### **Stilul de scriere**
Boris Vian este un maestru al experimentului literar. Povestirile sale sunt scurte, dar intense, cu un stil alert și imprevizibil. Dialogurile sunt pline de umor și ironie, iar construcțiile narative sfidează regulile convenționale. Autorul se joacă nu doar cu ideile, ci și cu limbajul, creând fraze muzicale, pline de ritm și culoare.
---
### **Puncte forte**
✔ Originalitate și creativitate debordantă.
✔ Amestec reușit de umor, suprarealism și dramă.
✔ Critică socială inteligentă, mascată sub povești absurde.
✔ Stil literar inovator, plin de jocuri de cuvinte.
### **Puncte slabe**
➖ Unele povestiri pot părea prea experimentale pentru cititorii obișnuiți cu o narațiune liniară.
➖ Lipsa unei coerențe tematice stricte poate deruta cititorii care preferă o structură clară.
---
### **Concluzie**
*Blues pentru o pisică neagră* este o carte fascinantă, care provoacă și încântă în același timp. Boris Vian reușește să creeze un univers unic, unde absurdul, umorul și critica socială se împletesc într-un stil inconfundabil. Este o lectură ideală pentru cei care apreciază literatura experimentală și povestirile suprarealiste, dar și pentru cei care vor să descopere un autor excentric, care sfidează regulile narative tradiționale.
🔹 **Recomandat pentru:** iubitorii de literatură absurdă, suprarealistă și satirică, fanii lui Kafka, Ionesco sau Cortázar și cei care apreciază umorul inteligent și provocator.
April 24, 2022
O carte neconvențională la care m-a atras, firește, titlul. Este o culegere de nuvele a lui Boris Vian, plină de umor negru, comic de situație și de limbaj.
Protagoniștii sunt care mai de care mai ciudat: un motan vorbitor de limba engleza, un pescar de timbre , un sculptor de pietre de morminte și altii.
E ca si cum te-ai pomeni in tablourile lui Salvador Dali.
“Am ajuns azi-dimineaţă şi nu am fost bine primiţi, fiindcă pe plajă nu era nimeni decât grămezi de tipi morţi sau grămezi de bucăţi de tipi (…)”
“(…)trombonul nu rată ocazia de a scăpa încă o dată din mâinile proprietarului său şi se duse să se pitească sub pian, de unde fu scos cu lovituri de ciocan”
“-Foarte bine, zise motanul, arborând un rânjet
satisfăcut.”
“Intră într-o cafenea, decapită cu o lovitură de baston un inofensiv consumator, puse capăt protestelor chelnerului cu ajutorul unui bacşiş gras pe care i-l strecură în gură ca pe un căluș (…)”
“(…)inima îi sări şi căzu la loc puţin mai departe”
“Pe pipăite, în întuneric, îi luă patului doi pantofi, îi puse cu greu în picioare – trebui să lupte cu patul pentru a reuşi(…)”
I-am dat 4⭐️.
Recomand cititorilor cu simtul umorului, iubitori de fictiune.
This entire review has been hidden because of spoilers.
Displaying 1 - 30 of 64 reviews