Ori de câte ori revine pe Aleea Zorilor, Andrei Crăciun ne deschide ușa către o lume magică, pe care o reclădește din câteva tușe și o repopulează cu povești și personaje inegalabile. Totul, cu singura privire posibilă, cea a copilului, mereu plină de uimire, naivitate, cruzime, curiozitate, franchețe, însetată să descopere viața, privirea care poate transforma banalul în fabulos într-o clipită.
Turbo are, așadar, mirosul copilăriei și ritmul melancoliei. Și, atâta vreme cât ne refugiem între paginile ei, universul capătă mai mult sens și strălucire.
O poveste interesantă. Cu siguranță este mult, iar autorul reușește să pună multă materie într-o poveste destul de scurtă, în care viziunea despre lume a unui copil este portretizată foarte bine. 3,75/5,00